Ziarul de Duminică

Cum să te lupţi cu marile corporaţii/ de Stelian Ţurlea

Cum să te lupţi cu marile corporaţii/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

23.05.2013, 23:56 71

John Grisham este unul dintre cei mai cunoscuţi şi vânduţi romancieri americani, scrie şi publică de multă vreme în ritm constant de un roman pe an – 18 thrillere juridice până acum, dar şi alte genuri, romane umoristice, romane pentru tineri ş.a. Pentru câteva, care au fost şi ecranizate cu succes egal, va rămâne în fruntea genului – „Firma”, „Cazul Pelikan”, „Juriul” ş.a. „Litigiul”*), apărut în 2011, este un thriller agreabil, o excelentă carte de vacanţă, dar care nu se ridică la nivelul marilor romane ale lui Grisham. Asta nu înseamnă că nu poate fi citit cu plăcere şi amuzament.

Finley&Figg este o firmă de avocatură de nişă, autointitulată „firmă butic”, care nu are drept personal decât doi avocăţei fără mare dăruire profesională, dornici să dea o lovitură fără să se implice prea mult, specializaţi în divorţuri rapide şi cazuri de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, cu un bonus ocazional dacă e vorba şi de coliziune. Cei doi sunt practic nişte luzeri, care n-au avut în două decenii de activitate nici măcar un singur proces mare, cu juraţi şi trăiesc la limita supravieţurii. Dar când li se alătură, printr-o întâmplare, David Zinc, un tânăr avocat atins de oboseală cronică într-un mare trust în care lucrează câte 80 de ore pe săptămână, toate se schimbă. Cei trei ajung să se implice într-un proces cu o companie farmaceutică foarte puternică după ce unul dintre medicamentele lansate pe piaţă de aceasta pare să fie cauza unui număr de cazuri de decese. Lipsa de etică a companiei, care angajează armate de avocaţi să-i apere interesele şi reputaţia şi care risipeşte pur şi simplu milioane de dolari pentru a-şi atinge scopurile este cât se poate de credibilă, deşi şarjată. O luptă între David şi Goliat în care, ca de obicei, uriaşul iese învingător; dar, în paralel şi o miniluptă în care David câştigă. Romanul fiind unul poliţist, e suficient să spunem atât.

De ce se deoesebşte acest roman de precedentele ale lui Grisham, încât unii comentatori americani au ajuns să-l suspecteze că a folosit pentru a-l scrie „ajutoare” incapabile să se ridice la nivelul său? Cartea are umor în prima treime, care se pierde pe parcurs, şi e lipsită de suspansul incredibil al precedentelor; povestea e bună, dar este predictibilă; personajele sunt pe alocuri inconsecvente; tânărul avocat este uşor incredibil, pentru că nu are niciun motiv să-şi pună în pericol averea personală pentru cei doi şi, mai ales, să împartă cu ei beneficiile obţinute de unul singur; e uşor deranjant, tezist contrastul dintre marile coropraţii ahtiate după profit, capitaliştii răi, şi masele de consumatori neştiutori şi needucaţi, mai cu seamă imigranţi, exploataţi fără milă; în sfârşit, lipseşte suspansul precedentelor romane, conflictul e suficient de previzibil.  

Cu toate acestea cartea se citeşte cu plăcere – chiar şi în această traducere, din păcate cu destule hibe – şi, ca şi în alte romane ale lui John Grisham, este descris excelent sistemul legal american, chiar dacă autorul amestecaă bătălia legală cu ficţiunea.

 

*) John Grisham – Litigiul, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Ianina Marinescu

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels