Separarea activităţii din interiorul Big Four, sub lupa publicaţiei Financial Times. Mai pot funcţiona la un loc auditul, consultanţa fiscală şi serviciile juridice?

În ultima perioadă, în Marea Britanie, în Africa de Sud şi în India au avut loc mai multe scandaluri financiare după care supraveghetorii pieţelor financiare şi-au pus problema dacă activitatea firmelor de audit şi consultanţă nu ar trebui restructurată.

Modelul de business al firmelor de audit şi consultanţă din Big Four, grupul celor mai mari patru firme din lume care fac auditul pentru majoritatea companiilor publice şi privat, a dus la o dezbatere referitoare la ce ar însemna ca aceşti giganţi mondiali să-şi separe acti­­vi­tatea de audit de cea de con­sultanţă.

Financial Times a pus faţă în faţă răspunsul a doi experţi, Natasha Landell-Mills şi Jim Peterson, care au opinii diferite privind cât de eficientă ar fi separarea auditului de consultanţă şi cum s-ar vedea această schimbare în pieţele financiare din întreaga lume.

Natasha Landell-Mills, adminis­trator al companiei britanice Sarasin & Part­ners, consideră că separarea Big Four ar duce la prevenirea conflictului de interese şi ar permite dezvoltarea jucătorilor de talie mică din piaţa de audit sau consultanţă, dominaţi în prezent de cele patru companii mari - Deloitte, PwC, EY, KPMG.

„Separarea activităţilor de audit şi consultanţă ar preveni conflictul de interese. Această măsură poate fi doar primul pas, iar reformele de durată presupun ca auditorii să lucreze pentru acţionari, nu pentru managementul unei companii. Dominanţa Big Four în auditurile companiilor mari este un alt motiv de îngrijorare, pe măsură ce firmele mari elimină competitorii de calitate“, potrivit Financial Times.

Auditul unei companii presupune certificarea unui terţ că nişte date referitoare la acţionari, conturi, situaţii financiare sunt declarate conform cu realitatea. Serviciile firmelor de audit sunt plătite de către companiile care le solicită. FT subliniază că auditorii trebuie să asigure încrederea în pieţele financiare, iar marile burse cer com­paniilor listate să angajeze auditori pentru a le analiza conturile, astfel încât acţionarii să fie siguri că le este protejat capitalul.

De asemenea, în cadrul firmelor de consultanţă şi audit din Big Four activează şi firme de avocatură, care se ocupă de aspectele juridice din cadrul companiilor.

Unul dintre scandalurile care au zguduit piaţa de audit şi consultanţă la nivel mondial a avut loc la începutul anilor 2000. Atunci, Enron, una dintre cele mai mari zece companii din Statele Unite, s-a prăbuşit prin cel mai răsunător faliment din istoria SUA. Motivul a fost dezvăluirea unor fraude contabile prin care datoriile nu erau incluse în bilanţuri. Scandalul a dus la dispariţia Arthur Andersen, care atunci era una dintre cele mai mari cinci companii de audit financiar şi consultaţă contabilă din lume.

Recent, doi foşti directori financiari ai firmei Carillion, una dintre cele mai mari companii de construcţii britanice, care deţine contracte guvernamentale într-o multitudine de sectoare din Marea Britanie, sunt investigaţi pentru că au pregătit şi aprobat datele financiare şi documentele companiei între 2014 şi 2017. La începutul acestui an, compania a intrat în faliment.

„Luate împreună, aceste eşecuri au dus la o piaţă de audit disfuncţională care are nevoie de modernizare. Atunci când activităţile care nu sunt de audit reprezintă în jur de 80% din veniturile Big Four, influenţa acestei părţi din business este uriaşă. Limitările actuale privind munca de consultanţă nu au eliminat problema“, mai notează FT.

Publicaţia britanică mai scrie că între acţionarii şi auditorii unei companii trebuie să existe un parte­neriat, iar autorităţile care supra­veghează contabilitatea în fiecare ţară trebuie să fie mai dure în ce priveşte sancţiunile. La polul opus, Jim Peterson, avocat, editorialist, autorul cărţii „Count Down: The Past, Present and Uncertain Future of the Big Four Accounting Firms“ (Numărătoarea inversă: trecutul, prezentul şi viitorul nesigur al firmelor Big Four),  nu vede o măsură eficientă în separarea activită­ţilor Big Four. Argumentele sale se referă la scăderea performanţei companiilor de audit şi consultanţă, pe fondul dezvoltării tehnologice care duce la un apetit mai mare pentru informaţii decât în prezent.

„Separarea activităţii de audit de cea de consultanţă este o soluţie în căutarea problemei. În Marea Britanie, Uniunea Europeană şi Statele Unite este restricţionată posibilitatea firmelor să vândă încrucişat alte servicii către clienţii lor de audit“, scrie Financial Times.

Scandalurile din sfera consultanţei ridică semne de întrebare referitoare la ce făceau auditorii în acel timp. Răspunsul la această întrebare, crede Jim Peterson, nu implică separarea activităţilor celor patru firme care domină piaţa de audit, nu va crea competiţie şi nu va ajuta competitorii mici.

Mai mult, această măsură le-ar scădea performanţa firmelor din Big Four, le-ar slăbi din punct de vedere financiar şi le-ar împiedica să răspundă aşteptărilor clienţilor şi pieţelor de capital.

„Sugestia că alegerea şi competiţia ar creşte prin separarea Big Four este nerealistă. Creşterea Big Four, care activează în peste 100 de ţări, arată nevoia clienţilor multinaţionali de a se extinde“.

Dezvoltarea inteligenţei artificiale, tehnologia blockchain şi robotica remodelează forma în care este verifi­cată şi strânsă informaţia.

Auditorii trebuie să fie responsabili pentru greşelile lor, dar aceste probleme sunt prea complexe pentru soluţii simpliste, potrivit analizei din Financial Times.

În cazul fiecărei companii din Big Four modalitatea şi data de raportare a informaţiilor financiare diferă de la caz la caz. Astfel, cifrele oferite de companii reprezintă veniturile entităţilor din România şi din Republica Moldova în cazul EY, KPMG şi PwC, iar pentru Deloitte rezultatele sunt cumulate pentru cinci entităţi diferite, printre care se numără şi societatea de avocaţi a companiei.