Industria românească se sprijină pe o mână de întreprinderi care au rezistat mutaţiilor din anii ’90 iar astăzi sunt printre principalii exportatori şi angajatori în judeţul în care au reşedinţa, dar care antrenează pe orizontală multe alte businessuri, susţinând în acelaşi timp mii de joburi indirect.
Dacia, rafinăria Petromidia, şantierul naval Daewoo Mangalia se află printre cei mai importanţi furnizori de bunuri „made in România“ în străinătate.
Însă, în ultimii 25 de ani România a pierdut sute de fabrici, pe uşa cărora s-a pus lacătul, milioane de locuri de muncă, iar multe dintre judeţe şi-au uitat tradiţia industrială. Spre exemplu, Bacău era cândva un pol naţional în sectorul petrolului şi petrochimiei, dar acum e cunoscut mai ales ca sediu al unui lanţ de magazine şi al unui imperiu în sectorul procesării cărnii de pui.
Din punctul de vedere al salariului mediu, doar în Bucureşti angajaţii câştigă peste 2.000 de lei net pe lună, în timp ce media la nivel naţional a rămas în jurul valorii de aproape 1.600 de lei, fiind de trei ori mai redusă decât salariul mediu din Uniunea Europeană. Creşterea economică de 5% nu va fi posibilă fără o clasă muncitoare bine calificată, pentru care angajatorii să fie dispuşi să plătească salarii aliniate cu cele din statele dezvoltate.
Dacă judeţele cu companii puternice precum Arad, Timiş, Cluj sau Sibiu se menţin în top şi în funcţie de cifra de afaceri totală per capita, situaţia se schimbă în cazul judeţelor cu afaceri cumulate mici, dar şi cu o populaţie mai redusă. Este cazul judeţului Tulcea, calificat printre codaşi în ceea ce priveşte cifra de afaceri totală cu doar 1,3 mld. euro, dar cu un rezultat mult mai bun per capita, respectiv 6.000 de euro. În sens invers coboară judeţe precum Teleorman, Dâmboviţa sau Hunedoara, unde companiile au între 1,5 şi 2 mld. euro afaceri, dar rezultatul per capita este sub cel din Tulcea, de exemplu.
Click pe foto pentru imaginea marita
La nivel naţional, media cifrei de afaceri per capita este de 12.500 de euro, rezultat depăşit de Bucureşti şi Ilfov şi de doar alte şase judeţe.
Capitala şi judeţul Ilfov sunt „campioane” şi în ceea ce priveşte stocul de credite, care a ajuns la 82 mld. lei, poziţia a doua fiind ocupată, la mare distanţă, de judeţul Cluj, cu un volum de credite de peste 10 mld. lei.
De cealaltă parte, harta pieţei agricole scoate în evidenţă dezvoltarea inegală pe judeţe cu lideri clari în piaţa cerealelor în judeţe precum Timiş, Arad, Dolj, Călăraşi sau Constanţa, cu „motoare” pentru producţia de cartofi în Harghita, Neamţ sau Suceava şi sanctuare pentru zootehnie în Suceava, Botoşani sau Mureş.
Reprezentarea pe hartă a producţiei de cereale arată că fermierii din Banat şi cei din Bărăgan au cele mai mari recolte, iar primele cinci judeţe în funcţie de recoltă - Timiş, Dolj, Călăraşi, Teleorman şi Constanţa - strâng an de an aproape o treime din recolta totală de cereale a României.
Gradul de bancarizare a României
Fotografia economiei pe judeţe
Capitalul social străin şi stocul creditelor pe judeţe
Harta gazelor şi a altor zăcăminte în România
Harta 'gulerelor albastre"
Harta investiţiilor străine
Harta resurselor naturale ale României