Confruntarea Băncii Naţionale cu criza în plină desfăşurare - care a adunat deja trei valuri de contaminări, din martie 2020 până în vara acestui an, acum pregătinindu-se pentru cel de-al patrulea val, din toamnă, plus impactul puternic al pandemiei în viaţa economică şi în relaţiile sociale - înseamnă, întâi şi întâi, grijă calificată pentru ca activitatea din cele cu mult peste o mie de sedii funcţionale să nu fie întreruptă nici măcar o clipă. Şi, totodată, pentru organizarea, în cele mai bune condiţii, a „muncii de la distanţă”, fiind astfel asigurată protecţia sanitară optimă a întregului personal al BNR.
Cu mult peste o mie de sedii? Întocmai! Le voi enumera!
1) Cele trei mari palate din centrul Bucureştilor, veritabile capodopere de arhitectură, două în Lipscani şi unul în Doamnei. Sunt moştenite de la înaintaşi, dar actuala echipă de la BNR le-a consolidat, le-a restaurat şi le-a modernizat, fiind acum corespunzătoare cerinţelor unei bănci centrale din sistemul Uniunii Europene.
2) Sediile sucursalelor şi agenţiilor din teritoriu, multe de asemenea moştenite şi refăcute, demne şi ele de sistemul băncilor centrale din UE.
3) Sediile de rezervă, unul situat în Bucuresti, în Parcul cu Platani, altul în teritoriu, într-un imobil a cărui proprietate BNR o deţine de asemenea cu acte în regulă. Cele două sedii, echipate cu aparatură de ultimă oră, sunt pregătite ca în orice clipă - în caz de urgenţă - să preia rapid principalele activităţi ale băncii noastre centrale şi să găzduiască echipa de conducere şi direcţiile cu atribuţii operative.
4) Centrele de pregătire profesională şi activităţi sociale din Bucuresti şi din teritoriu, unde, în cursul actualei crize, au fost preluate multe dintre dezbaterile de specialitate şi activităţile de comunicare organizate de BNR.
5) Peste 1300 de „sedii de urgenţă”, echipate şi ele cu aparatură modernă, amenajate în locuinţele acelor angajaţi ai BNR care se încadrează în criteriile selectate pentru organizarea, de asemenea în condiţii optime, a “muncii de acasă”.
Ce activităţi se desfăşoară în toate aceste sedii, căror cerinţe li se răspunde, cum sunt organizate, cu ce eficienţă? Voi numi câteva, pe cele mai importante, desigur.
1) Toate cele cinci tipuri de sedii enumerate, aflate în interconectare operativă, formează laolaltă cadrul în care funcţionează Piaţa Monetară. Piaţă în care operează Banca Naţională, Trezoreria Statului şi băncile comerciale. Cu o enormitate de tranzacţii, de încasări şi de plăţi, BNR, în actuala criză, îngrijindu-se ca lichiditatea în bănci să fie în permanenţă la un nivel adecvat, pentru a garanta finanţarea bugetului statului, creditarea economiei reale şi a populaţiei. Şi pentru ca, de asemenea neîntrerupt, băncile să asigure plata fără întârzieri a salariilor şi a pensiilor, bancomatele să funcţioneze zi şi noapte, să fie asigurate toate condiţiile pentru ca nimic să nu zdruncine încrederea publicului în bănci.
2) În acelaşi cadru, şi în aceleaşi condiţii de eficienţă, funcţionează Piaţa Valutară. Piaţă care, de mai multă vreme, de când leul e pe deplin convertibil, a ieşit din perimetrul naţional şi s-a avântat în spaţiul global, confruntându-se cu marile pieţe internaţionale. Şi deşi e criză, această importantă piaţă a ţării, pe care o gestionează BNR, funcţionează bine, e stabilă şi asigură competitivitatea monedei naţionale.
3) În condiţii specifice, cu o mare parte din personal dislocat în telemuncă, numerarul e asigurat zilnic, supravegherea prudenţială garantează stabilitatea financiară, echipele de la politică monetară, de la operaţiuni de piaţă, de la modelare, de la administrarea rezervelor şi din multe alte sectoare funcţionează la parametri ridicaţi, inflaţia e bine stăpânită.
