Crearea unui fond suveran de investiţii în România, pe modelul Norvegiei, Japoniei sau Arabiei Saudite, este subiect de discuţie de mai mulţi ani, existând o serie de proiecte nereuşite şi dileme cu privire la modalitatea de alimentare a acestui fond, strategia de investiţii, felul în care va fi administrat şi umbrela sub care va opera.
„Fondul suveran ar putea fi un buffer care să poată evita acest nivel de deficit bugetar, pentru că deficitele bugetare se creează pe modalitatea cea mai simplă posibilă şi mai puţin respectabilă – împrumutul bancar sau emiterea de titluri de stat. Să nu mai vorbim de faptul că ar putea să fie un instrument foarte serios de captare de capital de pe piaţă, fie direct prin împrumuturi, fie prin garanţiile pe care le-ar putea oferi”, a spus europarlamentarul Gheorghe Piperea.
Biroul de europarlamentar al profesorului Gheorghe Piperea împreună cu Asociaţia Brokerilor în calitate de co-organizator a organizat luni o masă rotundă cu tema „Are Romania nevoie de un Fond Suveran?”. Un fond suveran este un instrument ancoră de politică economică şi socială şi, în acelaşi timp, scut de nivel strategic naţional.
„Acest fond ar trebui să susţină capitalul românesc, constituit din întreprinderi mari, dar mai ales din întreprinderi mici şi mijlocii. Mai mult de 63% din impozitul pe profit care se colectează din economie vine din IMM-uri, iar în IMM-uri lucrează peste 60% dintre salariaţii din toată ţara”, a adăugat Piperea.
La eveniment au participat şi Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor, Claudia Cătălina Sava, Director Direcţia Generală Sector Instrumente şi Investiţii Financiare din ASF, Mircea Ursache, CEO World Trade Center Bucureşti, Sebastian Bodu, profesor universitar şi Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie.
„Am fost şi sunt în continuare sceptic. Normal că îmi doresc să avem un fond suveran, dar este această problemă a alimentării lui. Exemplele pe care le avem vorbesc de la sine, din păcate. Sunt ţări cu resurse naturale foarte importante care îşi permit alocarea unei părţi din ce se scoate din exportul acestor resurse, în special hidrocarburi dacă vorbim de Arabia Saudită sau de Norvegia. Noi avem înainte de toate nişte probleme structurale în economie. (...) Până nu rezolvăm aceste probleme structurale, acest fond suveran este dincolo de linia orizontului pentru noi. Cred că avem mulţi alţi paşi de făcut înainte, de a stabiliza economia şi de a crea acel confort bugetar care să ne permită aducerea acelor investiţii de bunuri de larg consum”, este de părere Mihai Daraban, preşedinte CCIR.
În lume există mai multe modele de Fond Suveran, dar nu există un model universal. Crearea unui Fond suveran de investiţii (FSI) a fost agreată şi de instituţiile europene, Comisia Europeană, OECD etc. Plecând de la rolul pe care fondurile suverane de investiţii îl au pe pieţele financiare, Comisia Europeană a propus o abordare comună a acestora la nivel european. Uniunea Europeană încurajează utilizarea de către statele membre a instrumentelor existente, abordarea propusă de Comisie fiind agreată şi de OECD. FSI va fi un potenţial stabilizator la nivel macroeconomic şi soluţie de urgenţă în situaţia expunerii la şocuri asimetrice.
Cele mai mari fonduri suverane din lume sunt din Japonia, Norvegia, Arabia Saudită, China, Franţa, SUA, Canada, Germania, Polonia. Acestea funcţionează sub umbrela statului sau a băncilor naţionale şi investesc în proiecte de mare anvergură, sisteme împotriva efectelor încălzirii climatice, în maximizarea valorii resurselor naturale, private equity, titluri de stat, obligaţiuni şi acţiuni listate.
„Există fonduri suverane care însumează, după unele voci, 10 trilioane de dolari, bani care au provenit din industrii monodirecţionate, cum sunt cele ale Arabiei Saudite, ţărilor din Golful Persic. Aceste fonduri au fost redirecţionate peste tot în lume. În acest moment există o reticenţă destul de mare, inclusiv la nivel european, în legătură cu modalitatea în care aceste fonduri şi implicit statele au ajuns să deţină industrii strategice în cadrul altor ţări. (...) Dacă statul va deveni mai conştient de rolul său în a gestiona activele pe care le deţine şi nu cum a făcut-o până acum, atunci fondul suveran va putea fi văzut ca un partener important şi de încredere pentru companii”, a spus Claudia Cătălina Sava, Director Direcţia Generală Sector Instrumente şi Investiţii Financiare din ASF.
Prezent la eveniment, Mircea Ursache, fost vicepreşedinte ASF şi fost preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AVAS), actual CEO World Trade Center Bucureşti, a afirmat că, în 2004, în ultima parte a mandatului la AVAS, a anunţat încheierea privatizării de masă, apreciind că 90% din portofoliul statului a fost transferat din domeniul public în domeniul privat.
Ulterior, Ursache a mers preşedinte al Consiliului de Supraveghere la Fondul Proprietatea, iar în 2009 a ajuns din nou la AVAS, unde a constatat că portofoliul statului a rămas acelaşi şi nu este deloc mic. Sunt 1.637 de companii unde statul are deţineri de peste 50%, iar la 1.480 dintre ele are 100%.
„La Ministerul Economiei sunt 58 de companii. La AVAS sunt nu mai puţin de 303. În portofoliul Administraţiei Domeniilor Statului sunt peste 60 de societăţi comerciale. La fel de bogată este România cu terenurile agricole aflate în administrarea Ministerului Agriculturii, 300.000 de hectare. Este statul cel mai bun administrator? Lumea spune că nu. (...) N-are sens să punem totul în acest fond, puneţi pachete de acţiuni şi vedem cum merge pentru că impactul ar fi uriaş. Un proces etapizat este firesc. Într-un grafic de 12 luni faceţi ca aceste companii să se listeze la bursă”, a explicat Mircea Ursache.
