Are sens, merită să te faci inginer?
Dacă pui în balanţă anii de şcoală, anii de studiu, cursurile de fizică, de matematică, de chimie citite şi răscitite etc., versus salariile din piaţă şi în cât timp ajungi acolo, nu ştiu dacă răspunsul ar fi extrem de pozitiv. La finalul lunii iulie, Ziarul Financiar a publicat o analiză legată de piaţa salariilor pentru ingineri. Cele mai mari salarii sunt în IT, metalurgie, chimie, auto, energie, în schimb cele mai mici salarii pentru ingineri sunt în industria alimentară sau industria textilă.
Aşa spun datele furnizate de platforma de recrutare online BestJobs. Când vezi cifrele din analiză şi mai ales unde sunt salariile după zece ani de muncă într-un anumit domneiu, îi înţelegi pe cei care termină o facultate tehnică, au o diplomă de inginer, dar apoi preferă să fie agenţi de vânzare în domenii care nu au legătură cu facultatea pe care au terminat-o, unii chiar preferă să se facă şefi şi să câştige repede 2.000-3.000 de euro pe lună, alţii chiar ajung şoferi pe Uber, alţii ajung în marketing.
Companiile se plâng de lipsă de ingineri, se plâng de calitatea celor care tocmai au obţinut o diplomă de inginer, se plâng de cunoştinţele pe care nu le au şi de care compania ar avea nevoie.
Anul trecut, Mircea Costoiu, rectorul Politehnicii Bucureşti, spunea într-o conferinţă ZF/Liberty că anual universitatea livrează pe piaţă 3.500 de ingineri din toate domeniile, iar companiile vin cu cereri de 25.000 de ingineri.
Pentru că se nasc mai puţini copii, pentru că încep mai puţini copii şcoala, pentru că termină mai puţini copii şcoala, pentru că cei care intră la liceu sunt mult mai puţini din numărul celor care au fost în gimnaziu, pentru că numai jumătate dintr-o generaţie intră în bacalaureat, pentru că astfel la facultate ajung din ce în ce mai puţini copii, finalul este acelaşi.
Vor fi mai puţini ingineri, vor fi mai puţini profesori, vor fi mai puţini medici, vor fi mai puţini economişti, vor fi mai puţini avocaţi (oricum sunt prea mulţi).
Sigur, dar sigur, vom avea mai mulţi absolvenţi de facultăţi şi şcoli care îţi asigură intrarea în politică. Fără să fi trecut pe la Colegiul Naţional de Apărare, parcă nu ai nicio şansă să prinzi un post mai bun. Dar economia are nevoie şi de ingineri care să construiască ceea ce este de construit.
Ca să trecem de la 300 de miliarde de euro la un PIB de 600 de miliarde de euro, ne trebuie mai mulţi ingineri. Nu ştiu de unde îi vor găsi companiile, pentru că aceştia nu pot fi înlocuiţi de muncitorii asiatici, dar ştiu că vom avea nevoie de ingineri.
Dacă dăm puţini timpul înapoi, companiile, multinaţionalele, marile organizaţii ale investitorilor străini s-au opus ca guvernul să impună în piaţă un salariu minim superior celor care au studii superioare.
Cu chiu, cu vai, s-a acceptat un salariu minim superior, dar diferenţa faţă de salariul minim a fost „de o bere”.
Pentru că nu se pricep la economie, pentru că nu îi interesează cum va evolua economia României şi mai ales unde trebuie să ajungă, guvernele, indiferent de numele lor şi de cine a fost la Palatul Victoria, nu au avut politici publice care să încurajeze copiii să-şi dorească să termine liceul, să se ducă la o facultate tehnică şi să devină ingineri.
Numai companiile din IT au avut politici proprii, private, prin care au avut grijă să-şi asigure forţă de muncă în domeniul lor atât prin programele de internship, prin prezenţa constantă în facultăţi, cu cele mai interesante noutăţi din domeniu, şi nu în ultimul rând cu ofertele financiare puse pe masă. Poate în domeniul energetic au mai fost programe private care s-au apropiat de cele realizate în industria IT. În celelalte sectoare companiile, atât cele româneşti cât şi multinaţionalele, nu prea au avut politici agresive, într-un sens pozitiv, în privinţa urmăririi şi atragerii tinerilor care urmează o facultate tehnică din domeniul lor.
Diferenţele salariale între cei din IT şi ceilalţi sunt destul de mari.
Mă îndoiesc că în industria alimentară un inginer poate avea 10.000 de euro net pe lună, cum sunt poziţii în industria de IT. Până la urmă, fiecare companie îşi gestionează resursa umană aşa cum poate, oferă salariile din piaţă şi aşteaptă o minune de la stat.
Pe cei de la stat nu îi interesează această problemă legată de cei care termină o facultate, ce se întâmplă cu ei după, unde se angajează, dacă rămân sau nu în ţară şi nu în ultimul rând cât câştigă.
În mod normal, guvernul ar trebui să introducă politici publice, chiar şi sectoriale, în care cei care au studii superioare să înceapă cu un salariu mult mai mare, care să depăşească sigur 1.000 de euro şi care să ajungă chiar în doi ani la 1.500 de euro net pe lună.
Pentru a proteja creierele, guvernul trebuie să vină cu programe salariale pe sectoare, care să încurajeze copiii să-şi dorească să termine o facultate, să devină ingineri, să rămână în România.
Şi asta nu se poate face decât prin impunerea în economie şi către companii a unor salarii minime care să fie cu mult peste salariul minim pe economie, pe care l-ar primi cineva fără şcoală.
Dar cine să facă acest lucru?
Când veţi avea nevoie de ingineri şi nu-i veţi găsi printre asiatici, să vă întrebaţi ce ce România nu mai produce ingineri.
(cristian.hostiuc@zf.ro)