Îşi poate imagina cineva că această complexă funcţionalitate, asigurată în condiţii de criză, ar fi posibilă dacă Banca Naţională nu ar dispune, astăzi, de servicii informatice demne de actuala revoluţie digitală globală? E cert, nimic din ce se întâmplă astăzi, când Intranetul asigură buna funcţionare internă, când activităţile desfăşurate în palatele din Lipscani şi din Doamnei, în sucursale şi agenţii teritoriale, în sediile de rezervă, în centrele de pregătire profesională şi activităţi sociale şi în cele peste 1.300 de „sedii” echipate pentru telemuncă, nu ar putea funcţiona fără conexiunile neîntrerupte asigurate de Direcţia de Servicii Informatice a Băncii Naţionale. O direcţie înzestrată cu echipamente moderne şi cu specialişti de anvergură europeană, calificată să folosească inteligenţa artificială pentru ca digitalizarea să intre vertiginos în viaţa Băncii Naţionale. De fapt, la BNR convieţuim cu digitalizarea şi suntem obligaţi de împrejurări să ne adaptăm acestui fenomen.
POVESTEA UNUI CALCULATOR „DE DAR” A CĂRUI MARCĂ NU CONTA
Septembrie 1990. Noi, cei din grupul restrâns pe atunci de jurnalişti specializaţi în economie, am devenit atenţi la mişcările din Banca Naţională. După ce, din ianuarie până în august, timp în care se produseseră zguduiri puternice în viaţa politică şi în cea economică, această instituţie fundamentală rămânând un loc unde nu se întâmpla nimic, dintr-o dată fluxul de informaţii venite dintr-acolo s-a înteţit. Venise vremea înnoirii şi la BNR. Un nou guvernator, zvonuri despre reforme, confuzii hilare privind “cele două etaje” ale sistemului bancar, şocul produs de oprirea la BNR, în calitate de consilier, a guvernatorului schimbat. Şi, în sfârsit, informaţii oficiale, întâlniri cu presa, interviuri, formarea convingerii, în cercurile jurnalistice, că noul guvernator, un tânăr de 40 de ani, merită să fie cultivat pentru că „face titluri”. Şi a fost cultivat.
Aşa am aflat, prin noiembrie 1990 cred, cu ocazia unui interviu pe care mi l-a acordat în biroul situat atunci în Palatul Vechi, povestea primului calculator întrat în dotarea Băncii Naţionale. Guvernatorul, fost cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială, fiind numit în ianuarie 1990 consilier economic la Ambasada României din Statele Unite, a primit la începutul verii acelui an propunerea de a prelua mandatul numărul 1 la Banca Naţională. A cerut un răgaz de câteva luni, pentru a-şi consolida relaţiile pe care şi le făcuse la FMI şi la Banca Mondială, care aveau să-i fie de folos în postul ce-i fusese propus. Şi chiar i-au fost de folos. Încă din septembrie, la invitaţia guvernatorului Mugur Isărescu, a venit la Bucuresti o delegaţie a FMI, cu misiunea să sprijine reformele începute şi să pregătească schimbarea legilor bancare. Unul dintre experţii invitaţi de FMI, un specialist bancar norvegian, a fost uluit să constate că, în Banca Naţională a României nu exista nici măcar un singur calculator. Aşa că, la plecare, i-a dăruit guvernatorului propriul lui calculator.
Un gest simbolic, fără importanţă practică. În Banca Naţională, unde atunci nu exista o reţea, calculatorul acela, un model american, nu avea cum să fie folosit. Dar un rol tot a avut darul acela. În proiectele de reformă, în vederea transformării BNR în bancă centrală, a devenit prioritate zero înfiinţarea unei direcţii de servicii informatice, angajarea unor specialişti de primă în tehnică de calcul şi achiziţionarea de echipamente moderne. Şi cum timp de aşteptare nu exista, planul a fost imediat pus în practică.
Câţiva ani mai târziu, într-o discuţie cu un grup de ziarişti, guvernatorul a povestit că problema cea mai dificilă pe care a avut-o de rezolvat, la înfiinţarea direcţiei de servicii informatice, nu a constituit-o procurarea de echipamente, ci angajarea oamenilor. Era complicat, în vremea aceea, să găseşti în România specialişti în calculatoare. Singura soluţie era să caute absolvenţi ai facultăţii de electronică de la Politehnică. A căutat şi s-a trezit la BNR cu un grup de tineri care, întrebaţi ce merite au, au răspuns că…au protestat în Piaţa Universităţii. Erau puşi pe glume.Protestaseră într-adevăr în Piaţa Universităţii, dar erau inteligenţi, bine pregătiţi şi puşi pe treabă.
DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII ÎN NOUA DIRECŢIE SERVICII INFORMATICE A BNR
Capitolele următoare vor fi alcătuite în baza dialogurilor cu doi dintre tinerii (din 1990, dar ei sunt tineri şi acum) selecţionaţi pentru a forma scheletul primei direcţii de servicii informatice din istoria BNR.
CRISTIAN CROITORU a fost primul director al acestei direcţii.
OVIDIU DRAGOMIR, angajat odată cu Cristian Croitoru, este actualul director.
„În iunie 1990 – îşi aminteşte Cristian Croitoru – mă întorceam prin Piaţa Universitătii spre casă. Absolvent din 1987 al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii a Politehnicii Bucureştene, lucram la aceea vreme ca inginer de sistem la o firmă de mentenanţă pentru calculatoare. O slujbă de rutină, sisifică. Am nimerit în zonă exact atunci când au inceput ostilităţile, grupuri de politişti căutând să disperseze în forţă zona în care manifestanţii blocau piaţa de luni de zile. În studenţie am purtat cu entuziasm mantaua nonconformismului, într-o perioadă în care conformitatea era considerată opţiunea prudentă. Şef de an trei ani din cinci, m-am investit cu energie şi în alte proiecte: fondator şi membru în grupul satiric Display al facultăţii, unde comentam în mod hilar absurdităţile sistemului comunist, m-am ales cu premii pe ţară, prietenii pe viaţă, multe zâmbete ştrengare. Apoi, cunoscând limba engleză la perfecţie, traduceam pe casete VHS filme piratate. Scânteia din acea zi din Piaţa Universităţi s-a transformat în flacără cu venirea minerilor în capitală. M-a dezgustat brutalitatea acestora îndreptată împotriva tinerilor cu opinii libere şi dintr-un simplu inginer am devenit militant, intrand în politică şi jurnalistică pentru o scurtă perioadă de timp.
Am venit la Banca Naţională a României la sfârşitul anului 1990, într-o perioadă în care la BNR aveau loc consultaţii cu Banca Mondiala şi FMI. Şi datorită pregătirii de specialitate şi disponibilitatii recunoscute de a aborda cu curaj noul, mi s-a încredintat raspunderea de a crea, de la zero, noua direcţie de Informatica.
Pe acest drum am pornit alaturi de colegi talentati şi de caracter, primii dintre ei fiind tot absolvenţi ai reputatei facultati de Electronica de la Politehnică, mai întai colegii mei de generatie, Remus Dorobanţu şi Mihai Valentin, apoi colegi mai tineri, Răzvan Prundeanu şi Ovidiu Dragomir.”
Din 1990 încep şi amintirile lui Ovidiu Dragomir: „După absolvirea Universităţii Politehnice din Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, am fost repartizat la un institut de cercetări în informatică din zona Aviaţiei. Perioada aceea care deborda de speranţă şi încredere în viitor era benefică pentru tinerii absolvenţi, iar inginerii erau (şi/de) atunci la mare căutare.
Am ales calculatoarele la inspiraţie, pe vremea aceea domeniul nefiind la fel de ofertant în oportunităţi, aşa cum este astăzi. După un stagiu de un an şi jumătate la institut, am aflat că în Banca Naţională, sub impulsul recomandărilor Băncii Mondiale, se forma un departament de informatică sub conducerea unui tânăr absolvent al aceleaşi facultăţi de Electronică, Cristian Croitoru, şi se recrutau/căutau tineri talentaţi şi curajosi, specialişti în domeniu, cu care să se înceapă informatizarea băncii.
În decembrie 1991 am devenit angajat al Direcţiei de informatică din BNR. Mi-am început activitatea în acceaşi perioadă în care a ajuns în bancă şi transportul cu primele calculatoare personale; erau atat de puţine încât le cunoşteam pe de rost locaţia şi utilizatorii. La vremea aceea nu realizam, acum însă pot aprecia că trăiam poate cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea profesională, începutul unui pod construit de oameni de caracter, vizionari, aşa cum BNR continua să producă, către un viitor operaţional eficient, masiv digititalizat, în care BNR continua să seteze standardul de calitate şi profesionalism.”
