PeliPartners: Trei evoluţii legislative cheie din 2022 care au reconfigurat responsabilităţile companiilor în materie de concurenţă

Companiile din România s-au confruntat în anul 2022 cu o serie de modificări legislative, care au reconfigurat responsabilităţile acestora în materie de concurenţă, arată o analiză a casei de avocatură PeliPartners.

„Modificările sunt menite să răspundă unor disfuncţionalităţi din anumite segmente din piaţă, respectiv necesităţii de a interveni şi preveni potenţiale riscuri de securitate sau ordine publică derivate din zona de investiţii”, a explicat Oana Bucşa, Senior Associate PeliPartners. 

Responsabilităţi suplimentare pentru operatorii economici activi pe lanţul agricol şi alimentar

Un prim demers a constat în transpunerea la nivel naţional a Directivei (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar, prin intermediul Legii nr. 81/2022.

„Necesitatea adoptării acestei reglementări are la bază riscul comercial crescut în cazul produselor agricole şi alimentare, datorită caracterului perisabil sau sezonier al unora dintre produse. Un alt aspect avut în vedere a fost aptitudinea situaţiilor de dependenţă economică de a conduce în practică la impunerea de către operatorii economici cu o putere financiară superioară a unor practici comerciale neloiale asupra operatorilor mai mici”, a explicat Cătălina Burcă-Andonie, Associate PeliPartners.

Pe acest fond, soluţia legislativă aleasă a fost de a interzice, în relaţiile comerciale caracterizate printr-o putere de negociere inferioară a furnizorilor, un set de practici care riscă să impună un transfer nejustificat şi disproporţionat al riscului economic asupra acestora sau să ducă la o inegalitate semnificativă în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor.

Atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, s-a considerat că cifra de afaceri anuală permite o aproximare adecvată a puterii relative de negociere, astfel că au fost definite intervale specifice de cifră de afaceri  în care operatorii economici trebuie să se încadreze pentru ca legea să fie aplicabilă.

Printre practicile comerciale calificate drept neloiale enumerăm:

• returnarea către furnizor a produselor agricole şi/ sau alimentare nevândute;
• impunerea către furnizor a unei plăţi pentru listarea sau expunerea spre vânzare a produselor sale agricole şi alimentare;
• delistarea, ameninţarea cu delistarea sau retragerea de la expunere a unuia sau mai multor produse agricole şi/ sau alimentare, în scopul de a pune presiune sau exercita represalii comerciale împotriva furnizorului, pentru acceptarea unor clauze contractuale defavorabile acestuia;
• modificarea unilaterală a clauzelor unui contract comercial cu privire la frecvenţa, metoda, locul, calendarul sau volumul furnizării sau livrării produselor agricole şi alimentare, standardele de calitate, condiţiile de plată, preţurile sau în ceea ce priveşte furnizarea de servicii.

Autoritatea competentă să cerceteze şi să sancţioneze încălcări ale Legii nr. 81/2022 este Consiliul Concurenţei, care poate aplica amenzi între 250.000 lei şi 500.000 lei, respectiv 500.000 lei şi 600.000 lei, după caz, atât pentru săvârşirea de practici comerciale neloiale, cât şi pentru furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare autoritatea, nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate, refuzul nejustificat de a se supune unei inspecţii sau nerespectarea măsurilor impuse de autoritate.

Legea prevede o sancţiune, de 1% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior, în cazul săvârşirii în mod repetat de practici comerciale neloiale.

Modificări aduse cadrului legislativ general privind concurenţa neloială. Definirea practicii de exploatare a poziţiei superioare de negociere 

Anul 2022 a adus şi o serie de modificări ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu scopul de clarificare şi completare atât a regulilor de procedură aplicate de Consiliul Concurenţei în investigarea de practici neloiale, cât şi în ceea ce priveşte contravenţiile.

Printre acestea se numără definirea expresă în lege a practicii de exploatare a poziţiei superioare de negociere ca faptă de concurenţă neloială. 

„Conform noii reglementări, poziţia superioară de negociere este calificată ca o situaţie determinată de caracteristici ale pieţei, în măsură să favorizeze apariţia unor dezechilire semnificative generate de factori precum structura specifică a lanţului de producţie sau de distribuţie, vulnerabilitatea faţă de factori externi, perisabilitatea sau sezonalitatea şi de relaţia specifică dintre societatea vizată şi alte întreprinderi active pe pieţe diferite”, a explicat Cătălina Burcă-Andonie.

