După Marea Demisioneală postandemică (The Great Resignation), Demisia Tacită (Quiet Quitting), un nou trend cu titlu de film de comedie pare să redefinească felul în care angajaţii din toată lumea se raportează la muncă: Marea Extenuare (The Great Exhaustion). Efectele nu fac însă să râdă pe nimeni, nici pe angajaţi, nici pe angajatori. Ce este Marea Epuizare, care sunt cauzele simptomele / efectele şi ce putem face în faţa fenomenului?
„Sunt consultat în mai multe proiecte derulate cu companii multinaţionale. Spre deosebire de anii trecuţi, mi s-au întâmplat mai multe lucruri ciudate în colaborarea cu echipele lor interne. La un proiect în retail am avut surpriza ca activităţile propuse să se amâne din octombrie 2023 spre ianuarie 2024 motivând că nu e suficient timp, iar în ianuarie, când am revenit la discuţie, mi-au cerut din nou o amânare, tot din lipsa de timp. Dacă tot au amânat, am parcurs, timp de două ore, o nouă «revizuire» a activităţilor propuse, pe care o mai făcusem şi în noiembrie şi în decembrie şi pentru care încă nu s-au luat deciziile finale, pentru că se pasează responsabilitatea de la un departament la altul. În alt proiect, din domeniul IT, primesc feedback mai greu pentru că... unul dintre angajaţii echipei de care depinde activitatea mea a fost o lună în concediu în Indonezia şi îi e dificilă readaptarea, iar altul este încă în concediu. Un alt client, cu care lucrez recurent, mi-a răspuns recent la un mail banal folosind cuvinte precum «entuziasm» şi «comprehensiv», în care se vedea clar influenţa ChatGPT. Impresia mea e că nimeni nu mai vrea să muncească.Şi eu simt în unele zile că nu vreau să muncesc, însă din fericire am posibilitatea să îmi iau liber în zilele alea, nu să abuzez de ChatGPT sau să stau în calluri ineficiente ca să-mi ocup programul de lucru”, îmi povestea o antreprenoare în domeniul consultanţei de business a cărei activitate depinde, în principiu, de activitatea companiilor cu care lucrează.
„Nimeni nu are timp. Nu ştiu ce face toată lumea, dar pare că toată lumea este ocupată”, îmi povestea anterior şi Costin Tudor, CEO şi fondator al platformei Undelucram.ro, într-un interviu realizat anterior conferinţei Top Angajatori.
Iar într-o discuţie mai intimă, o prietenă îmi spunea: „Nu vreau să mai fac nimic. Începe să îmi placă tot mai mult ideea unui concediu de maternitate de doi ani. Ştiu că e greşit, dar pare a fi singura soluţie”.
Iar în ceea ce mă priveşte, dacă în urmă cu câteva luni mă plângeam că telefonul şi notificările pe WhatsApp sună nonstop, acum e din ce în ce mai multă linişte. Chiar şi ritmul sosirii comunicatelor de presă pare că a mai scăzut. Pare că... majoritatea oamenilor nu vor să mai muncească – asta îi spuneam directorului editorial al BUSINESS Magazin şi al Ziarului Financiar pe la începutul anului. „Dar ai vreo dovadă, sunt studii pe tema aceasta?” Era doar un sentiment. Iar la o lună după, a început să se vorbească tot mai mult despre acest nou sentiment, care pare să redefinească, din nou, felul în care muncim.
Confirmarea vine din publicaţiile internaţionale, care scriu că ne aflăm în era „Marii Epuizări” (The Great Exhaustion), aşa cum a numit-o scriitorul şi profesorul de informatică Cal Newport, o altă perioadă în care oamenii încearcă să-şi refacă relaţia cu munca pentru a-şi reduce sentimentul persistent de epuizare (Time).
