În cel mai agresiv mesaj de după 1990 la adresa băncii centrale pe care l-a avut un şef de partid şi preşedinte al Camerei Deputaţilor la adresa Băncii Naţionale a României, instituţie independentă conform legii şi tratatelor Uniunii Europene, Liviu Dragnea a cerut socoteală privind mesajele BNR că sunt aşteptate taxe noi sau creşteri de taxe existente, că aprecierile privind absorbţia redusă a fondurilor UE sunt incorecte şi că majorările de dobândă a politicii monetare ameninţă creşterea şi stabilitatea economică.
Scrisoarea a fost semnată de Liviu Dragnea şi trimisă consiliului de administraţie al BNR, fără să fie nominalizate persoane ca destinari, pe data de 27 februarie 2018. Guvernatorul Mugur Isărescu a preferat să răspundă personal, o lună mai târziu. Cele două scrisori au fost date publicităţii vineri de Liviu Dragnea.
Critica generală şi răspunsul
Critica generală a lui Liviu Dragnea este că politica monetară nu este coordonată cu politicile macroeconomice şi că BNR a majorat prea abrupt rata dobânzii de referinţă, de două ori în primele două luni din 2018. Surse din piaţă spun că a contribuit la această scrisoare profesorul universitar Cristian Socol.
„Îmi exprim îngrijorarea faţă de măsurile întreprinse la început de an de către Banca Naţională şi care, în opinia mea, nu reprezintă cea mai potrivită cale de coordonare a politicilor macroeconomice.
Apreciez faptul că o politică monetară adecvată trebuie configurată în raport cu politica fiscal-bugetară şi, în general, cu politicile guvernamentale stabilite prin Programul de Guvernare fără a se pune semnul întrebării asupra capacităţii guvernului de a implementa măsurile asumate sau de a îndeplini prevederile legilor bugetare“, spune Liviu Dragnea.
Răspunsul lui Mugur Isărescu este că măsurile luate de BNR au ca obiectiv minimizarea riscurilor unei eventuale ajustări forţate când ciclul economic va intra pe panta negativă şi că altfel ar spori riscul unei „ajustări abrupte, operate de forţele pieţei, cu impact sever asupra economiei“.
„Obiectivul fundamental al BNR în conformitate cu legea naţională, dar şi cu normele U.E., este asigurarea stabilităţii preţurilor, aceasta fiind cea mai bună contribuţie pe care o bancă centrală o poate aduce la creşterea durabilă a economiei. În conformitate cu strategia de ţintire a inflaţiei la care România a aderat în ultimii 12 ani şi legiferată în Parlament. Recentele decizii, adoptate de consiliul de administraţie în şedinţele din 8 ianuarie, respectiv 7 februarie 2018, au vizat ajustarea conduitei politicii monetare în contextul creşterii semnificative şi rapide a ratei inflaţiei din ultimele luni“
Cele mai importante puncte ale scrisorii lui Liviu Dragnea, în ordinea menţionării lor, şi ce a răspuns BNR:
1. Corecţii fiscale
„Se menţionează în documentul (minuta unei şedinţe a CA a BNR – n. red.) citat faptul că membrii consiliului de administraţie au remarcat „incertitudinile legate de transferul către angajaţi al obligaţiilor privind contribuţiile sociale, precum şi de potenţialele corecţii fiscale efectuate în acest an în vederea încadrării deficitului bugetar în plafonul de 3% din PIB. În aprecierea mea, într-o instituţie publică asemenea remarci nu îşi au locul (…)“, spune Liviu Dragnea.
Mugur Isărescu răspunde mai târziu în scrisoare la această critică şi evocă menţiuni similare din minutele CA-urilor băncilor centrale din Cehia, Ungaria şi Polonia făcute în anii 2006-2007, deci cu 12 ani în urmă, ceea ce înseamnă că a fost un proces amplu de documentare în cadrul BNR pentru a se formula un răspuns.
„Documentele publice ale Băncii Naţionale a României, la fel şi documentele publice ale altor bănci centrale din UE, identifică şi semnalează riscuri la adresa echilibrelor din economie. Semnalarea acestora nu echivalează cu exprimarea unor suspiciuni privind politica guvernului. De exemplu, semnalarea riscului unui deficit excesiv nu pune la îndoială încadrarea execuţiei bugetare din acest an.“ (...)
