Sorin Stoica, directorul general şi proprietarul agenţiei de turism Eturia, specializată în organizarea vacanţelor personalizate, afirmă că şi-a descoperit pasiunea pentru călătorii călătorind. „Au fost două momente definitorii“, spune el.
Primul a avut loc acum circa 15 ani când a ajuns întâia oară în Thailanda. Era prima sa călătorie în afara Europei şi a simţit în premieră „aromele unui alt continent“, cu tot ce înseamnă ele, respectiv bucuria oamenilor de a trăi, clima total diferită, filosofia de viaţă a localnicilor.
„Totul era atât de diferit că fiecare zi părea o poveste din copilărie“, îşi aminteşte el. Al doilea moment definitoriu pentru călătorul din el a fost vizita într-o altă ţară „de la capătul celălalt al lumii“, Peru. „Nu o să uit niciodată când am aterizat în Cuzco. Era acolo o trupă de peruani care cânta El Condor Pasa în varianta tradiţională.“
El Condor Pasa este un fel de imn neoficial al statului Peru, inspirat de faptul că în canionul Colca, unul dintre cele mai „prăpăstioase“ din lume - de două ori mai adânc decât The Grand Canyon - circa 100 de condori îşi exersează planajul. Cu o adâncime ce merge până aproape de 4.200 de metri, acest canion găzduieşte aceste păsări imense şi impunătoare în zbor, dar care văzute de aproape par o combinaţie nereuşită între vulturi şi curcani. „Totul mi s-a părut atât de încărcat de emoţie încât am ştiut ce vreau să fac cu banii pe care îi voi câştiga, să îi investesc în călătorii. Şi asta am făcut.“
Astfel a devenit un „croitor“ de vacanţe, înfiinţând agenţia proprie. Nu a numărat niciodată câte ţări a văzut, pentru că, spune el, colecţionează experienţe memorabile, nu ţări. Recunoaşte însă că au fost multe şi urmează să descopere unele noi chiar anul acesta. Ca orice călător pasionat, consideră că cel mai dificil este să îl pui să aleagă destinaţiile sale preferate. „Fiecare este diferită şi fiecare vacanţă este o experienţă ce se conturează în funcţie de oamenii care te-au însoţit, de starea de spirit pe care ai avut-o.“
Dacă trebuie totuşi să aleagă, începe cu Machu Picchu, Peru, pentru emoţia greu de egalat a priveliştii Văii Urubamba de la Sun Gate. Continuă apoi cu Tanzania, mai exact cu Ndutu, unde a petrecut o zi „alături“ de o familie de lei, pentru ca la apus să urmărească trei pui de ghepard care au ieşit pentru prima dată la vânătoare. Nu uită nici de Nicaragua, o ţară încă neatinsă de binefacerile civilizaţiei, sau de Havana, capitala Cubei, de care îşi aminteşte datorită muzicii şi cocktailurilor. De fapt, nu se poate limita la doar câteva destinaţii, astfel că adaugă şi Chile cu Torres del Paine, Armenia, un oraş din Columbia unde terasele de cafea păreau pictate, dar şi Saigon şi Buenos Aires, Galapagos, Curacao, Myanmar, Guatemala sau Bali. Îl înţeleg însă perfect pentru că, cu cât călătoreşti mai mult, cu atât îţi este mai greu să alegi, iar după ce ai văzut aproape toată lumea devine aproape imposibil.
„Era ora patru de dimineaţa în Costa Rica când m-am trezit într-o gălăgie infernală. Părea că hoarde întregi de animale au pus stăpânire pe lodge-ul care lăsa să se reverse prin ferestre fără geamuri întreaga simfonie a junglei“, îşi aminteşte antreprenorul una dintre experienţele sale memorabile. Dacă nu ar fi făcut cunoştinţă cu o zi înainte cu maimuţele Howler şi cu strigătele lor ar fi putut confunda Costa Rica cu savana africană. În inima Americii Centrale aceste maimuţe dau semnalul de deşteptare, după care cele peste 350 de specii de păsări din regiune încep concertul acoperind zumzetul continuu al insectelor care nu au obosit pentru niciun moment întreaga noapte.
