Arts & Design

Weekend perfect cu Alma Rusu. Oraşul pe bicicletă

01 ian 2012 477 afişări de Ioana Mitu
Din aceeaşi categorie
Weekend perfect cu Alma Rusu. Oraşul pe bicicletă

Sunt o persoană urba­nă, de cele mai multe ori îmi petrec week-end-ul în Bucureşti unde locuiesc de 22 de ani. Am venit aici din Ardeal, dintr-un oraş mic şi liniştit şi, contrar temerilor de inadaptabilitate declarată şi susţinută de o mare parte din ardeleni faţă de ritmul şi trepidaţia Bucureştiului, am îndrăgit capitala din prima clipă. Îmi plac zonele care nu doar că nu şi-au pierdut farmecul, dar şi-au recăpătat încet strălucirea de altădată şi aici mă refer în special la clădirile vechi, la casele care atunci când sunt corect renovate bucură ochiul. De peste patru luni, de când merg cu bicicleta, fiecare deplasare se petrece pentru mine în alt ritm care-mi dă răgazul să văd şi să observ mai mult din ce mă înconjoară.

Una din plăcerile mele din dimineţile de sâmbătă este ca după ce beau cafeaua şi citesc ştirile să mă îndrept către MioBio. Drumul într-acolo mă poartă printr-o zonă foarte dragă mie, pedalez pe lângă Foişorul de Foc şi pătrund în cartierul în care am locuit, am mers la facultate şi ale cărui străzi le-am bătut la pas mulţi ani. Începe cu str. Corbeni sau Latină, în funcţie de ce traseu aleg, continuă cu Armenească sau Maria Rosetti, Alexandru Donici care mă duce spre strada Icoanei, unde fac stânga spre mânăstirea Schitul Darvari, una din bisericile mele preferate din Bucureşti şi un loc rar pentru centrul capitalei. Mă emoţionează de fiecare dată când păşesc înăuntru datorită frumuseţii spaţiului întreţinut de călugării ce aparţin de mânăstire. Îmi continui drumul trecând pe lângă proaspăt renovata Şcoală Centrală, o clădire în stil neoromânesc pusă acum din nou în valoare. Astfel ajung la Biserica Anglicană şi închei cu Dionisie Lupu, respectiv cu Jules Michelet, unde se află magazinul.

Iar aceasta este zona în care de cele mai multe ori îmi petrec şi timpul liber. Cu mare încântare constat că se îmbo­găţeşte cu tot mai multe locuri inte­resante. Startul l-a dat incontestabil Cărtureşti, una dintre cele mai fru­moase librării pe care mi-a fost dat să le văd. Împreună cu prietena şi asociata mea, alegem de multe ori, pe timpul verii, să lucrăm pe Terasa Verona sau dacă ne dorim şi mai multă linişte mergem la Grădina OAR. E " biroul" perfect-are acces wireless, pace şi linişte. Tot aproape sunt şi Chez Marie, un loc tocmai bun pentru un prânz sau o cină din categoria "business casual", şi restaurantul Unico Vero. Un Caffe latte, cappuccino sau frappe savurez de obicei la Gargantua, cu privirea îndreptată spre copacii din parcul Icoanei. Iar dacă vreau să beau un ceai bun în cartier, merg la Bernschutz & Co de pe Eremia Grigorescu, salon şi boutique de ceai şi accesorii, amenajat sofisticat, în stil baroc, dar în acelaşi timp intim şi îmbietor. Pe aceeaşi stradă este şi Shift unde am descoperit cu mirare un meniu gustos şi elaborat într-un loc care privit din afară aduce mai mult a pub. Iar lângă magazinul nostru, pe Dio­nisie Lu­pu, s-a deschis recent "Coco - băcănia cu dichis", o casă veche reno­vată frumos şi decorată cu multă inspiraţie. Aşa tre­buie să fi arătat o băcănie din alte tim­puri. Aici îmi place mult să iau la rând toate bunătăţile, proaspăt făcute în casă sau ambalate, bio sau tradi­ţionale.

În rest, puţinul timp liber care îmi rămâne îl împart între cărţi şi filme. Citesc cu preponderenţă scriitori ro­mâni şi urmăresc cu interes orice apariţie nouă în materie de literatură contemporană a autorilor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu sau Ioana Pârvu­lescu. Dintre scriitorii contemporani străini, Milan Kundera este cel pe care l-am citit constant în ultimii ani, nu doar pentru stilul lucid şi percutant, ci şi pentru că ne împiedică să uităm o parte dureroasă din istoria recentă.

Cu filmele a devenit ceva mai com­plicat, pentru că prefer să le văd la cinema, dar nu la mall. Ultimul film care m-a tulburat a fost Pina în regia lui Wim Wenders, care e de văzut în versiunea 3D (pentru care a meritat totuşi drumul până la mall), însă favoritul meu din ultimii ani este In The Mood for Love în regia lui Wong Kar Wai.

Dacă mă gândesc la vacanţă, fie şi un weekend prelungit, gândul mă poartă de cele mai multe ori spre trei destinaţii unde aş reveni oricând - Toscana, Pro­vence şi Iordania - pentru istorie, arhi­tec­­tură, artă, peisaje, lumină şi atmosferă.