Nu mai tarziu de luna trecuta, Charles Prince putea conta pe sprijinul Printului Waleed bin Talal din Arabia Saudita, cel mai mare actionar individual din cadrul Citigroup, gigantul financiar pe care Prince il condusese timp de patru ani, scrie International Herald Tribune.
Waleed caracterizase drept nesemnificativa scaderea dramatica a castigurilor consemnate de banca din cauza investitiilor pe piata subprime.
Ce s-a intamplat intre timp? Pierderile s-au acumulat, iar Prince a pierdut sprijinul a doua persoane care-l sustinusera timp indelungat: Waleed si Sanford Weill, cel care construise Citigroup si-l alesese pe Prince, avocatul si consilierul sau timp de doua decenii, drept succesor.
Povestea demiterii lui Prince are cateva elemente shakespearene evidente. Chiar si numele protagonistilor principali ar parea neverosimile daca nu ar fi reale (doi printi si Weill, care a fost numit "Regele Capitalului" in titlul unei biografii).
Ultima faza a carierei lui Prince in cadrul Citigroup a inceput probabil cu zborurile catre Arabia Saudita efectuate cu aparatele de zbor ale bancii americane cu putin timp in urma.
Weill, fostul presedinte si CEO al Citigroup, a zburat cu un avion al Citigroup catre Riad, Arabia Saudita, pentru a se intalni cu Waleed. Weill a mers in Arabia Saudita, conform unui oficial al industriei bancare informat in legatura cu aceasta situatie, pentru a-l convinge pe printul saudit ca este timpul ca Prince sa plece.
Waleed l-a sunat pe Prince si i-a spus despre conversatie, conform sursei mai-sus mentionate.
Michael Klein, codirector al bancii de investitii a Citigroup, a mers si el la Riyadh cu un alt aparat de zbor al Citigroup, in aceeasi saptamana, pentru a sarbatori succesul Kingdom Holdings, compania listata public a printului.
La locuinta directorului financiar al Kingdom, mai multi bancheri si directori ai Kingdom Holdings savurau mancaruri din Orientul Mijlociu discutand in acelasi timp despre performantele lui Prince, conform unor persoane informate cu privire la aceasta situatie, care nu au fost insa autorizate sa vorbeasca.
La mijlocul saptamanii respective, comitetul de audit al Citigroup s-a intrunit pentru a revizui performantele financiare recente ale bancii, care se deteriorasera dramatic pe fondul crizei sectorului creditelor ipotecare subprime.
"Acesta a fost inceputul sfarsitului", a spus una din persoanele mai-sus mentionate. "Au decis ca trebuie sa se intample ceva. Chuck (Charles Prince -n.red.) si-a dat seama ca trebuie sa plece."
Mai apoi, un influent analist de pe Wall Street a anticipat ca actiunile companiei ar putea scadea cu pana la 28%, sub valoarea la care erau tranzactionate la acea data.
Oficiali ai companiei spun ca nu a fost exercitata nici un fel de presiune asupra lui Prince. Totusi, la scurt timp dupa aceea, el a dorit sa discute cu mai multi membri ai boardului companiei cu privire la demisia sa.
Mandatul lui Prince a fost marcat de rezultate slabe, cheltuieli si pierderi in crestere legate de expunerea bancii fata de sectorul creditelor subprime si alte titluri complexe.
Banca a anuntat ca va realiza noi operatiuni de reducere a valorii contabile a unor active (writedown) cuprinse intre 8 si 11 miliarde de dolari in trimestrul patru, o pierdere neasteptata care ar putea anula profitul intregii perioade. Oficiali ai Citigroup au declarat ca firma nu va reusi sa-si rezolve problemele financiare mai devreme de mijlocul anului viitor.
Directorii Citigroup au dat vina pe practicile inadecvate de management al riscului utilizate in conditiile in care pietele de credit s-au prabusit in octombrie, tragand in jos chiar si cele mai bune titluri.
Pe 5 noiembrie, actiunile Citigroup au scazut cu 4,9%, pana la 35,90 dolari, declansand un declin al pretului actiunilor tuturor bancilor importante.
Problemele recente ale Citigroup nu tin strict de scaderea pretului actiunilor, de peste 20% din 1 octombrie pana acum.
Mai trebuie mentionate pariurile gresite facute de banca de investitii, creditele neperformante ale diviziei de consumer banking, costurile in crestere rapida si lipsa unor manageri talentati.
Boardul Citigroup a apelat la doi din directorii mai vechi pentru a o ghida in aceasta perioada. Robert Rubin, fost secretar al Trezoreriei americane, va fi noul presedinte. Winfried Bischoff, un bancher aflat la conducerea Citigroup Europe, a fost desemnat CEO interimar in timp ce comitetul companiei cauta un nou director executiv.
