România are prea multe bănci pentru cât business intern poate să genereze economia, din care jumătate este la ţară, unde serviciile bancare sunt extrem de puţin folosite, dacă nu chiar deloc.
În condiţiile în care anul trecut România a avut o creştere economică de 3,7%, iar anul acesta estimările indică un plus de cel puţin 4,3%, sistemul bancar (activele) a crescut cu numai 3,6% în 2015, iar estimările pentru acest an nu sunt cu mult mai optimiste.
În condiţiile unui PIB de aproape 160 de miliarde de euro, sistemul bancar are active de 83 de miliarde de euro (377 mld. lei), adică numai 53%, un nivel care arată cât de slab este sistemul ca finanţator, ca putere şi ca penetrare în economie.
Primele zece bănci din sistem - BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, UniCredit, CEC Bank, ING, Alpha Bank, Bancpost, Garanti au o cotă de piaţă de 81%, iar restul de 26 de bănci se bat pentru o cotă de piaţă de 19%.
Deşi nu este business pentru toate băncile, procesul de consolidare se desfăşoară foarte greu. Anul trecut Banca Transilvania a preluat Volksbank, care a ieşit din piaţă, iar în acest an fondul de investiţii Axxess Capital, din spatele Nextebank (Patria Bank) a cumpărat Banca Carpatica din Sibiu, proces care va aduce o cotă de piaţă de 1,1%, ceea ce va propulsa noua bancă în top 15. Axxess Capital este condus de Horia Manda, un om cu o experienţă vastă în procesul de achiziţie şi de vânzare de companii şi chiar de bănci. Pe când conducea fondul de investiţii FRAI (Fondul Româno American de Investiţii) el a cumpărat acţiuni la Banca Românească, bancă vândută ulterior către NBG - National Bank of Greece - şi la Banca Agricolă, acţiuni pe care le-a vândut grupului Raiffeisen la începutul anilor 2000. Dacă va reuşi să construiască o bancă solidă din fuziunea Nextebank cu Banca Carpatica, noua entitate va deveni o ţintă de achiziţie pentru un grup mai mare în următorii ani.
Băncile greceşti prezente în România - Alpha, locul 8, Bancpost, locul 9, Piraeus, locul 13, Banca Românească, locul 14, au constituit o ţintă de achiziţii, dar decizia de vânzare la greci este greu de luat şi durează foarte mult.
Fondul american J.C Flowers a încercat să cumpere la pachet Piraeus Bank şi Banca Carpatica, dar a eşuat pe ultima sută de metri.
Începutul de an a pornit cu o discuţie de preluare a Băncii Româneşti de către Bancpost, parte a grupului grec Eurobank, dar conform ultimelor informaţii de pe piaţă, procesul a eşuat.
Grupul italian Veneto a început demersurile de a găsi un cumpărător pentru operaţiunile de la Bucureşti, bancă cu o cotă de piaţă de 1,3%, dar acest proces se va duce spre 2017, în cel mai bun caz. Veneto România pare să fie o bancă interesantă prin perspectiva cotei de piaţă deţinute, care ar face diferenţa. Conform surselor din piaţă, Banca Transilvania este interesată de Veneto, la fel ca şi OTP, două bănci care au reuşit să cumpere alte bănci în ultimii doi ani. Transilvania a cumpărat Volksbank, în timp ce OTP a cumpărat Millennium Bank.
Negocierile pentru Marfin Bank au căzut, cel puţin până în prezent, iar Bank of Cyprus este în proces de ieşire de pe piaţă prin vânzarea portofoliului.
Dacă nu există o presiune susţinută din partea autorităţii de reglementare - BNR - de a se face curăţenie pe piaţă, sistemul bancar românesc se va consolida şi se va întări foarte greu.
BNR poate pune presiune pe bănci pentru a-şi proviziona mai bine creditele şi a obliga astfel acţionarii să vină cu bani noi de acasă, ceea ce le va fi mai greu. Legea dării în plată şi noile prevederi ale BNR privind provizionarea creditelor cu restanţe mai mari de 180 de zile poate accelera acest proces.
Deşi nu se câştigă prea mulţi bani, în România mulţi acţionari străini rămân pe piaţă în speranţa că vor reuşi să îşi vândă banca cu un preţ mai bun în viitor dacă activitatea economică va creşte, iar clienţii vor reveni în sucursale. Fără o presiune şi fără a fi obligaţi să vină cu fonduri proaspete pentru a capitaliza banca din România, acţionarii străini nu se vor grăbi să ia o decizie privind operaţiunile locale.
Segmentul de retail bancar şi-a revenit cel mai rapid din criză (credite ipotecare şi credite de consum), ajungând chiar la un ritm de creştere de 38%, aprilie 2016/ aprilie 2015.
La polul opus, partea de corporate, finanţarea companiilor, bate pasul pe loc. Firmele româneşti au nevoie de bani, dar nu prea mai au indicatori şi nici garanţii pentru a lua împrumuturi. Multinaţionalele ori nu au nevoie de bani pentru că nu mai fac noi investiţii, ori se finanţează de la centru pentru orice extindere.
În aceste condiţii, veniturile scad pe partea de corporate şi sunt compensate parţial din veniturile obţinute din retail. Profitul bancar, dacă există, se obţine din jocul provizioanelor şi al riscului şi mai puţin din activitatea curentă.
La ZF Bankers Summit 2016 tema consolidării sistemului bancar românesc prin fuziuni şi achiziţii de bănci sau prin preluări de portofolii de credite va constitui subiectul unui panel special de discuţii.
Speranţa tuturor bancherilor este ca peste cinci ani sistemul bancar românesc să abiă mai puţine bănci, dar care să fie mai solide, cu o cotă de piaţă mai consistentă, nu cu „zero şi ceva la sută“, cât au acum 18 bănci.