Amintiri din acei ani de început sunt păstrate în minţile şi inimile multora dintre specialiştii care lucrează, azi, în diferite sectoare din Banca Naţională. Ei îşi amintesc de proiecte care au pus bazele infrastructurii sistemului bancar românesc, cu oameni deosebiţi precum Cristian Croitoru, Remus Dorobanţu, Răzvan Prundeanu, Tibi Parvulescu, Victor Andrei, Mihai Valentin, Cristina Ciornoavă, Doina Petrescu, Marian Simion, Graţiela Băilescu, Cătalin Georgian, Cătalin Handra si Calin Rangu. Îşi amintesc etica de muncă şi forţa de caracter, personalitatea curajoasă dispusă să-şi asume mereu noi responsabilităţi, încrederea ca bază a excelenţei în performanţă, absolutul respect practicat între colegi, competenţa profesională şi deschiderea faţă de nou. Cei care erau în BNR în acei ani de început vorbesc cu simpatie despre primul lor manager, Cristian Croitoru, cel care în 1990 a fondat Direcţia de Informatică a BNR, pe care a condus-o apoi până în 1995 înainte de a pleca să devină primul român absolvent la Harvard Business School şi un antreprenor de success. Pentru ei este un indiciu că l-au revazut pe Cristian, de curând, intr-o fotografie impreuna cu Jeff Bezos, iar acum câţiva ani cu Bill Gates.
DE LA BNR LA HARVARD ŞI MAI DEPARTE
Îşi aminteşte Cristian Croitoru:
„Am condus Directia de Informatică şi Procesare Statistică din BNR între 1990 şi 1995, dezvoltând prima strategie de informatizare a băncii; implementând, printr-o echipă superbă, prima infrastructură de tehnologie pentru 14 departamente de specialitate în centrală, 41 de sucursale judeţene şi 4.000 de angajaţi; recrutând, formând, conducând şi motivând 185 de informaticieni (cu zero pierdere de personal); colaborând cu departamentele de specialitate în proiecte de anvergură ale acelor primi 5 ani de evoluţie a sectorului bancar românesc, cum ar fi prima versiune a sistemului de plăăţi interbancar de mică şi mare valoare, şi primul sistem de reconciliere intra-bancară în timp real.
În 1995 am devenit primul român acceptat în programul de 2 ani în business management la Harvard Business School din Statele Unite, pe care l-am absolvit cu diplomă de MBA HBS Class of 1997. Imediat dupa HBS, am lucrat 7 ani pe Wall Street la Private Client Group in J.P. Morgan şi la fondul de investiţii turnaround Questor Partners, înainte de a fonda în 2004 compania Transfer Rapid LLC împreună cu investitori americani de prim rang: Jim Rosapepe, fostul Ambasador al SUA în Romania; Dan Lufkin, precursor al fondurilor de start-up (“venture capital”) din SUA, fondator al băncii Donaldson Lufkin Jenrette; Allen & Co, banca de investiţii care a condus procesul de achizitie a unicornului de tehnologie WhatsApp de catre Facebook; şi regretatul Bill Vanden Heuvel, fost Ambasador al SUA la ONU, pe care l-am pierdut în lupta sa cu Covid-19 la începutul anului 2021.
Cu birouri în Boston, Londra şi Bucureşti, şi licente de a funcţiona ca o Instituţie de Plată Autorizată, atât în cele 30 de ţări europene a spaţiului EEA (EU Ă 3), cât şi în Marea Britanie post-Brexit, Transfer Rapid oferă servicii de transfer de bani convenabile, sigure şi cu preţ redus pentru clienţi bancarizaţi şi nebancarizaţi. Serviciile companiei se adresează unui estimativ de 4 milioane de români care lucrează în străinatate, cât şi unui estimativ de 5.6 milioane de beneficiari ai transferurilor din străinatate. Până în prezent, 2.8 milioane de români au beneficiat de serviciile Transfer Rapid, pozitionând compania în top 2 transferatori de bani din România.
Am condus Transfer Rapid ca Chief Executive Officer din 2004, pregătind lansarea mult-anticipată a serviciilor acestei companii în piaţa de transferuri de bani din străinătate spre Romania, o piata dominata de companii care au demonstrat o uriaşă indiferenţă faţă de dreptul românilor de a transfera, la un preţ decent, sumele greu muncite, către cei dragi în ţară. Alături de reputatul său partner bancar, CEC Bank, Transfer Rapid a dezvoltat un proces de transfer mult eficientizat şi direcţionat spre respectarea clientilor săi, la un preţ de aproape 5 ori mai redus decât cel practicat de liderul de piaţă. Această abordare purta intenţia declarată a Transfer Rapid de a schimba regulile de joc în favoarea clienţilor săi, sfidând recomandri prudente de poziţionare la un preţ marginal mai scăzut decât cel stabilit de lider, impactând în mod substanţial modelul de business în piata; dacă aceasta abordare ar avea succes, clienţii români vor păstra mai mulţi bani în buzunar, iar Transfer Rapid ar prelua, în timp, poziţia de lider, financiar şi moral, în piaţă.
