La data de 1 septembrie 2022, România a publicat Ordinul nr. 2048, care implementează Directiva UE privind raportarea ţară cu ţară (UE) 2021/2101. Acesta aduce modificări semnificative pentru companiile care operează în România, deoarece obligă anumite multinaţionale să furnizeze informaţii detaliate despre activităţile lor, profiturile obţinute şi impozitele plătite în fiecare ţară în care operează.
Directiva privind raportarea ţară cu ţară face parte din demersul mai larg al UE de a promova transparenţa şi o atitudine responsabilă vizavi de aspectele fiscale. Aceasta obligă companiile multinaţionale cu o cifră de afaceri consolidată de cel puţin 750 de milioane de euro să raporteze anumite informaţii financiare şi fiscale, acoperind fiecare jurisdicţie în care operează.
Potrivit Ordinului nr. 2048, obligaţia de raportare se va aplica multinaţionalelor care sunt rezidente în România şi au o cifră de afaceri consolidată de 750 de milioane de euro sau mai mult pentru exerciţiul financiar începând cu 1 ianuarie 2023. Informaţiile care trebuie raportate includ, printre altele, natura activităţilor desfăşurate în fiecare jurisdicţie, numărul de angajaţi, veniturile înregistrate, profiturile înregistrate şi impozitele declarate şi plătite. Implementarea directivei în România se aşteaptă să consolideze capacitatea autorităţilor fiscale de a identifica tentativele de evaziune fiscală şi de transfer de profit de către companiile multinaţionale. Prin cerinţa de a raporta aceste informaţii, autorităţile fiscale vor putea înţelege mai bine cum operează companiile multinaţionale şi cum îşi alocă profiturile între diferite jurisdicţii.
Este important ca grupurile multinaţionale afectate să se pregătească pentru aceste obligaţii de raportare, deoarece nerespectarea noilor cerinţe poate duce la sancţiuni şi la afectarea reputaţiei companiilor. Multinaţionalele vor trebui să se asigure că au sisteme şi procese implementate pentru a colecta informaţiile necesare şi a le raporta cu exactitate şi în timp util.
Există şi unele provocări în calea implementării acestei raportări, care ţin de capacitatea autorităţilor fiscale române de a gestiona şi administra informaţiile obţinute prin acest demers, dar şi de a se coordona cu instituţii fiscale din alte jurisdicţii. De asemenea, pentru a aplica această directivă, autorităţile fiscale române au nevoie de instrumente specifice pentru a detecta şi investiga cazurile de evaziune fiscală, iar pentru aceasta este nevoie de investiţii semnificative în instruire, tehnologie şi alte tipuri de resurse.
De asemenea, implementarea directivei va necesita coordonare între autorităţile fiscale române şi autorităţile fiscale din alte ţări în care îşi desfăşoară activitatea grupurile multinaţionale. Acest lucru poate fi o provocare, în special în cazurile în care există diferenţe în cerinţele de raportare sau în care tratatele fiscale dintre ţări sunt neclare sau inconsecvente.
Aşadar, implementarea în România a Directivei UE privind raportarea ţară cu ţară, sau „Public CBC”, cum este denumită de către mediul de afaceri, este un pas important către creşterea transparenţei şi a responsabilităţii în aspecte de natură fiscală. Aceasta va ajuta autorităţile fiscale să identifice evaziunea fiscală şi transferul de profit şi, în cele din urmă, să asigure că sistemul fiscal este echitabil şi eficient pentru toţi.