Când soarele începea să se ridice pe cer Sorin Stoica se urca în barca ce urma să se îndepărteze încet de „sala de concerte“. Ea îl aştepta cuminte pe plaja ce găzduieşte mii de cuiburi de ţestoase verzi. Noaptea, mii de pui de ţestoasă îşi caută salvarea în mare, însă doar 1% dintre ei reuşesc după circa jumătate de oră de chin să parcurgă cei 50-60 de metri până la apă. Ceilalţi cad în mâinile prădătorilor.
„Răsăritul văzut pe canalale înguste străjuite de vegetaţia luxuriantă reprezintă o imagine cum nu am văzut multe în viaţă. Un Tucan cu penajul sfârşind în roşu şi cu ciocul galben plana undeva deasupra bărcii, încercând parcă să ne ghideze pe canalul unde vegetaţia părea că a creat un acoperiş verde deasupra noastră. Barca s-a oprit brusc pentru a nu-i tulbura pe cei doi crocodili care blocau canalul în faţa noastră.“ Barcagiul apropie barca până la mai puţin de doi metri de ei, iar cei doi se lasă admiraţi şi fotografiaţi în toată splendoarea celor cinci metri. Apoi se plictisesc, se scufundă şi trec pe sub barcă, plecând în căutarea unor noi prăzi.
„Câteva păsări cu penajul frumos colorat ne admirau de la câţiva metri, în timp ce o familie de spider monkeys avea ceva de împărţit într-un copac aflat în stânga noastră. În dreapta, imperturbabil, un leneş părea că nu este deranjat nici de noi, nici de colegele lui de junglă. Degeaba încearca ghidul să-l pună în mişcare pentru a-mi oferi o poziţie mai bună pentru fotografie, el rămâne tot acolo ca o statuie.“ Pe parcursul zilei îşi mai fac apariţia un caiman „jucăuş“ şi o şopârlă cu creastă ce pare că a venit din vremuri preistorice.
Timpul nu are însă prea multă răbdare cu călătorii astfel că barca se întoarce şi o ia pe canalul care duce spre aerodrom, „o pistă de zgură tăiată în junglă, o colibă mică ce ţine loc de terminal şi două avionete care se odihnesc în soarele dimineţii. De sus, am admirat panorama şi m-am gândit că peste ani, când zecile de mii de turişti îl vor invada, mulţi dintre locatarii de drept nu vor mai fi aici sau nu se vor mai auzi în zori când strigătul maimuţelor Howler ţinea loc de ceas deşteptător.“
Sorin Stoica este un călător activ atunci când merge singur, însă în vacanţele cu familia optează pentru mai puţină agitaţie şi mai multă plajă. Totuşi, când fiica sa avea doar doi ani şi jumătate a dus-o în vacanţă în Thailanda şi s-au aventurat chiar şi în jungla din Kanchanaburi. „Dacă merg singur strategia se schimbă însă complet. De cele mai multe ori îmi las bagajul în cameră de îndată ce ajung şi pornesc să descopăr locurile. Cu harta în mână mă pierd pe străduţe şi încerc savoarea locală. Îmi place să simt pulsul locurilor, să înţeleg obiceiurile localnicilor de aceea merg foarte mult pe jos şi încerc restaurantele cât mai puţin turistice.“ Nu îi place să zăbovească mult într-un loc, astfel că, acum doi ani, în zece zile a vizitat locuri din Vietnam, Cambodgia, Laos şi nordul Thailandei.
„Mă duc într-o ţară să o descopăr şi dincolo de obiectivele turistice. Pentru mine modul de a o descoperi este acela de a interacţiona foarte mult cu localnicii. Nu aloc foate mult timp muzeelor, templelor sau atracţiilor de aceste gen. Intru, le văd, petrec câteva zeci de minute, surprind esenţialul şi apoi îmi petrec timpul pierzându-mă în mulţime.“
După ce a văzut toată lumea, Sorin Stoica spune despre România că are mult potenţial turistic, însă are şi două minusuri majore: infrastructura şi calitatea serviciilor. „Până şi Nicaragua are şosele mai bune decât România.“
