Publicatiile de stiinta arata cine e mai tare pe cercetare

Publicatiile stiintifice sunt in continuare cel mai bun indicator al puterii sectorului de cercetare al unei tari. Statele Unite domina din acest punct de vedere, scrie Les Echos.

In fiecare saptamana, marile saptamanale Nature sau Science sunt citite cu febrilitate in laboratoare. In fiecare an, sunt publicate clasamente care declanseaza polemici fara sfarsit, creativitatea si productivitatea stiintifica a institutiilor si universitatilor cele mai titrate fiind cantarite prin prisma a doua criterii majore: totalul articolelor acceptate de revistele de profil si impactul acestor lucrari asupra cercetatorilor.

Primul indicator ia in considerare articolele publicate intr-o serie de reviste ce dispun de un comitet de lectura independent. Aceste jurnale sunt la randul lor ierarhizate in functie de "factorul lor de impact", un fel de Ghid Michelin al celor mai bune adrese din domeniul stiintei mondiale (Ghidul Michelin este un ghid al hotelurilor si al restaurantelor).

Cele mai sonore nume ale cercetarii academice semneaza articole in publicatii cum ar fi Science, Nature, New England Journal of Medicine sau Cell. Creatorii necunoscuti sau cei debutanti trebuie sa se multumeasca cu publicatii mai putin exigente si mai putin prestigioase.

Philippe Even, presedinte al Institutului Necker din Paris, a contribuit la realizarea unui "bilant" al publicatiilor franceze din domeniul stiintelor vietii.

A compila datele din acest domeniu reprezinta o sarcina dificila. Thomson Scientific a facut o recenzie ce include peste 11.000 de reviste cu caracter stiintific, acoperind 22 de discipline stiintifice principale.

Numarul articolelor publicate este de fapt de ordinul milioanelor pe an. Astfel, a realiza o analiza exhaustiva a acestor date reprezinta o misiune imposibila.

Pentru anumiti experti, productia cotidiana depaseste prin urmare capacitatea de absorbtie a creierului uman in decursul unei vieti. Calitatea acestei proze reflecta intreaga paleta a lucrarilor umane: de la genial la oarecare si de la exceptional la mediocru.

Inainte de a fi tiparita, toata aceasta literatura este supusa unei duble filtrari, mai mult sau mai putin severe.

Mai intai, este analizata de comitetul editorial al jurnalului. Acesti primi examinatori accepta, resping, solicita autorilor informatii suplimentare sau le sugereaza imbunatatiri. Acest prim filtru elimina teoretic ideile exagerate sau cazurile flagrante de plagiat.

Al doilea baraj este acela al comitetului de lectura constituit din experti exteriori, neutri si platiti. In urma acestei selectii ar trebui eliminate lucrarile lipsite de rigoare. Sistemul este imperfect, dupa cum o dovedeste cazul specialistului coreean in clonare Hwang Woo-suk.

Totusi, aceste "disfunctii" reprezinta exceptii. Pentru cea mai mare parte a specialistilor, aceste cazuri nu ridica semne de intrebare asupra validitatii modelului.

"In ciuda unor probleme, articolele publicate intr-o revista de calitate constituie in continuare cea mai buna metoda de a cantari performantele unui cercetator", afirma Philippe Even. Cazurile de frauda au existat dintotdeauna, insa acestea au fost indreptate cu rapiditate.

"Ne-am dori ca si comunitatea financiara sa fie la fel de eficienta ca lumea cercetarii in ceea ce priveste identificarea si sanctionarea celor aflati la originea cazurilor de frauda", arata un cercetator. Pentru majoritatea cercetatorilor, excelenta si competitia sunt in continuare motoarele ce genereaza noi descoperiri. In Franta, o minoritate foarte activa din colectivul "Sauvons la recherche" respinge aceasta evaluare construita pe un "elitism antiegalitar".

In sectorul biomedicinei, Philippe Even a recenzat aproape 2.200 de reviste demne de interes.

Mai putin de 2% au un factor de impact mai mare de 10: New England Journal of Medicine-35, Nature - 31, Science - 30, Cell - 27. Aproape 72% din aceste jurnale navigheaza linistite pe ape de o calitate medie.

Un articol publicat in American Journal of Obstetrics and Gynecology, al carui factor de impact este 3, nu are prin urmare acelasi efect ca un articol publicat in Nature. O aparitie in cadrul saptamanalului britanic este de 10 ori mai vizibila decat una in jurnalul american si, normal, mult mai solida pe plan stiintific.

Aceasta superioritate a marilor suporturi anglo-saxone, "care se imbogatesc pe spatele cercetatorilor", este des contestata. Publicatiile online de tipul PLOS (Public Library on Science) devin din ce in ce mai numeroase si sunt incurajate de nenumarate organisme. Costurile conteaza foarte mult in ceea ce priveste aceasta promovare a sistemului "open access". Conform unui studiu comandat de Wellcome Trust din Marea Britanie, pretul unui articol publicat intr-o revista de calitate se ridica la aproape 2.750 de dolari.

Al doilea barometru este reprezentat de indicele citarilor ulterioare. De aceasta data, interesul suscitat de un articol este masurat prin numarul de cazuri in care acesta a servit drept punct de referinta.

Un articol "revolutionar" care descrie un concept nou sau deschide un nou drum starneste imediat curiozitate si cercetari adiacente care-i sporesc valoarea.

Un succes de acest gen poate transforma un cercetator intr-o adevarata vedeta, acesta putand aspira la premiul Nobel.

Un articol bun reprezinta intotdeauna o afacere excelenta pentru autorul sau si echipa acestuia. Castigul este in primul rand financiar, laboratorul respectiv primind nenumarate oferte. Apoi, incepe sa ploua cu invitatii la marile colocvii din Boston, San Francisco sau Orlando. Aceasta recunoastere este insotita de mici avantaje in natura ce satisfac ego-ul autorului.

Acestia sunt asteptati la aeroport de limuzine imense, aplaudati in mod deschis in cadrul unor reuniuni. Acestia sustin conferinte de presa si calatoresc la clasa business.

La capatul opus, cercetatorii "de rand" sunt nevoiti sa-si caute un loc nu prea scump la hotel, sa se multumeasca cu ceea ce le ofera organizatorii congreselor.

Anglo-saxonii rezuma aceasta tiranie a timpurilor moderne prin sloganul "publish or perish" (publica sau pieri).

In mod nesurprinzator, americanii sunt campioni in aceasta privinta. Intre 1994 si 2004, acestia au publicat cat urmatorii cinci pozitionati impreuna. Americanii devanseaza trio-ul format din Japonia, Germania si Anglia. Aflata pe locul cinci pe plan mondial, Franta a pierdut teren.