Gigantul britanic Linklaters, cu venituri anuale de circa 1,2 miliarde de euro din servicii avocaţiale, a "crescut" în perioada 2000-2008, cât a avut birou în Bucureşti, câteva zeci de avocaţi români, dintre care şase au ajuns să conducă astăzi firme puternice, aflate în topul celor mai mari 20 de case de avocatură de pe piaţă.
Cei şase - Daniel Badea, Francisc Peli, Costin Tărăcilă, Adrian Bulboacă, Delia Pachiu şi Marian Dinu - fac parte din noul val de avocaţi puternici, cu vârste între 34 şi 42 de ani, într-o piaţă în care Ion Nestor, Gheorghe Muşat, Ernest Popovici, Valeriu Stoica şi Călin Zamfirescu au reprezentat în ultimii 20 de ani numele "grele" către care s-a dus cea mai mare parte a dosarelor importante de fuziuni sau litigii.
Potrivit estimărilor ZF, cele şase firme conduse de foştii avocaţi ai Linklaters menţionaţi au în total peste 200 de avocaţi şi venituri cumulate de circa 30 mil. euro, astfel că, teoretic, împreună ar fi putut forma cel mai mare jucător din piaţă.Ţuca Zbârcea & Asociaţii, liderul pieţei din ultimii trei ani, a avut anul trecut încasări de 22 mil. euro cu o echipă de 90 de avocaţi.
Alţi foşti avocaţi ai Linklaters au fondat sau sunt printre partenerii altor firme precum Kinstellar, Guţium & Asociaţii, CMS Cameron McKenna, Wolf Theiss sau Constantinovici McCann, semn că alături de avocaţii desprinşi din firma lui Gheorghe Muşat, Linklaters a însemnat o "şcoală" importantă pentru avocaţii de business din România.
Atenţia la detalii
Ce au avut în plus britanicii faţă de alte firme străine din piaţă şi de ce aceşti avocaţi nu au rămas uniţi, în condiţiile în care în perioada 2001- 2002, acum zece ani, erau o singură echipă? Majoritatea foştilor avocaţi spun că şi-au însuşit în cadrul Linklaters "atenţia la detalii", iar în plus au avut şansa să participe la o serie dintre cele mai importante dosare din economia românească a ultimilor 10 ani, precum privatizarea Petrom, listarea BRD sau intrarea pe piaţa locală a gigantului Vodafone.
Prima plecare din cadrul firmei britanice a realizat-o Daniel Badea, cel care conduce astăzi biroul din Bucureşti al unei alte firme din Magic Circle-ul celor mai mari firme de la Londra - Clifford Chance. El a plecat în 2002 alături de Dragoş Radu şi Eugenia Guţium pentru a fonda o nouă firmă, dar şi drumurile lor s-au despărţit ulterior.
"Linklaters a avut standardele şi metodele de lucru ale oricărei firme globale, similare cu standardele aplicate de Clifford Chance; în anii 2000 când a intrat Linklaters în România aceste standarde au avut însă un mare impact. Linklaters ne-a dat celor care lucram atunci perspectiva unei firme globale şi avantajele de a face parte dintr-o echipă globală şi de a accesa resurse globale; au fost de asemenea foarte multe training-uri în reţeaua internaţională. Eu am lucrat un an în Londra", spune Daniel Badea.
În timp ce Badea, Marian Dinu (DLA Piper), Delia Pachiu (White & Case) şi Costin Tărăcilă (RTPR Allen & Overy), alături de partenerii săi, au preferat să intre sub o formă sau alta sub umbrela altor multinaţionale, Adrian Bulboacă (Bulboacă & Asociaţii) şi Francisc Peli (PeliFilip) au decis să rămână independenţi, având numele personal trecut pe sigla firmelor din care fac parte.
În actuala echipă a PeliFilip opt dintre avocaţi au lucrat în Linklarters, dintre care cinci sunt parteneri. "Linklaters a însemnat profesionalism maxim, focus pe un pachet limitat de clienţi premium, selecţie atentă de avocaţi şi coaching permanent", spune Peli.