„Referiri la riscurile asociate conduitei politicii fiscale se regăsesc şi în documentele de politică monetară ale altor bănci centrale, inclusiv din regiune, exemple relevante fiind: (i) în cazul Băncii Cehiei, Minuta şedinţei din 27 septembrie 2006 în care se menţionează „deteriorarea perspectivei pe termen lung a finanţelor publice“; (ii) în cazul Băncii Poloniei, Minuta şedinţei din 27 iunie 2007, în care se discută situaţia finanţelor publice, invocându-se printre altele, pe de o parte, caracterul expansionist al politicii fiscale în condiţiile creşterii presiunilor inflaţioniste (...)“, răspunde Mugur Isărescu.
2. Fonduri europene
„Un alt exemplu este oferit de opinia consiliului de administraţie cu privire la «trenarea redresării absorbţiei fondurilor europene», afirmaţie eronată şi în totală discordanţă cu realizările din 2017 şi cu angajamentele Guvernului pentru anul în curs. Dar progresul din 2017 este incomparabil cu lipsa de absorbţie a fondurilor europene din 2016. La sfârşitul anului trecut, gradul de absorbţie a fondurilor europene a ajuns la 11,4% faţă de aproape zero în anul 2016“, spune Liviu Dragnea.
Nu există referiri la fonduri europene în scrisoarea de răspuns.
3. De unde vine şi cum să se măsoare inflaţia
„În mod eronat se consideră că puseul inflaţionist apare din cauza «politicilor fiscale şi de venituri». Aici avem o abordare fundamental diferită. Plusul de creştere economică trebuie să meargă în buzunarele companiilor şi în investiţii, în economia reală. La nivelul cetăţeanului obişnuit nu se resimte inflaţia calculată pe baza IPC, ci inflaţia medie. Iar conform Eurostat, inflaţia medie (creşterea medie a preţurilor la bunurile de consum, pe baza metodologiei UE) a fost în 2017 de 1,1%“, spune Liviu Dragnea.
Răspunsul lui Mugur Isărescu:
„Teoria şi practica economică au demonstrat că orice cerere excedentară, peste capacitatea de la un anumit moment a economiei de a o acoperi, se manifestă fie într-o deteriorare a deficitului extern (de cont curent), fie într-o creştere a inflaţiei, fie într-o combinaţie a celor două. La rândul ei, deteriorarea deficitului extern dezechilibrează raportul cerere-ofertă pe piaţa valutară, măreşte presiunile de depreciere a leului şi, pe această cale, amplifică tendinţele inflaţioniste.
Problema ridicată de dumneavoastră privind tipul de indicator utilizat pentru evaluarea inflaţiei, deşi preponderent tehnică, poate genera anumite implicaţii privind politicile economice. BNR a optat pentru folosirea ratei anuale a inflaţiei, definită ca variaţie a preţurilor de consum (IPC) din luna curentă faţă de luna corespunzătoare a anului anterior.“
4. Relaţia curs-inflaţie
„În economie, dincolo de tranzacţiile şi creditarea în euro (componentă oficială analizată de BNR), există şi o referinţă aproape generală a preţurilor bunurilor şi serviciilor şi chiar a salariilor la euro. Practic, preţurile sunt exprimate în euro şi evoluţia cursului determină direct preţul final şi deci inflaţia. De la case şi maşini până la chirii şi servicii turistice, aproape totul este exprimat în euro. De aceea, inflaţia se modifică în funcţie de curs, iar după cum ştiţi, politica cursului de schimb nu este a Guvernului“, spune Liviu Dragnea.
Nu se răspunde de ce BNR acceptă ca în România referinţa aproape generală a preţurilor şi serviciilor să fie în euro, dar se avertizează că piaţa valutară este cea care determină evoluţia cursului şi percepţia investitorilor străini este crucială.
„Afirmaţi în scrisoarea dumneavoastră că, în materie de corectare a deprecierii cursului de schimb, mecanismele de intervenţie nu aparţin Guvernului, ceea ce este adevărat, într-o anumită măsură. Cealaltă faţă a adevărului este că în România cursul de schimb al leului este stabilit de piaţă şi evoluţia lui este condiţionată, pe de o parte, de fundamentele sale economice, iar pe de altă parte, de percepţia de risc a investitorilor privind economia naţională şi piaţa financiară locală. Din această perspectivă, reducerea deficitului extern ar conduce la diminuarea presiunilor în sensul deprecierii leului, iar evoluţia deficitului extern depinde de mai mulţi factori, inclusiv de politica guvernamentală“, răspunde Mugur Isărescu.
