Platesc milionarii americani taxe prea mici? Aceasta pare a fi una dintre cele mai importante probleme care vor fi puse in lumina reflectoarelor in timpul campaniei electorale pentru presedintia Statelor Unite, scrie International Herald Tribune.
La un dineu caritabil organizat de Hillary Clinton, Warren Buffett a spus ca miliardarii ca el nu patesc taxe destul de mari.
Buffett a afirmat ca el plateste un impozit echivalent cu 17,7% din venitul impozitabil, in timp ce asistentul sau plateste echivalentul a 30% din venit.
Buffett a scos in evidenta o idee care circula de ceva vreme in anumite cercuri. Anul trecut Robert Reich, ministru al muncii in administratia Clinton, scria pe blogul personal ca "muncitori cu venituri medii platesc in prezent o parte mai mare din venituri sub forma de taxe decat o fac cei cu venituri peste medie".
"Avem fixat in minte principiul fiscalitatii progresive", a adaugat Reich. Aceste teorii sunt bune pentru campanii electorale, dar la o analiza mai amanuntita realitatea este diferita.
Calculele recente facute de biroul care se ocupa de problemele fiscale din cadrul Congresului (CBO) scot la suprafata un sistem progresiv. (Cifrele se bazeaza pe date din 2004, dar de atunci legislatia din domeniul fiscal din SUA nu a suferit modificari importante.)
Cei mai saraci 20% dintre americani, cu un venit mediu anual de 15.400 de dolari, platesc sub forma de taxe federale echivalentul a 4,5% din venit. Cei din clasa medie, cu venituri de aproximativ 56.200 de dolari, platesc 13,9%, iar cei mai bogati 20%, cu venituri medii de 207.200 de dolari, platesc 25,1%.
La varful piramidei taxele platite sunt si mai mari. Cei mai bogati 1% dintre americani, cu venituri de peste 1.259.700 de dolari, platesc 31,1% din venituri sub forma de taxe care merg la guvernul federal.
Problema este urmatoarea: de ce plateste Buffett taxe echivalente cu numai 17,7% din venituri, in conditiile in care milionarii ar trebui sa plateasca mai mult. Cel mai probabil o parte a raspunsului este faptul ca Buffett castiga foarte mult din dividende si de pe piata de capital, venituri pentru care in SUA se plateste un impozit de numai 15%. Dar multi dintre americanii cu venituri peste medie platesc pana la 35% din veniturile aduse de salariile, bonusurile sau afacerile proprii.
Pe de alta parte, deoarece Buffett este actionar la Berkshire Hathaway, taxele si impozitele platite de el sunt mai mari decat pare la prima vedere.
Aceasta deosebire este importanta pentru a intelege cat de mult platesc milionarii americani sub forma de taxe si impozite. Intr-adevar, proportia veniturilor datorate capitalului este mult mai mica in prezent decat in trecut. Coform calculelor lui Emmanuel Saez, economist la Universitatea Berkeley, pentru cei mai bogati americani, cei 0,01% aflati in varful piramidei veniturilor, proportia veniturilor aferente investitiilor de capital a scazut la 25% in 2004, de la 70% in 1929.
Imaginea milionarului tipic ce colecteaza luna de luna dobanzi si dividende si sta dupa-amiaza si se relaxeaza pe iahtul proprietate personala este de mult depasita. Acum milionarii muncesc mult mai mult pentru banii pe care ii castiga.
Cand CBO calculeaza cuantumul total al taxelor ce trebuie platite, acesta include totalitatea taxelor si impozitelor federale. Daca se analizeaza impozitele pe salariu, acestea sunt alcatuite din sume platite de catre angajati si detinatorii de capital. Pentru cei mai bogati americani, 9,3% din totalul de 31,1% din venituri ce reprezinta taxele provin din plati facute de catre companii in numele lor. Impozitele ar fi mult mai mari daca CBO ar calcula impozitele prin metoda directa sugerata de Buffett. Din aceste calcule nu rezulta insa daca cuantumul taxelor platite de catre persoanele bogate din Statele Unite este just. Corectitudinea nefiind un concept economic, putand fi incadrat mult mai bine in filozofie.
John Rawls, autorul cartii "O teorie a justitiei" publicata in 1971, este un filozof politic de factura moderata. El a concluzionat ca scopul politicilor fiscale ar trebui sa fie ajutarea celor ce se afla la baza piramidei economice.
Daca Rawls ar fi in viata azi, ar propune majorarea cuantumului impozitului la 35% pentru a asigura o marja de siguranta suficienta. Cel mai probabil el ar propune si o majorare a impozitelor pentru clasa medie.
In mod sigur, parerile lui Rawls ar fi atacate de catre colegul sau de la universitatea Harvard, Robert Nozick, un filozof de factura liberala. In cartea sa "Anarhia, stare si utopie" aparuta in 1974, scria: "Nu suntem niste copii care primesc o portie dintr-o prajitura, portie mai mica deoarece cineva nu a taiat atent. Nu exista o distributie centralizata, nici o persoana sau grup de persoane care sa controleze resursele si sa le distribuie in functie de necesitati. O persoana primeste lucruri la schimb sau sub forma de cadou. Intr-o societate libera, diverse persoane controleaza diferite resurse, iar holdingurile rezulta din schimbul voluntar si din actiunile unor persoane."
Nu exista nici o metoda prin care divergentele filozofice sa fie rezolvate. De aceea, reglementarile legislative trebuie sa creeze o solutie de compromis. In anul 2000, la Conventia Nationala a Republicanilor, candidatul George W. Bush si-a facut clara pozitia.
"In principiu, nicio persoana din Statele Unite nu ar trebui sa plateasca mai mult de o treime din venituri sub forma de taxe." Conform datelor puse la dispozitie de catre CBO, acest tel a fost atins.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
