La vedere, statul susţine financiar partidele politice în România cu o subvenţie lunară de la buget căreia i se adaugă şansa închirierii, în condiţii avantajoase, a câte unui sediu în fiecare comună, oraş, judeţ sau sector din ţară. În 2013, parlamentarii au venit cu un bonus: le-au dat prin lege propriilor partide dreptul de a-şi cumpăra sediile închiriate de la stat prin negociere directă, fără concurenţă. Şi pentru că încercările de a se împrumuta pe la bănci au eşuat în ultimii ani, partidele au primit şi o alternativă avantajoasă: posibilitatea de a-şi cumpăra sediile în rate, întinse pe trei ani, cu avans de 10%, ocolind creditele.
Adevărata miză au fost sediile centrale, unele dintre cele mai impozante vile din centrul Capitelei administrate de RA-APPS, în care au stat foarte mulţi ani cu chirii modice. Primul chilipir şi l-au asigurat, pe loc, partidele aflate la guvernare. Cumpărând de la RA-APPS, adică de la Guvern, PSD şi UNPR - primele înscrise la această ruletă fără perdanţi - au primit, la finalul anului 2013, o superofertă: 275 de euro, respectiv 325 de euro pe metrul pătrat construit, în nordul Capitalei, în 36 de rate de la stat. Un preţ de 2,5-3 ori ori mai mic comparativ cu cel cu care mari jucători din imobiliare precum Coldwell Banker sau Regatta au tranzacţionat, în aceeaşi perioadă, imobile în zona Kiseleff-Aviatorilor, chiar în vecinătatea sediilor PSD şi UNPR.
În urma refuzului repetat al RA-APPS de a face publice rapoartele de evaluare care au parafat preţul de chilipir, Gândul a cerut în instanţă Regiei Protocolului de Stat actele şi numele evaluatorilor. În seria "Tu şii ce mai fac banii tăi?" vă arătăm astăzi care a fost diferenţa dintre preţul plătit de PSD şi UNPR şi cel al tranzacţiilor simultane ale agenţiilor imobiliare în aceeaşi zonă. Diferenţa pe care statul a trecut-o practic cu vederea, deşi s-ar fi cumulat la bugetul general.