5. Salarii şi productivitate
„Cât despre creşterea mai puternică a salariilor faţă de creşterea de productivitate, nici aici nu poate fi dată vina pe Guvern deoarece ecartul este redus, iar spaţiul de creştere rămâne unul consistent - productivitatea în România este la 66% faţă de media UE 28, iar salariile la 25% faţă de media UE 28. În plus, în industrie creşterile de salarii sunt corelate cu creşterile de productivitate, deci nu este afectată competitivitatea“, spune Liviu Dragnea.
Nu există în scrisoarea de răspuns referiri la productivitate, dar se argumentează puternic despre relaţia costuri salariale în creştere – cerere în creştere – inflaţie.
„Aşa cum BNR a menţionat în documentele sale, dincolo de efectele factorilor tranzitorii şi statistici, creşterile lunare cvasigeneralizate de preţuri, concretizate în accelerarea în termeni anuali a inflaţiei, reflectă şi factori inflaţionişti fundamentali, netranzitorii, dintre care menţionăm: acumularea progresivă de presiuni inflaţioniste pe partea cererii; costurile salariate în creştere; anticipaţii inflaţioniste sporite pe termen scurt.“
6. Cât costă majorările de dobânzi?
„Aceste majorări de dobânzi înseamnă o creştere a cheltuielilor societăţilor comerciale cu aproximativ 500 milioane iei şi reducerea corespunzătoare a profitului şi, implicit, a formării brute de capital fix. În cazul populaţiei, pentru acelaşi consum ar fi nevoie de o sumă suplimentară de 600 milioane lei“, afirmă Liviu Dragnea.
Răspunsul BNR este implicit. Majorările de dobânzi sunt necesare tocmai pentru reducerea consumului.
7. Excesul de cerere
„Conform prognozei de toamnă (noiembrie 2017) a Comisiei Europene output gap-ul pentru România, calculat prin intermediul funcţiei de producţie, a fost în 2017 de 0,7%, iar în 2018 va fi de 1,1%, ceea ce înseamnă că excesul de cerere atât în 2017, cât şi anul acesta este în limite sustenabile şi comparabile cu majoritatea statelor UE care nu presupune o înăsprire a politicii monetare“, spune Liviu Dragnea.
„Un aspect important, ridicat în scrisoarea dumneavoastră, care ne preocupă şi pe noi, este legat de măsurarea excedentului de cerere (cererea excedentară) peste potenţialul economiei, adică a sursei principale a inflaţiei de fond pe care o combatem prin instrumentele politicii monetare.
Având în vedere responsabilitatea BNR privind asigurarea stabilităţii preţurilor, precum şi faptul că excedentul de cerere este o mărime neobservabilă, considerăm ca fiind justificată o abordare mai prudentă a acestui parametru din partea instituţiei noastre, deoarece atunci când se manifestă efectele excedentului, prin inflaţie şi deficit extern, este prea târziu pentru o acţiune eficientă a autorităţii monetare şi se impune aplicarea de corecţii dureroase în economie şi societate.
Creşterea economică din anul 2017 a accelerat semnificativ comparativ cu anul 2016, până în jurul valorii de 7 la sută, având ca principal motor pe partea cererii consumul privat. Excedentul de cerere (calculat ca diferenţă între PIB efectiv, publicat de INS şi PIB potenţial, estimat econometric) este evaluat, potrivit proiecţiei publicate în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie 2018, a se poziţiona în jurul valorii de 2,9 la sută în 2017, comparativ cu valoarea neutră înregistrată în anul 2016.
Concluzia
„Considerentele expuse mă determină ca în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor să mă adresez dumneavoastră pentru a vă solicita o motivaţie tehnică şi foarte argumentată cu privire la majorarea repetată, încă de la începutul anului, a ratei dobânzii de politică monetară“, spune Liviu Dragnea.
„Consecvent în respectarea principiului transparenţei, Consiliul de Administraţie al BNR reiterează cu acest prilej disponibilitatea sa la dialog, în scopul asigurării unui mix credibil şi eficient al politicilor economice, de natură să menţină stabilitatea macroeconomică a ţării şi să genereze creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor“, răspunde în încheiere Mugur Isărescu.
sorin.pislaru@zf.ro