Exploatarea poziţiei superioare de negociere poate lua forme precum:

• refuzul nejustificat de a furniza sau de a cumpăra bunuri sau servicii;
• nerespectarea clauzelor contractuale privind plata, furnizarea sau achiziţia;
• impunerea unor condiţii nejustificat de oneroase sau discriminatorii faţă de obiectul contractului; sau
• modificarea ori încetarea nejustificată a relaţiilor comerciale cu întreprinderea parteneră.

Calificarea nu se aplică societăţilor care deţin o poziţie dominantă pe piaţă (prezumată ca regulă de la o cotă de piaţă mai mare de 40%), dat fiind că exploatarea poziţiei superioare de negociere într-un astfel de context intră sub incidenţa prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, ca potenţială faptă anticoncurenţială.

Pentru sancţionarea ca faptă de concurenţă neloială, legea impune verificarea de condiţii specifice, precum riscul ca practica vizată să producă un prejudiciu semnificativ unei întreprinderi faţă de care operatorul economic s-a aflat sau este într-o relaţie comercială, respectiv să afecteze concurenţa pe piaţă.  Sancţiunile aplicabile sunt cele din cadrul general prevăzut în Legea nr. 11/1991.  

Stabilirea cadrului de examinare a investiţiilor străine directe

O a treia evoluţie cheie vizează adoptarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 46/2022 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/452 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investiţiilor străine directe în Uniune.

Noul cadru legislativ impune obligativitatea examinării şi avizării investiţiilor străine directe şi investiţiilor noi care au ca obiect unul sau mai multe dintre domeniile de activitate strategice, precum securitatea energetică, a transporturilor, a infrastructurii critice, sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii, a căror valoare depăşeşte 2 milioane de euro. Prin excepţie, pot fi supuse examinării şi avizării şi investiţiile străine directe inferioare acestui prag, dacă pot avea impact asupra securităţii sau ordinii publice sau prezintă riscuri la adresa acestora.

Investiţiile străine directe sunt:

• investiţiile de orice natură efectuate de un investitor străin cu scopul de a stabili sau menţine legături durabile şi directe cu întreprinderea vizată sau o unitate organizatorică separată a unei întreprinderi, cărora le sunt puse la dispoziţie aceste fonduri sau urmează să le fie puse la dispoziţie pentru desfăşurarea unei activităţi economice în România, şi care îi permit investitorului străin să exercite un control asupra administrării întreprinderii;
• o schimbare în structura de proprietate a unui investitor străin persoană juridică, care face posibilă exercitarea controlului direct sau indirect de către o persoană fizică care nu este cetăţean UE sau o persoană juridică care nu are sediul în UE sau o entitate fără personalitate juridică organizată în temeiul unei legi a unui stat nemembru UE.

Sub incidenţa reglementării intră şi investiţiile noi, însemnând investiţii iniţiale în active corporale şi necorporale aflate în acelaşi perimetru, legate de demararea activităţii unei întreprinderi noi, extinderea capacităţii unei întreprinderi existente, diversificarea producţiei unei întreprinderi prin produse care nu au fost fabricate anterior sau o schimbare fundamentală a procesului general de producţie al unei întreprinderi existente.

Calitatea de investitori străini o pot avea:

• persoanele fizice care nu sunt cetăţeni UE;
• persoanele juridice care nu au sediul social în UE;
• persoanele juridice care au sediul social în UE, controlate de persoane fizice care nu au cetăţenia UE, de persoane juridice care nu au sediul social în UE sau de alte entităţi fără personalitate juridcă organizate în temeiul legilor unui stat nemembru UE;
• administratorul fiduciar al unei entităţi fără personalitate juridică sau o persoană aflată într-o poziţie similară, dacă aceasta nu este cetăţean UE, în cazul unei persoane fizice, sau dacă aceasta nu are sediul social în UE, în cazul unei persoane juridice, respectiv dacă a fost constituită ca entitate fără personalitate juridică în temeiul legilor unui stat nemembru UE.

Investiţiile străine directe sunt examinate de Comisia pentru Examinarea Investiţiilor Străine Directe, aflată în subordinea Guvernului. Aceasta poate aplica sancţiuni în valoare de până la 10% din cifra de afaceri totală mondială din anul anterior în cazul implementării intenţionate sau din neglijenţă a unei investiţii străine directe fără autorizare, furnizării intenţionate într-o cerere de autorizare a investiţiei străine directe de informaţii inexacte, incomplete, sau care induc în eroare şi nerespectării sau încălcării intenţionate sau din neglijenţă a angajamentelor asumate prin hotărârea de autorizare condiţionată.