Business Internaţional

“Nu sunt un martir”: Povestea tânărului francez care a îngropat în ruşine industria evaziunii fiscale din Luxemburg şi pe Jean-Claude Juncker

“Nu sunt un martir”: Povestea tânărului francez...

Autor: Bogdan Cojocaru

23.02.2015, 16:21 4255

Când Antoine Deltour a decis să facă una dintre cele mai mari dezvăluiri financiare din istorie, el n-avea nici cea mai vagă idee în ce se bagă, scrie Financial Times.

“N-aveam nicio idee despre consecinţe”, admite Deltour, tânărul de 28 de ani cu vorbă domoală care stă în spatele scandalului LuxLeaks.

 Documentele pe care aceastea le-a făcut publice – 28.000 de pagini provenite de la firma de audit PwC – arată cum companii variind de la Ikea la Pepsi şi-au deviat banii prin Luxemburg pentru a-şi reduce taxele, în unele cazuri până la 1% din profit. Deltour, pe atunci contabil junior la PwC, a descoperit dosarele în 2010 în timp ce căuta documente de pregătire profesională într-o bază de comună de informaţii şi a decis să le “sifoneze” unui jurnalist francez. Motivaţia sa: “Credeam că este de datoria mea să incit la dezbatere publică.”

“Scurgerea” de informaţii a provocat un scandal global în condiţiile în care ziare din întreaga lume şi-au “îndopat” cititorii cu poveşti despre cum 340 dintre cele mai mari companii din lume au evitat plata taxelor prin înţelegeri făcute cu ajutorul PwC cu autorităţile din Luxemburg.

Nimic nu sugerează că aranjamentele sunt ilegale conform legii luxemburgheze. Însă dezvăluirile au hrănit dezbateri mai largi care au fost reaprinse luna aceasta de scandalul apărut după ce s-a aflat că banca britanică HSBC a facilitat evaziunea anumitor clienţi, printre care politicieni şi figuri de notorietate publiucă, prin intermediul subsidiarei din Elveţia.

LuxLeaks a condus, de asemenea, la un vot de neîncredere, unul fără succes, pentru noul preşedinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, care a fost premierul Luxemburgului în perioada la care se referă informaţiile lui Deltour.

Acum, francezul este acuzat de cinci infracţiuni, de la furt la încălcarea legii luxemburgheze a secretului profesional, şi se aşteaptă să fie pedepsit cu închisoarea şi cu o amendă consistentă.

El spune că a făcut publice documentele pentru a aduce la lumină metodele folosite de marile afaceri pentru a plăti mai puţine taxe şi nu pentru a face de ruşine aceste companii.

 

După fapta de bravadă şi-a văzut în continuare de treabă

 

“Am dat instrucţiuni clare să nu fie publicate numele clienţilor şi nici pe cel al firmei de audit”, spune Deltour. “A fost doar pentru a aduce la lumină practicile, dar nu pentru a face totul public”. Ziariştii aleşi de francez nu au vrut să comenteze aceste afirmaţii.

Deltour a aflat că numele nu au fost trecute sub tăcere când s-a aşezat să vadă, acasă la un prieten, prima ştire despre documentele sale la o emisiune TV franceză din 2012. Ce-a simţit el atunci? „Am fost surprins. Am descoperit că aş putea intra în probleme mari.”

Având în vedere amploarea dezvăluirilor - şi renumele Luxemburgului pentru discreţia în privinţa problemelor financiare – autorităţile din ducat nu s-au grăbit să-i ia urma lui Deltour. Au trecut patru ani de când Deltour a luat documentele şi până când a fost pus sub acuzare, în decembrie.

“Cu cât aşteptam mai mult, cu atât eram mai convins că am scăpat basma curată”, spune Deltour.

Spre deosebire de fondatorul WikiLeaks Julian Assange, francezul nu s-a ascuns în vreo ambasadă sud-americană ci s-a angajat ca funcţionar public în oraşul francez Nancy, aflat la două ore de condus de oraşul Luxembourg.

Situaţia mai degrabă modestă a lui Deltour contrastează cu cea a altor “sifonari” precum Hervé Falciani, inginerul IT care stă în spatele HSBC Leaks şi care susţine că a primit ameninţări cu moartea. Deltour încă lucrează ca funcţionar public în Franţa, dar şi-a redus programul de lucru pentru a se concentra asupra procesului care va veni. 

Dezbaterile referitoare la cum ar trebui tratat Deltour a divizat Luxemburgul. Mulţi jucători din industria financiară a micului ducat vor ca problema LuxLeaks să fie rezolvată pe cât de rapid şi cât mai pe tăcute posibil şi fără să se facă din francez un exemplu. “Sper că au destulă minte ca să nu facă din el un Julian Assange”, a spus un personaj din industria financiară luxemburgheză.

Totuşi, alţii vor o pedeapsă strictă care să poată reprezenta o avertizare pentru aceia care se simt tentaţi să urmeze exemplul lui Deltour.

 

Nu comentăm afirmaţiile unui hoţ

 

PwC Luxembourg a refuzat să comenteze, dar într-un comunicat publicat în decembrie scria că nu va răspunde afirmaţiilor unui fost angajat “care şi-a recunoscut furtul şi a fost acuzat de cinci infracţiuni”.

În orice caz, companiile sunt în continuare doritoare să apeleze la serviciile fiscale ale Luxemburgului. Chiar şi după suspendarea unor prevederi privind taxele în noiembrie, autorităţile fiscale luxemburgheze se confruntă cu valuri de sute de cereri, potrivit unor surse apropiate situaţiei. Cei mai mulţi avocaţi cred că Deltour va primi o pedeapsă scurtă, probabil mai mică de doi ani de închisoare, din care cea mai mare parte cu suspendare, şi o amendă. Dar pentru că în Luxemburg n-au mai fost până acum situaţii asemănătoare, cazul Deltour este unul care va stabili un precedent, spune Stefan Braum, profesor de drept penal la Universitatea din Luxembourg.

În timp ce alţi “sifonari”, precum Edward Snowden, se laudă că sunt dispuşi să meargă la închisoare, pe Deltour nu-l încântă o astfel de idee şi strânge pe internet fonduri pentru a-şi pregăti apărarea. “Îmi asum pe deplin responsabilitatea. Însă nu sunt un martir”, spune el.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO