În cele nouă luni de când conduce Italia prin turbulenţele financiare ale Europei, premierul italian Mario Monti a devenit dintr-un tehnocrat agreat de cancelarul german Angela Merkel cel mai hotărât contestatar al modului în care Germania, cea mai mare economie europeană, abordează criza. În Franţa, preşedintele socialist François Hollande, care şi-a câştigat în timpul campaniei electorale reputaţia de lider al mişcării antiausteritate, este nevoit să recurgă la măsuri extreme, protecţioniste, pentru a impulsiona economia franceză.
Problema profundă a strategiei uniunii monetare, anume dacă reformele dureroase şi austeritatea în ţări precum Spania şi Italia sunt suficiente pentru a reconstrui încrederea în euro, aşa cum insistă Germania, sau dacă aceste state au nevoie de sprijinul financiar colectiv al zonei euro până când economiile încep să-şi revină, încordează la maximum relaţiile italiano-germane.
În timpul unui summit UE din iunie, care a durat o noapte întreagă, Monti i-a dat lui Merkel un ultimatum, avertizând-o că va bloca orice înţelegere până când cancelarul nu acceptă să acţioneze pentru a reduce costurile de finanţare ale Italiei şi Spaniei. Merkel, care de obicei dirija toate planurile de acţiune ale zonei euro, nu era obişnuită să fie împinsă în defensivă, scrie The Wall Street Journal.
"Aceasta nu ajută cu nimic, Mario", a avertizat Merkel. Confruntarea de nouă ore dintre Italia şi Germania a dus în cele din urmă la un compromis care facilitează intervenţia BCE pentru stabilizarea costurilor de finanţare ale Romei şi Madridului, un pas riscant care ar putea salva zona euro în forma actuală.
De atunci, Italia şi Spania au ajuns din nou în colimatorul pieţelor, iar Monti a avertizat recent că felul în care parlamentul german controlează politicile anticriză din UE riscă să ducă la "dezintegrarea" proiectului european, notează The Telegraph.
Contraatacul german
Replica Germaniei n-a întârziat să vină şi a fost dură.
"Lui Monti trebuie să-i fie clar că noi, germanii, nu vom renunţa la democraţia noastră pentru a plăti datoriile italiene", a declarat Alexander Dobrindt, secretar general al Uniunii Sociale Creştine, partidul soră al creştinilor democraţi condus de cancelarul Angela Merkel. De asemenea, preşedintele Bundestagului Norbert Lammert a afirmat că integritatea parlamentului nu poate fi subordonată capriciilor pieţelor.
Liderii democraţilor liberi au spus că Monti, un premier neales de popor, se joacă cu focul politic încercând să se abată de la legitimitatea democratică.
Disputa marchează cea mai mare tensionare a relaţiilor germano-italiene de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Ziarul italian Il Giornale a publicat chiar pe prima pagină o imagine a lui Merkel sub titlul "Al Patrulea Imperiu".
"Tonul discuţiilor a devenit periculos. Trebuie să fim atenţi pentru ca Europa să nu se dezmembreze singură", a spus ministrul german de extreme Guido Westerwelle. Însă şi el a pus gaz pe foc anunţând că se împotriveşte categoric oricărei extinderi a puterii maşinăriei de bailout a zonei euro sau achiziţiilor de obligaţiuni de către BCE.
Preşedintele BCE a indicat că instituţia va ajuta ţările cu probleme achiziţionându-le datoriile, însă doar dacă acestea cer ajutorul fondurilor de salvare, sprijin care ar veni în schimbul unor condiţii stricte. Enervată, Germania ar putea susţine condiţii dure, exact ceea ce încearcă să evite Monti şi premierul spaniol Mariano Rajoy.
"Ceea ce cerem este ca autorităţile europene să certifice purtarea bună a Italiei prin intervenţii pentru reducerea costurilor de finanţare. I-am spus adesea lui Merkel că, dacă nu se întâmplă aşa, riscă să se găsească în faţa unui parlament italian care respinge Europa, stabilitatea monetară şi euro şi care nu este prietenos cu Germania", a spus Monti.
Oficialul este o anomalie în Europa. El este un lider neales adus să efectueze schimbările nepopulare pe care liderii politici le-au evitat. Monti se bazează pe toleranţa partidelor politice şi nu are o sursă proprie de putere în afară de credibilitatea propriei persoane.
În Franţa
Preşedintele Hollande este în funcţie de nici trei luni, însă eforturile de a readuce la viaţă economia printr-un mix de majorări de taxe, subvenţii şi inversarea unor reforme încep deja să aibă efecte contrare. Rata şomajului depăşeşte 10%, iar luna trecută Peugeot, cel mai mare constructor auto francez, s-a alăturat grupului de companii care anunţă concedieri substanţiale în Franţa din cauza costurilor mari cu forţa de lucru şi a competiţiei acute din partea Coreei de Sud. În aceste condiţii, Parisul vrea să recurgă la măsuri protecţioniste pentru a proteja forţa de muncă.
Comisia Europeană a anunţat recent că "a primit din partea autorităţilor franceze o notă prin care acestea cer introducerea unor măsuri de supraveghere prealabilă pentru importurile de maşini sud-coreene", notează The Wall Street Journal. Dacă Bruxellesul şi alte guverne din UE sunt de acord, importatorii europeni de autovehicule vor fi obligaţi să obţină informaţii detaliate despre piaţă înainte de a aduce maşini noi din Coreea. Această măsură ar fi primul pas spre reintroducerea tarifelor de import şi a altor taxe pentru maşinile coreene la care UE a renunţat anul trecut când a semnat un acord de liberalizare a comerţului cu Seulul.
Hollande ar putea obţine o mică victorie, însă nu poate îngreuna importurile care vin din UE. Dacă el vrea într-adevăr să ajute salariaţii francezi din industria auto să concureze mai bine cu restul lumii, ar fi mai eficient dacă ar reduce impozitele pe salariu şi venit, care au o pondere de 50% în costul mediu, brut, al muncii.
În schimb, cabinetul lui Hollande a majorat impozitele pe salariu şi salariul minim. Apoi, şoferii se îndreaptă spre maşinile coreene pentru că sunt mai rentabile pentru ei, putând astfel să economisească bani pe care-i pot investi în Franţa sau în UE.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
