Pornesc de la ideea că Banca Naţională pregăteşte un pachet derestricţii la acordarea de credite retail, adică la creditele deconsum şi la creditele imobiliare. Adică aceste credite vor fiacordate mai greu, va fi mai dificil să te încadrezi în condiţii:avans de 30% la împrumuturile imobiliare în euro, 40% dacă vreifranci elveţieni, 20% dacă preferi leul. Avantaj leul.
La creditele pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungatătrebuie să vii cu un avans de 20% şi cu o garanţie reală saupersonală (poliţa de asigurare) de 133% din suma împrumutată.
BNR încă nu a pus oficial în discuţie aceste noicondiţii/restricţii, care sunt mult mai elaborate. Şefulbancherilor, Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank, a replicatimediat: piaţa trebuie lăsată liberă, iar limitarea creditului învalută nu ar trebui făcută prin măsuri administrative.
Săptămâna trecută guvernatorul BNR Mugur Isărescu constata căcreditul în valută pentru populaţie nu a fost bun. Aşa o fi, daroamenii ce să facă dacă dobânda la euro era mai mică? Ar fi plătitcineva de nebun 6-12% la euro, dacă la lei plăteai 15-20%? Chiar şiîn condiţiile deprecierii leului din ultimii doi ani, când tragilinie, tot la euro plăteai mai puţin. Bine, aici şi BNR a ţinut lastabilitatea cursului, în jurul a 4,1- 4,3 lei/euro, pentru a nudeclanşa o revoltă naţională, având în vedere câţi au de plătitcredite în valută.
Problema nu este creditul în valută, ci creditul în lei! De cenu este mai ieftin, astfel încât atunci când calculezi să-ţi iasăcă plăteşti mai puţin? Bancherii arată cu degetul spre BNR şi spuncă aici e de vină Isărescu, că inflaţia este mare, că ţine dobândade politică monetară sus artificial, că impune rezerve minimeobligatorii mari atât la lei, cât şi la valută şi măreşte costulsurselor atrase. Dacă adaugi marja băncii, plus comisioanele, plusuna, plus alta, rezultă un cost mare, mare.
Iar dacă am scădea dobânzile la depozitele atrase în lei pentrua le reduce astfel şi pe cele la credite, populaţia şi-ar retragebanii, spun bancherii. Plus că resursele în lei sunt finite, iarresursele în valută sunt peste tot sau au fost.
Grea viaţa, atât pentru BNR, cât şi pentru bănci. Numai banchersă nu fii în vremurile astea, nu?
Acum bancherii vor să dea credite către popor, cu orice preţ cumse spune, cu promoţii, cu premii, cu tombole, cu cât mai puţineacte, numai să dea, pentru că aici au marja mare, de aici vinecâştigul. Dar nimeni nu vine să ia. Iar dacă vin noicondiţii/restricţii, gândiţi-vă numai la scandalul mediatic care vaieşi, nu le mai trece nimeni pragul. De aceea şeful bancherilor aridicat degetul către BNR, piaţa trebuie să decidă, nu veniţi cumăsuri administrative.
Şi cum să mai crească piaţa de credit? Guvernatorul BNR îşi punesperanţa în creşterea creditării pentru companii, pentru că piaţade împrumuturi pentru retail s-a epuizat. În schimb, firmele îşipun speranţele în reluarea creditării populaţiei ca să poată săvândă mai mult, pentru că altfel nu au cum să se ridice. Salariilenu cresc, locurile de muncă nu se fac peste noapte, investiţiilestrăine mai aşteaptă etc. Fiecare aşteaptă de la altul creşterea.Alt cerc vicios. La câte cercuri vicioase are România, unul în plussau în minus nu mai contează acum.
Bancherii vor piaţă liberă, clienţii au vrut credite în francielveţieni că acum 3 ani erau mai ieftine, au vrut credit cu"buletinul" etc. Dar îşi asumă şi consecinţele şi pierderile dacăvremurile se întorc împotriva lor. Şi bancherii şi cei care au luatcredite? Alt cerc vicios. Cine a fost de vină că oamenii fac faţăgreu acum plăţii ratelor? Bancherul că le-a dat bani, că i-a atrasla bancă prin reclamă, zugrăvindu-le o viaţă fără griji, sauoamenii că au luat creditul, au plecat în vacanţă, şi-au luatmaşină "bună", iar apoi şi-au pierdut jobul pentru că a venit crizaşi nu mai au de unde să plătească? Sau Isărescu că nu a oprit prinmăsuri administrative creditarea în perioada de glorie 2005- 2008,că a lăsat leul să se aprecieze când nu era cazul, inducând astfelideea că s-a îmbunătăţit nivelul de trai pentru că economia"duduie"?
Acum urmează dezbaterea între Asociaţia Bancherilor şi BNR pemarginea noilor condiţii/restricţii de acordare a creditelor.
Toată lumea se uită cu invidie la Germania. Vrea să aibăorganizarea şi ordinea nemţească, autostrăzile lor, companiile lor,rezultatele, economia lor, salariile lor, fotbalul lor. Dar să fieromâni.
În Germania nu poţi să-ţi iei casă fără avans mare, nu poţi săspeculezi terenurile, să cumperi azi de pe planşetă treiapartamente şi peste două luni să le dai la dublu etc. Adică poţi,dar plăteşti impozite şi taxe, de nu devine rentabil. Dacă vremstabilitate, predictibilitate, să fim ca nemţii, măsurileadministrative reglează violenţa pieţei. Viaţa te învaţă şi acestlucru. Dacă vrem să luăm credit doar cu o hârtie, trebuie să fimpregătiţi să plătim şi preţul pentru acest lucru. Sau să găsim pecineva să plătească pentru noi. Până acum a fost statul. Dar niciel nu mai are de unde.
Cristian Hostiuc este directorul editorial alZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
