În toamna anului trecut Joe Biden a făcut istorie alăturându-se unui grup de grevişti ai sindicatului UAW care cereau salarii mai mari de la angajatorul lor, un mare producător auto american. Biden este primul preşedinte al SUA care simpatizează atât de făţiş cu o acţiune muncitorească.
Din partea lui Biden a fost o mutare cu vădite valenţe electorale, victoriile răsunătoare de anul trecut ale sindicatelor din industria auto reprezentând şi victorii pentru ceea ce Biden spune că este economia sa centrată pe muncitor. Este şi un semn al puterii şi influenţei în creştere ale sindicatelor pe care politicienii, companiile şi consumatorul de rând nu le pot ignora. Cu câteva luni mai înainte cel mai puternic politician al lumii scosese în afara legii o grevă a muncitorilor feroviari care ar fi paralizat economia.
Puternice devin şi sindicatele din Marea Britanie, din care Brexitul, pandemia şi inflaţia au făcut într-un timp record cea mai săracă economie dintre economiile bogate ale lumii. Acest lucru s-a văzut în grevele prelungite şi de amploare de anul trecut şi de anul acesta ale salariaţilor din cele mai diverse sectoare, de la controlori din transportul în comun şi cântăreţi ai operei naţionale la muncitori din industria auto şi angajaţi din sănătate şi educaţie.
Deşi par că nu se mai opresc, de cele mai multe ori acţiunile sindicale din Marea Britanie au simpatia publicului. Criza costului vieţii i-a lovit pe toţi. Grevele paralizante din ultimele săptămâni din Germania arată că şi acolo sindicatele au devenit o forţă care nu poate fi ignorată. Dar, spre deosebire de SUA şi Marea Britanie, în Germania consensului social, sindicatele îşi majorează simţitor numărul de membri după ani de declin, scrie Deutsche Welle.
Muncitorii tineri germani manifestă un interes reînnoit pentru sindicalizare şi acţiune industrială, pe măsură ce iarna protestelor continuă. După ce un sindicat al mecanicilor de tren a declanşat o grevă majoră zilele trecute, mulţi dintre controlorii de trafic aerian ai ţării au declanşat o grevă de avertisment la 11 aeroporturi, în timp ce multe servicii locale de transport au fost, de asemenea, întrerupte. Sindicatul care a declanşat ultimele greve este unul dintre cele mai mari din Germania, Verdi. Acesta a descris 2023 ca fiind cel mai de succes an de la înfiinţarea sa, în 2001. Reprezentând 1,9 milioane de muncitori din servicii dintr-o gamă largă de industrii, Verdi a primit 193.000 de noi membri în 2023 – o creşere netă de 40.000. Un câştig record.
Alte sindicate au cunoscut o tendinţă similară. Micul, dar importantul sindicat al mecanicilor de locomotivă GDL a raportat recent o creştere cu 18% a numărului de membri din 2015 încoace. În mod similar, cea mai veche organizaţie muncitorească din Germania, sindicatul din gastronomie NGG, a numărat peste 20.000 de membri noi anul trecut. Stefan Körzell, din conducerea Confederaţiei Sindicatelor Germane (DGB), a salutat faptul că cinci dintre cele opt sindicate ale organizaţiei şi-au majorat numărul de membri în 2023. „În primul rând suntem cu adevărat fericiţi“, a spus el pentru DW.
„Avem o piramidă a vârstei ca toate celelalte organizaţii cu membri, cum ar fi partidele, bisericile şi cluburile. Cred că prin politici inteligente şi reprezentare inteligentă a intereselor în ultimii doi, trei ani am reuşit să imprimăm această tendinţă.“ Dar Körzell ştie că anul trecut pare a fi o anomalie după ce apartenenţa la sindicate în Germania a fost timp de zeci de ani într-un declin constant.
Numărul total de membri ai DGB a scăzut de la 9,3 milioane la mijlocul anilor 1990 la 5,6 milioane în prezent, în principal din cauza schimbărilor demografice, pe măsură ce generaţiile de muncitori ies la pensie. Pentru a ţine pasul cu aceste pierderi naturale, un sindicat major precum Verdi trebuie să găsească cel puţin 150.000 de membri noi în fiecare an. În acest context, creşterea din 2023 ar putea fi o problemă.
Dar este o problemă care dă încredere sindicatelor deoarece cifrele arată şi un interes reînnoit în rândul generaţiilor mai tinere. Potrivit Verdi, peste 50.000 dintre noii săi cotizanţi au sub 28 de ani. Thorsten Schulten, cercetător la Fundaţia Hans Böckler, care este asociată cu DGB, apreciază că Verdi îşi datorează achiziţiile recente în principal conflictelor de muncă din ultimii ani.
Dar asta nu înseamnă că sindicatele convoacă în mod deliberat grevele pentru a-şi spori propria puterea. „Cred că şi sindicatele sunt surprinse de cât de puternice sunt sprijinul şi participarea membrilor“, a spus el. „Cred că în anumite zone membrii sunt cei care conduc“. Cercetătorul crede că valul actual de acţiuni sindicale este rezultatul dificultăţilor sociale tot mai mari.
„Nu ar trebui să uităm că, în ultimii câţiva ani, am avut rate ale inflaţiei istorice, că angajaţii au fost nevoiţi să suporte pierderi salariale masive în termeni reali“, a spus el. „Iar acest lucru a creat probleme reale pentru persoanele cu venituri mici şi cine, dacă nu un sindicat, poate face în aşa fel încât să se poate obţină o compensaţie?“
Un alt factor important, explică Schulten, este că angajaţii realizează că angajatorii au nevoie de ei mai mult ca niciodată din cauza penuriei de pe piaţa muncii. „Nu se tem că îşi vor pierde locul de muncă“, a spus el. „Dar deficitul de forţă de muncă bine pregătită nu a condus automat la condiţii de muncă mai bune – este nevoie de un angajament activ.“ În Germania doar 50% dintre locurile de muncă sunt acoperite de contracte colective menite să asigure că în anumite industrii sunt plătite salarii decente – cu mult în urma obiectivului de 80% stabilit de o directivă a Uniunii Europene în 2022.
Aceasta înseamnă că jumătate din locurile de muncă din Germania nu beneficiază de protecţia sindicatelor — o problemă pe care ele încearcă să o abordeze. Cu forţe noi, sindicatele nu fac presiuni doar pentru salarii şi condiţii de muncă mai bune. IG Metall, cea mai mare uniune sindicală din Germania, a cerut anul trecut ca săptămâna de lucru să fie redusă la patru zile fără scăderea salariului. IG BCE îl presează pe noul CEO al gigantului Bayer, pe Bill Anderson, să nu divizeze compania.
În SUA, pentru sindicatele americane 2023 a fost anul marilor victorii contra marilor constructori auto şi studiourilor de la Hollywood. În lupta lor au fost ajutate de simpatia publicului. Popularitatea este la un nivel record. Cu toate acestea, cota de membri nu a crescut. Procentul de salariaţi sindicalizaţi a rămas la 10%.
De vină, spun experţii, este faptul că numărul de angajaţi a crescut mai rapid decât cel al salariaţilor sindicalizaţi. Apoi, procedurile prin care cineva poate deveni membru al unui sindicat sunt destul de complicate. De aceea, sindicatele americane mai au de câştigat cea mai importantă luptă a lor, atragerea mai multor muncitori. În Mara Britanie, salariaţii sindicalizaţi reprezintă 22% din total.
