Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Câte bordeie, atâtea obiceie: „Cred că plasticul nu îl poţi evita în viaţa de zi cu zi, dar măcar poţi încerca să reciclezi o parte din el“

Reciclarea nu e la fel pentru toţi. Acolo unde unora le este simplu, pentru alţii e complicat. Acolo unde unii văd plasticul ca pe un dezastru, alţii înţeleg că e indispensabil şi caută să fie responsabili cu deşeurile. Tocmai de aceea, Ziarul Financiar a întrebat mai mulţi oameni din diferite categorii sociale, de diferite vârste, cu diferite experienţe, cum văd ei reciclarea, cum percep rolul plasticului în lume şi în viaţa lor cotidiană, cum îl gestionează, din ce activităţi nu îl pot exclude, unde îl văd a fi indispensabil. Răspunsurile lor sunt dovada clară că oamenii nu seamănă unii cu alţii, dar că acolo unde există voinţă, este şi putinţă

► Valeriu, student, 21 de ani: „Plasticul poluează oceanele, mările şi lacurile lumii din cauza faptului că nu este reciclat suficient. În ciuda faptului că PET-urile sunt refolosibile, oamenii aleg să le arunce pe unde găsesc în natură, distrugând mediul înconjurător. Personal, prefer să strâng toate sticlele sau ambalajele în saci atunci când plec din natură“.

► Florin, avocat, 28 de ani: „Începi să ai întrebări cu privire la sistemul de reciclare când încerci pentru prima dată să fii responsabil şi decizi să faci demersurile necesare. Observi că nu ai în zonă puncte de reciclare sau containere pentru colectare selectivă sau că această colectare selectivă a ta este anulată de firmele de salubritate. Într-o eră în care se urmăreste obţinerea unui cost cât mai scăzut în producţie, plasticul este inclus în toate gamele de produse şi nu va fi eliminat din vieţile noastre“.

► Ştefan, arhitect, 37 de ani: „Cred că plasticul a fost dezvoltat cu bune intenţii şi are foarte multe avantaje în anumite industrii, de la greutatea materialului până la unele beneficii de stocare, protecţie a conţinutului. Din perspectiva mea, ideea de reciclare este strâns legată de cea de comunicare a fenomenului şi chiar de interacţiunea cu procesul în sine sau impactul gropii de gunoi la propriu. Folosim infrastructura pusă la dispoziţie de primărie pentru a selecta şi recicla plasticul şi nu numai. Nu ştiu dacă el ajunge să fie reciclat, doar sper că se întâmplă, dar există poveşti că de fapt nu e aşa. O altă strategie impusă la noi în casă a fost cea de utilizare a unui filtru de apă potabilă. Momentan nu am reuşit să scoatem plasticul din jucării, înclinăm de cele mai multe ori spre jucării din lemn, dar şi primim multe jucării pentru fetiţă şi mare parte sunt din plastic pentru că sunt mai accesibile. Altă strategie este utilizarea cât mai îndelungată a acelui lucru, indiferent că este vorba de o unealtă, un produs de design sau o jucărie din plastic. Preferăm să luăm o calitate mai bună la un preţ mai mare“.

►Daniel, antreprenor, 38 de ani: „Reciclarea şi gestionarea responsabilă a plasticului sunt priorităţi atât în domeniul relocărilor, cât şi în industria HoReCa, în care activez. În cadrul activităţii noastre de relocare, ne concentrăm pe minimizarea impactului asupra mediului prin reciclarea materialelor utilizate, precum utilizarea hârtiei în locul foliei cu bule pentru ambalarea veselei, şi prin investiţiile în pături textile de protecţie în detrimentul foliei cu bule sau a foliei stretch. În plus, la depozitul nostru avem dedicate containere separate pentru reciclarea cartonului şi a plasticului. În HoReCa, conştientizăm provocările legate de utilizarea plasticului şi căutăm soluţii alternative pentru a-l utiliza în mod responsabil şi eficient, fără să compromitem calitatea serviciilor noastre. De exemplu, în bucătăria noastră, majoritatea recipientelor sunt din sticlă, evitând astfel utilizarea recipientelor de plastic. În barul nostru, folosim paie din carton în locul celor din plastic. Cu toate acestea, una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm este reciclarea în sine şi colaborarea cu firmele de reciclare. Ne-am confruntat cu dificultăţi legate de lipsa comunicării şi proactivităţii din partea SGR-ului, care ne-a adus provocări în procesul de reciclare“.