În pozitia de CEO al Transfer Rapid, am fost invitat să particip la trei reuniuni anuale organizate de Allen & Co in Sun Valley, SUA, alături de 300 de reprezentanti selectaţi din domeniile tehnologiei şi finanţelor, printre care Bill Gates, Jeff Bezos, Tim Cook, Mark Zuckerberg, Warren Buffett. O rară oportunitate şipentru pagina 5 onoare.”
DE LA OSTILITATE LA CE MAI SINCERĂ ADMIRAŢIE
Ştafeta o preia Ovidiu Dragomir:
„Astăzi departamente cum ar fi Directia de Politica Monetara, Directia de Modelare si Prognoza, Directia de Operatiuni de Piata, Directia Plati si Directia Contabilitate beneficiaza de solutii informatice reziliente dezvoltate intern de Directia de Servicii Informatice.
În acest process iniţiat în 1990, de implementare a noilor tehnologii în sistemul bancar, atitudinea colegilor bancheri faţă de tinerii informaticieni şi de noua tehnologie varia de la neîncrederea vecină cu ostilitatea până la cea mai sinceră admiraţie. În acei primi ani, acomodarea cu tastatura şi comenzile de bază ale calculatorului se făcea inclusiv cu ajutorul joculeţelor disponibile la vremea aceea.
La inceputul activitatii mele în Direcţia de Informatică a BNR, îmi petreceam mai toată ziua “pe teren”, colindând birourile în căutarea problemelor mai mici sau mai mari cu care se confruntau proaspeţii utilizatori de tehnică de calcul. Îmi amintesc intr-o sedinta de training in utilizarea PC-urilor, la recomandarea de a „conduce“ mouse-ul in coltul din stanga jos al ecranului, doi proaspeti utilizatori au pus mouse-ul pe coltul ecranului… Acum, cand copii de 2 ani folosesc cu usurinta tastatura smartphone-urilor, povestea pare ireala, dar toti invatam atunci tehnologia din mers, si a durat ceva vreme pana cand au disparut vocile care sustineau inca intoarcerea la vechiul mod de lucru cu hartie si pix.
Primul centru de date al BNR era cam de dimensiunea unui living de casă modestă, însă părea imens atunci când priveai la cele (doar) 2 servere aşezate pe o masă din mijlocul încăperii. Apoi au aparut 2 cabinete (rack), si in curand spatiul a fost umplut din plin de servere de baza de date, de fisiere. Nu a durat mult si spaţiul respectiv a devenit neîncăpător şi a trebuit să mutăm echipamentele în altă locaţie.
Prima reţea locală de calculatoare era alcătuită din patru cabluri lungi care traversau birourile de la patru niveluri ale clădirii, pe la fiecare calculator, asigurand o banda 10 Mb/s - care pe atunci parea de neacoperit. Întreruperile de cablu, care la vremea aceea se mai intamplau, scoteau din funcţiune un întreg etaj. Depanarea se făcea manual, prin încercări din aproape în aproape, iar instinctul, experienţa şi perseverenţa ţineau locul dispozitivelor de depanare specializate de care dispunem astăzi.
Operaţiunile din sucursalele judeţene se transmiteau la centrală prin linii telefonice şi modem-uri, initial conectate la 9600 bits/secunda, în configuraţie dial-up. Pe un ecran de PC era permanent vizibilă o hartă administrativă a României, fiecare judeţ afisând o culoare care indica stadiul în care se afla transmisia datelor de la sucursala respectivă. Aceasta raportare zilnică a sucursalelor ajungea in timp real si pe PC-uri din birourile guvernatorului si a viceguvernatorilor. În fiecare seară, harta de culoare verde, indicand finalizarea cu success a transmiterii de date, era semnul reusitei profesionale inainte de a pleca acasă.