De la inceputul acestui an, relatiile lui Prince cu echipa sa de management se deteriorasera. El se baza pe experienta lui Rubin si altor cativa consilieri, conform celor care lucreaza cu el.
De asemenea, relatia sa cu Weill se racise in ultimul an, Weill fiind din ce in ce mai nemultumit de felul in care Prince conducea grupul. El simtea ca Prince il invinuieste pentru prea multe dintre problemele companiei, conform unor persoane care-i cunosteau pe amandoi.
Weill era in acelasi timp nemultumit de faptul ca Prince obligase atat de multi manageri sa plece. In special, Weill era nemultumit de evolutia actiunilor, care nu inregistrasera nici o crestere in timpul celor patru ani in care Prince se aflase la carma companiei. Weill isi simtea propria reputatie amenintata.
Weill are de foarte mult timp o relatie stransa cu printul saudit, care a salvat compania cunoscuta sub numele de Citicorp la inceputul anilor '90. Relatia printului cu Prince era mult mai fragila insa printul l-a criticat pe acesta in mod public pentru ca ar fi permis cresterea cheltuielilor bancii in luna iulie a anului trecut. Aceasta crestere a determinat o reorganizare in primavara, incluzand eliminarea a 17.000 de locuri de munca in incercarea de a imbunatati rezultatele.
Cand Weill l-a numit pe prietenul sau drept succesor, a vorbit despre decizie in termeni care demonstreaza apropierea lor. "Citigroup este o mare familie", a declarat Weill in cadrul unui interviu acordat in 2003. "Pot preda conducerea companiei unor oameni la care tin."
In acelasi timp, Weill dorea ca noii lideri sa continue traditia de succes pe care o crease cu atatea eforturi.
"Exista o multime de oportunitati de a duce ceea ce s-a construit pana acum la urmatorul nivel", declara Weill. "Prince este inconjurat de o multime de tineri inteligenti care pot face acest lucru. Asa ca ar fi mai bine sa nu dea gres", a adaugat el.
Sau ce se va intampla? a fost intrebat.
"Eu nu ma intorc", a declarat Weill, razand la acea vreme.
Cine salveaza Citigroup
Punandu-l pe Robert Rubin presedinte al companiei, Citigroup pariaza pe experienta sa in manevrarea crizelor financiare, atat din postura de angajat pe Wall Street, cat si din cea de fost reprezentant al autoritatilor de la Washington.
Robert Rubin, noul presedinte al Citigroup, si directorul executiv interimar, Win Bischoff, va trebui sa recastige increderea investitorilor.
Pentru Rubin stingerea "incendiilor financiare" a devenit un fel de specialitate. In perioada cand era vicepresedinte al bancii de investitii Goldman Sachs, a fost nevoit sa scoata nesifonata banca din scandalul intern iscat in 1987. Ca secretar al Trezoreriei americane in timpul mandatului lui Bill Clinton, Rubin a condus o actiune de salvare financiara a Mexicului, care a prevenit colapsul acestei tari.
Dupa retragerea din cadrul Trezoreriei, Rubin ar fi putut detine cea mai importanta functie la multe dintre companiile de pe Wall Street. Cu toate acestea, el a optat pentru presedintia comitetului executiv al Citigroup, o functie care, dupa cum o descria el insusi, nu implica altceva decat rolul de consilier al executivilor de top ai companiei, printre care Charles Prince si predecesorul sau Sanford Weill. Ca urmare a asocierii sale cu cei doi executivi ai Citigroup, unii critici si-au pus intrebarea in ce masura el este omul potrivit pentru situatia actuala a companiei. "Chiar daca nu a fost direct implicat in aceasta mizerie, faptul ca nu a criticat la timpul potrivit politica dusa de catre executivii de top ai companiei il face pe Rubin partas la aceasta actiune", este de parere Charles Geisst, profesor de finante la Manhattan College si autorul cartii "100 de ani pe Wall Street".
Rubin a fost secretar al Trezoreriei Statelor Unite timp de cinci ani, in aceasta perioada fiind apreciat pentru activitatea sa, atribuindu-i-se meritul pentru obtinerea primului excedent bugetar al SUA dupa o lunga perioada de timp, prevenirea colapsului economic al Mexicului si mentinerea omogenitatii economiei globale in timpul crizelor monetare din 1997 si 1998.
In cartea publicata in 2003 si intitulata "Intr-o lume nesigura", Rubin descrie abordarea sa ca fiind una mai curand "probabilista". Conform filosofiei sale, nimic nu poate fi sigur. (Ciprian Botea)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