► Dan, artist, 45 de ani: „Eu şi familia mea reciclăm, dar în zona în care locuim, sectorul 1, reciclarea e o corvoadă. Nu există în apropierea locuinţei zone de reciclare, trebuie să străbaţi vreo trei străzi. Cred că plasticul nu îl poţi evita în viaţa de zi cu zi, dar măcar poţi încerca să reciclezi o parte din el. Ideal ar fi să faci asta, chiar dacă uneori nu e foarte la îndemână. Încerc totuşi să evit plasticul acolo unde pot – să plec cu săculeţi de pânză după mine când cumpăr legume şi fructe sau să evit pungile de plastic atunci când e posibil. Este important să ne preocupăm de problema plasticului, să observăm plasticul în jur, pentru că e prezent peste tot.“

► Dochiţa, brand strategist, 49 de ani: „Povestea despre reciclare şi plastic e că lumea începe să fie mai atentă la cât de mult rău îi face planetei. Am văzut multe iniţiative, de la cele de educaţie – ultimele două muzee vizitate aveau şi o componentă de educaţie, la Futurium din Berlin şi la DAC din Copenhaga – până la cele concrete de reciclare a sticlelor de plastic de la Kaufland, unde merg. Atât acasă, cât şi la birou, sunt foarte atentă la acest subiect. Şi văd şi în jurul meu că oamenii fac schimbări în acest sens. Personal, încerc să folosesc mai puţin plastic: mereu am în maşină o pungă textilă (tote bag) pentru eventuale cumpărături, aleg alternative ambalate în hârtie, dacă există. Când nu pot evita plasticul, caut să reciclez, să separ cât de mult se poate. Lucrând în branding, e un subiect care mă preocupă, merg des la târguri şi conferinţe unde se discută din ce în ce mai mult despre ambalaje care se pot consuma sau ambalaje făcute din compost de plante, o alternativă bună la plastic.“

► Iulian, jurnalist, 50 de ani: „Nu am strâns până acum doze de aluniniu sau sticle de plastic cu gândul să le returnez. Dar am început să fac altceva. Nu le mai arunc, ca în trecut, la gunoi. Le pun separat şi le las afară. În sectorul 2 unde stau, lucrătorii de la salubritate sunt, în majoritate, asiatici – din Tibet, mi s-a spus când am întrebat-o, cu câteva luni în urmă, pe cea care părea să fie şefa lor şi care era româncă. Îmi fac cumpărăturile de la un magazin Mega Image din colţul străzii. Iar lucrătorii de la salubritate vin cu ambalajele strânse de pe unde le găsesc şi le returnează la acel magazin. L-am văzut odată pe unul cu trei saci mari-mari, plini. Punea ambalajele în acel mecanism de reciclare şi, cu siguranţă, la câte avea, a luat pe puţin 50 de lei. Iată că unii văd o oportunitate în acest mecanism, practic ai un al doilea job, chiar în timpul programului pentru primul job. Probabil voi începe şi eu să strâng când îmi voi da seama că, totuşi, 50 de bani pe un ambalaj ori atâtea ambalaje pe lună fac câteva sute de lei bune.“

► Mihai, 79 de ani: „Cei mai în vârstă dintre noi am trăit timpurile în care mergeam la alimentară cu borcanele goale de iaurt, cu sticlele de apă minerală şi de lapte, la schimb pentru cele pline. Atunci ni se părea o corvoadă şi poate de aceea am şi renunţat uşor, din comoditate, la ambalajele de sticlă în favoarea celor de plastic, mai uşoare, uşor de manevrat, unele refolosibile pentru diverse lichide. Nu am prevăzut că, după câţiva ani, vom avea sticle de plastic peste tot, râuri poluate, mări şi oceane cu insule de plastic şi că vom fi responsabili de ecosistemul lor. Acum încercăm să recuperăm prin SGR. Din păcate, administraţiile locale şi salubriştii nu sunt pregătiţi, în special în Bucureşti, pentru o colectare selectivă, pe patru fracţii, a deşeurilor. Cu cât vom acţiona mai repede şi mai ferm, cu atât vom vedea rezultatele.“