De asemenea, banca a beneficiat din plin de primele programe de procesare de text, calcul tabelar, posta electronica, access internet, care pe atunci erau varfuri ale tehnologiei, dorite in foarte multe institutii. Unele dintre aplicaţiile informatice create în acea perioadă au rezistat şi au fost utilizate mulţi ani, fiind înlocuite nu cu multă vreme în urmă. Cu timpul, odată cu evoluţia tehnologiilor, dotările şi informatizarea activităţilor din bancă au trecut la un alt nivel. Programatorii ţineau pasul, trecând de la DBase si Foxpro - tehnologii de vârf în primii ani ai deceniului ‘90 - către baze de date relationale in Oracle si interfaţe dezvoltate in limbajul de programare C. Cu sprijinul conducerii băncii, care a acordat permanent prioritate investiţiilor si pregătirii personalului de specialitate IT, într-o perioadă relativ scurtă s-a reuşit atingerea unor obiective remarcabile.
A fost implementată o reţea modernă de comunicaţii de date cu sucursalele şi băncile comerciale prin legături terestre şi de satelit, având caracteristici de performanţă şi redundanţă avansate pentru perioada respectivă.
Modesta sală a serverelor de la începutul anilor ’90 s-a transformat astăzi în trei centre de date separate geografic conform unor criterii riguroase de minimizare a riscurilor de întrerupere a activităţii, care comunică între ele prin legături de comunicaţie redundante de mare viteză.
În anii ’95, şedinţele zilnice de compensare se desfăşurau într-o sală mare, situată la parterul sediului central BNR. Agenţii de compensare de la băncile comerciale introduceau manual datele în calculatoarele din sală, iar aplicaţia dezvoltată intern centraliza plăţile şi realiza compensarea acestora. Ulterior, cu sprijinul unui program de finanţare PHARE, au fost realizate şi implementate sisteme moderne pentru plăţile de mare şi de mică valoare, precum şi pentru titlurile de stat.
La mijlocul anilor 2000 a fost dezvoltat şi operaţionalizat un sistem modern de raportări pentru instituţiile de credit, care oferea entităţilor raportoare un canal unic şi standardizat de transmitere a raportărilor, asigurând astfel eliminarea redundanţelor în ceea ce priveşte datele raportate şi simplificarea sarcinii băncilor comerciale.
Concepţia şi tehnologiile moderne utilizate în cadrul sistemului de raportări, precum şi arhitectura modulară cu caracteristici avansate de scalabilitate şi redundanţă au fost apreciate la vremea respectivă în cadrul comunităţii bancare şi de către specialiştii din piaţa de profil. Sistemul informatic de raportare către Banca Naţională a României (SIRBNR) a devenit marcă înregistrată la OSIM începând cu luna martie 2008.
Cu ocazia consolidării legăturilor cu băncile centrale ale statelor componente ale Uniunii Europene, informaticienii din BNR au beneficiat de o nouă oportunitate de a-şi îmbogăţi experienţa şi de a-şi lărgi orizonturile cu ocazia numeroaselor proiecte derulate în comun.
Departamentul de servicii informatice din BNR reprezintă în prezent, fără îndoiala, un colectiv matur, de profesionişti, un partener respectat şi de încredere atât de către colegii din bancă, cât şi pe plan extern. Este aproape de necrezut nivelul la care au ajuns astăzi initiativele unui grup de tineri entuziaşti care a pornit la drum la începutul anilor ’90; treizeci de ani mai tarziu, realizarile informatice din BNR reprezintă un salt urias in tehnologie informatica si de comunicatii pentru sectorul bancar romanesc. Desigur, aceste eforturi au fost sustinute indeaproape de o conducere care a crezut in echipa, si prin investitii inteligente; an de an sistemele, platformele si aplicatiile s-au dezvoltat, BNR intelegand ca, sustinand tehnologia, va inbunatatii mereu uneltele care sa ii permita sa fie eficienta in indeplinirea misiunii sale.”
Astăzi, Direcţia de Servicii Informatice din BNR, condusă de Ovidiu Dragomir, este preocupată de consolidarea infrastructurii IT orientate către arhitectura de tip cloud, care oferă flexibilitatea necesară adaptării rapide la cerinţe mereu schimbătoare. În acelaşi timp, în împrejurările în care telemunca devine o obişnuinţă, au prioritate dotarea cu echipamente portabile si comunicarea prin intermediul platformelor dedicate lucrului de la distanţă. Totodată, sunt dezvoltate sistemele de video şi audio conferiţe, sistemele critice aferente infrastructurilor pieţelor financiare operate de BNR cu un grad adecvat de protecţie cibernetică. Revoluţia digitală a intrat în viaţa Băncii Naţionale.
Cristian Croitoru, primul director de IT din BNR