Cei mai mulţi "Linklaterşi", la DLA
Cea mai mare echipă de foşti avocaţi ai Linklaters se află în prezent în cadrul DLA Piper, unde o treime din cei 30 de avocaţi au lucrat în cadrul firmei britanice. Marian Dinu, cel care conduce DLA Piper, spune de asemenea că Linklaters a adus o "minuţioasă atenţie la detalii" atât în ceea ce priveşte redactarea contractelor, cât şi în alte tipuri de consultanţă juridică.
"Îmi place să cred că echipa mea a păstrat aceste caracteristici". Ce a dobândit la Linklaters? "Dorinţa de a da clientului sfaturi pragmatice, care să îl ajute să ia decizia cea mai bună, nu doar să-i înfăţişez un expozeu academic".
Delia Pachiu, managing partner al White & Case, spune că "Linklaters era una dintre «organizaţiile simbol» în mediul de afaceri, distingându-se printr-o organizare laborioasă, dar cu o structură clară şi eficientă". Şi totuşi, într-o organizaţie care pare perfectă privind retrospectiv, de ce au existat plecări importante de avocaţi în 2002, 2004, 2005, 2006, 2007 şi chiar 2008, cu câteva luni înainte de anunţul prin care Linklaters şi-a închis birourile din regiune? Pe de altă parte, de ce avocaţii au plecat în grupuri restrânse, fără a alege un drum comun? "Fiecare avocat sau echipă de avocaţi a avut o viziune proprie cu privire la care ar fi modul potrivit pentru continuarea activităţii în afara Linklaters", spune Adrian Bulboacă, cel care la sfârşitul anului 2006 şi-a format propria firmă în care mai lucrează în prezent cinci foşti avocaţi ai Linklaters.
"Pentru mulţi dintre foştii avocaţi care au lucrat la Linklaters, acesta a fost un punct de plecare, o perioadă în care s-au format ca avocaţi întrucât majoritatea erau foarte tineri la vremea respectivă. Linklaters a recrutat întotdeauna dintre tinerii absolvenţi cu rezultate deosebite în timpul facultăţii pe care i-a pregătit după cele mai înalte standarde", explică şi Costin Tărăcilă, cel care alături de trei foşti avocaţi ai Linklaters formează RTPR - firma asociată cu Allen & Overy.
"Cred că plecările au fost rezultatul formalizării priorităţilor respectivilor avocaţi în spiritul structurii fiecăruia - unii alegând să se alăture unor case de avocatură internaţionale care deja analizau perspectiva pătrunderii în România, alţii decizând să răspundă imboldului antreprenorial", spune Delia Pachiu.
Dintre foştii avocaţi al Linklaters circa 20 ocupă astăzi poziţii de parteneri în firmele în care activează, luând astfel parte la profitul companiei, lucru care nu ar fi fost posibil în cadrul companiei britanice, în care profitul mediu per partener depăşeşte 1 mil. euro anual. Acesta este de fapt şi unul dintre cele mai importante motive ale plecării avocaţilor din cadrul firmei. "Linklaters s-a concentrat pe recrutarea unor avocaţi români inteligenţi şi ambiţioşi, dar structura firmei nu permitea promovarea tuturor, sau nu suficient de repede, ceea ce este probabil un factor care explică această «migraţie». Pe de altă parte era normal ca, la retragerea Linklaters de pe piaţă, oamenii să îşi caute alte opţiuni", apreciază Marian Dinu.
Cine se face "vinovat" pentru pregătirea valului de avocaţi de la Linklaters care va avea un rol important şi în dosarele următorilor 20 de ani? "Un merit deosebit pe care l-am menţionat mereu l-au avut Michael Tetreault Schilling şi Ioan Miculiţi, cărora le suntem recunoscători şi cărora le datorăm anii noştri de formare ca avocaţi de business", conchide Tărăcilă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
