Franţa este a doua economie ca mărime din Uniunea Europeană, însă lipsa reformelor, datoria publică de 90% din PIB, mai mare decât a Spaniei şi apropiată de cea a Irlandei şi performanţele economice slabe sau cel puţin inferioare celor ale Germaniei o fac să fie vulnerabilă în faţa şocurilor economice şi financiare. Din această cauză, Franţa şi-a pierdut în ianuarie ratingul de top acordat de agenţia de evaluare financiară S&P, eveniment care, chiar dacă acum nu are efecte notabile, atunci a fost perceput ca o lovitură dată credibilităţii statului.
Tocmai de aceste deficienţe, imputate actualului preşedinte francez Nicolas Sarkozy, se leagă socialistul François Hollande pentru a-şi asigura victoria în prezidenţiale, iar toate sondajele privind preferinţele de vot îl indică pe acesta drept câştigător sigur al celei de-a doua runde a alegerilor de pe 6 mai.
Hollande, în vârstă de 57 de ani, promite reduceri de cheltuieli mai puţin drastice decât Sarkozy şi vrea să introducă impozite mai mari pentru bogaţi, în special o taxă de 75% pe veniturile de peste un milion de euro. Dacă va câştiga, el ar deveni al doilea lider politic de stânga al Franţei de la întemeierea celei de-A Cincea Republici în 1958 şi primul de după François Mitterrand, care l-a înfrânt în 1981 pe preşedintele din acea perioadă, Valery Giscard-d'Estaing, scrie Thomson Reuters.
Hollande a votat ieri în Tulle, un oraş dintr-o regiune din centrul Franţei, unde este şeful guvernului local.
Sarkozy, de asemenea în vârstă de 57 de ani, spune că el este soluţia pentru viitorul economic al ţării. Însă mulţi dintre cei care l-au ales în 2007, în special tinerii, atraşi de promisiunile de a crea locuri de muncă şi de a majora salariile, şi-au retras sprijinul. În Franţa, un sfert dintre tineri nu au un loc de muncă, notează The Wall Street Journal (WSJ).
Sarkozy şi soţia sa fotomodel Carla Bruni au votat într-o suburbie cochetă a Parisului.
Victoria finală a lui Hollande se va datora, probabil, nu tăriei programului său electoral, ci votului de neîncredere dat de francezi actualului preşedinte.
Promisiunile lui Sarkozy, ale lui Hollande şi ale celorlaţi opt candidaţi la alegeri n-au reuşit însă să atragă la vot, până la mijlocul zilei, decât 28% dintre alegători. În 2007, rata de participare a fost de 31% pentru acelaşi interval de timp, potrivit Le Monde.
"În actuala campanie toţi candidaţii trăiesc într-o lume imaginară", notează WSJ, care scrie ironic că în Franţa candidaţii prezidenţiali, atunci când nu ignoră problemele economice, par că vor să conducă o ţară care există numai în minţile stângiştilor romantici.
Sarkozy propune reducerea deficitului bugetar prin creşterea impozitelor, în numele solidarităţii. El propune şi unele dintre reformele susţinute de toţi liderii europeni, dar programul său nu mai include nici măcar promisiunile făcute în 2007, nerespectate. Sarkozy vrea reducerea contribuţiilor sociale ale angajaţilor, compensată de majorarea TVA şi a taxelor pe veniturile din investiţii. Dacă în urmă cu cinci ani preşedintele afirma că Franţa nu îşi mai permite să menajeze muncitorii şi să alunge antreprenorii, acum Sarkozy s-a mulţumit să întărească un model francez care este mai defect decât înainte. Dacă va câştiga un nou mandat la Elysée luna viitoare, va face acest lucru întorcând spatele politicii de centru-dreapta care l-a condus la victorie prima oară.
Hollande, considerat mort din punct de vedere politic după înfrângerea din 2007 a socialiştilor, reprezintă un atavism de alt gen, cu o campanie de stânga de stil vechi. Toate planurile economice majore ale lui Hollande îşi au rădăcinile într-un populism care i-ar face să roşească pe membrii Congresului american.
Socialistul spune că "nu este periculos" pentru bogaţi, însă vrea "doar" un impozit de 75% pe veniturile de peste 1 milion de euro şi de 45% pentru cele de peste 150.000 de euro. El se declară un "duşman" al sectorului financiar şi vrea să impună taxe suplimentare companiilor din acest domeniu, precum şi celor petroliere. Hollande intenţionează totodată să majoreze taxa pe dividende şi să impună o taxă pe valoarea adăugată mai mare pe bunurile de lux. Toate aceste măsuri sunt necesare, în opinia lui, pentru reducerea datoriilor masive acumulate de actualul preşedinte.
Mandatul actualului preşedinte nu a priit nici companiilor la care statul francez deţine participaţii.
Un studiu Bloomberg arată că sectorul corporate de stat a pierdut 124,3 miliarde euro de la venirea lui Sarkozy în funcţie în mai 2007. De atunci, valoarea participaţiilor deţinute de stat a scăzut cu 66%, mai mult decât declinul de 48% înregistrat de indicele de referinţă al bursei pariziene, CAC 40.
Motivul performanţelor slabe ar fi faptul că guvernul s-a opus reducerilor de personal pentru a limita şomajul, a respins creşterile de tarife şi a majorat taxele pentru a acoperi deficitul bugetar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
