Germania, FranÅ£a, Spania ÅŸi Italia sunt superputeri agricole în Europa. N-ar fi ajuns aici fără strategie, investiÅ£ii, tehnoÂlogie ÅŸi irigaÅ£ii, adică apă. NeÂvoia de irigaÅ£ii creÅŸte pe măsură ce seceta ÅŸi valurile de caniculă se prelungesc, însă apa se împuÅ£inează. ÃŽn prezent este criză de apă în multe state europene. AnaliÅŸtii spun că în aceste condiÅ£ii este nevoie de schimbări, altfel se va ajunge la conflicte: drămuirea lichidului vital în funcÅ£ie de priorităţi, tehnologie avansată ÅŸi adaptarea culÂtuÂrilor la condiÅ£iile actuale, dar ÅŸi schimÂbarea obiÂceiurilor consumaÂtoÂrilor. Guvernul german luÂcreaÂză, dar cu întârziere, la o straÂtegie naÅ£ională pentru apă. Åži are neaÂpăÂrată nevoie de una penÂtru că ÅŸi alte penurii o ameninţă.
Până nu demult cea mai mare putere politică a Europei, Germania a vrut o revoluÅ£ie a enerÂgiei verzi ÅŸi ÅŸi-a închis centralele nucleare, conÂstruind în schimb ferme eoliene. A rămas fără vânt ÅŸi cu o dependenţă puternică de gaÂzele naturale. Acum a rămas ÅŸi fără gaze, ceea ce, spun unii, înseamnă că politica sa enerÂgetică este un eÅŸec. Dar a rămas ÅŸi fără apă.
Cotele fluviului Rin, unul dintre cele mai importante pentru transportul pe apă de materii prime ÅŸi piese către unele dintre cele mai mari centre indusÂtriale ale Europei, au scăzut atât de mult, încât este pus în pericol tranzitul barjelor.
Când au mai fost probleme de acest gen, cea mai puternică economie a Europei a ajuns în pragul recesiunii. O recesiune este deja foarte probabilă din cauza crizei de gaze şi energie, iar seceta o va agrava. Situaţia riscă să devină gravă şi în agricultură.
Agricultura germană n-a prea avut până în prezent nevoie de extinderea sistemelor de irigaţii. Dar dacă precipitaţiile continuă să se împuţineze, cererea va creşte. În Franţa, după un deceniu de stabilizare între anii 2000 şi 2010, suprafaţa irigată a reînceput să crească - cu 15% la nivel naţional, scrie Le Monde. Astfel, în 2020 s-a ajuns ca 7,3% din suprafaţa cultivată să fie irigată, faţă de 5,8% în 2010.
În unele regiuni, creşterile au fost record, spre exemplu de 78% în Hauts-de-France. În Spania, o ţară mai aridă, nevoia de irigare a atins cote realizabile doar dacă ţara s-ar putea compara la resurse de apă cu Norvegia.
Penuria de apă ÅŸi lipsa de precipitaÅ£ii pot aduce agricultura în conflict cu alÅ£i consuÂmatori, cum ar fi publicul ÅŸi industria, mai ales în verile toride, arată Deutsche Welle. De aceea este eÂsenÅ£ial ca guvernele să stabilească clar priorităÂÅ£ile. Spre exemplu, ar trebui să existe întotdeaÂuna suficientă apă pentru băut sau uz casnic, în detrimentul udatului grădiÂnilor sau gazoanelor de pe stadioane sau iriÂgării culturilor neesenÅ£iale.
Germania nu are munţi şi este o ţară săracă în resurse de apă de suprafaţă şi de aceea aproape 80% din apa folosită pentru irigare este captată din pânza freatică sau din izvoare. 70% din apa pentru băut vine din surse de aceeaşi natură.
În ultimii ani, temperaturile ridicate record şi precipitaţiile reduse au diminuat nivelul apei subterane chiar şi iarna. Experţii spun că pentru Germania a venit vremea să reformeze radical modul în care gestionează apa. Consumul trebuie eficientizat.
O analiză a Destatis, biroul de statistică german, recomandă, pentru agricultură, îmbunătăţirea coţinutului de humus din sol, găsirea adâncimii optime pentru brazdă, tehnici care să permită rădăcinilor plantelor să pătrundă mai adânc în sol, o rotaţie creativă a culturilor, alegerea soiurilor şi speciilor potrivite, adaptarea densităţii plantatului, controlul irigaţiilor şi adaptarea tehnologiei de irigare.
Irigarea prin picurare, de exemplu, este eficientă pentru că reduce la minimum consumul de apă, aceasta ajungând direct la rădăcina plantei. Unii experţi vorbesc şi de creşterea capacităţii de colectare a apei de ploaie, sau de refacerea reliefului umed, adică recrearea zonelor inundabile şi luncilor din vecinătatea râurilor şi meandrarea cursurilor de apă.
Zonele umede acţionează ca un burete. În timpul revărsărilor reţin apa, pe care o înapoiază râului încet pe măsură ce nivelul acestuia scade. Însă Germania are o problemă cu consumul de apă. Cei mai mari consumatori sunt sectorul energetic, cel de minerit şi industria, iar acestea nu fac economie.
În Italia, nivelul celor mai mari fluvii, Dora Baltea şi Po, care trec prin unele din cele mai importante regiuni agricole ale Europei, este de opt ori mai scăzut decât ar fi normal. Autoritatea pentru irigaţii a interzis deja udatul anumitor culturi, cum ar fi copacii fructiferi, prioritare fiind culturile cu importanţa economică mare, cum ar fi orezul.
În Portugalia, în unele zone utilizarea apei pentru irigaţii a fost redusă la jumătate. În Spania, cel puţin 70% din apa dulce consumată este folosită în agricultură, iar cererea creşte necontenit. Pe o mare parte din terenul cultivat este folosit sistemul de irigare prin picurare, dar cel puţin cincime este încă udat prin metode nesustenabile. De aceea şi acolo se pune problema stabilirii unei strategii de utilizare a apei pe termen lung. În prezent, politicile se rezumă la un management de criză. Până la urmă, este vorba de adaptare la noile condiţii climatice. În Franţa, irigarea consumă aproape jumătate din apa captată la nivel naţional. În caz de criză, agricultura poate intra uşor în conflict cu alţi consumatori. În unele districte, cum ar fi Vienne, consumul de apă pentru irigaţii a fost redus cu 70%, iar ce este mai greu încă nu a venit.