Vanzarea Rompetrol, in cadrul caruia Petromidia este cel mai important activ, aduce in discutie modul cum a fost privatizata compania.
Rompetrol a fost cumparata de la stat in octombrie 2000. Prin contractul de privatizare, Rompetrol si-a asumat plata restantelor la bugetul de stat, in suma de circa 600 de milioane de dolari si plata a 53 mil. $ pentru actiuni. Insa Rompetrol a platit doar cei 53 mil. $. Pentru restul de 600 mil. $ a obtinut in 2003 o amanare de sapte ani, cum nu s-a mai intamplat cu nici o firma din Romania.
"Petromidia pierdea enorm in acei ani ('94-'99 n. red.) pentru ca era furata. Din cate imi amintesc, in vara anului 2000 datoriile totale cu tot cu penalitati ajunsesera la circa 600 milioane $, din care doua treimi erau catre bugetul de stat si o treime catre Bancorex, deci tot catre stat", spune Radu Sarbu, care a semnat, in calitate de presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, contractul de privatizare a Petromidia.
Cand a fost facuta tranzactia, Radu Sarbu spune ca Petromidia a fost estimata la o valoare de inlocuire de 1,2 mld. $, dar valoarea sa de piata era la jumatate, compania fiind inchisa operational.
Conform contractului de privatizare, Dinu Patriciu se angaja sa plateasca 53 mil. $ cash in trei rate si toate datoriile la stat, de circa 620 mil. $.
Daca Rompetrol nu platea datoriile la stat, FPS trebuia sa redevina proprietar al actiunilor companiei, afirma Radu Sarbu. Rompetrol a platit cei 53 milioane $, dar datoriile nu. Cu toate acestea, statul nu a executat gajul, ci doi ani mai tarziu, in 2003, a acceptat amanarea pe 7 ani a platii datoriilor, prin transformarea lor in obligatiuni. "Prin contractul de privatizare FPS isi luase toate precautiile. Aveam gaj pe actiuni, dar cei care au venit la putere dupa noi (in decembrie 2000 s-a instalat Guvernul Nastase - n. red) au acceptat ca Rompetrol sa plateasca datoriile abia in 2010", a spus Sarbu. El spune ca vanzatorul si-a schimbat conditiile, deci Rompetrol, cumparatorul, nu are nici o problema legala. "De ce nu a executat statul gajul pe actiuni imediat ce noul proprietar al Petromidia nu si-a indeplinit obligatiile asumate? Nu stiu de ce s-a intamplat asa. Ma intreb: chiar nu avea nevoie guvernul de atunci de 600 milioane $ la buget?", s-a intrebat Sarbu.
Mihai Tanasescu, ministru al finantelor intre anii 2000 si 2004, actualmente la Washington, reprezentant al Romaniei la FMI, afirma ca banii erau virtuali. "Nu aveam ce sa incasam. Erau niste bani care trebuia platiti, dar nu inseamna ca si erau. Daca eu vreau sa-mi recuperez o datorie de la dumneavoastra, dar dumneavoastra nu aveti de unde sa-mi dati bani, este ca si cum nu as avea", a explicat fostul ministru.
"Asta a fost solutia la vremea respectiva. Decat inchiderea am preferat sa incasam dobanda in fiecare an. Din cate stiu eu, in toata aceasta perioada statul a incasat din impozite si taxe 2 miliarde $ din faptul ca rafinaria a functionat, plus dobanda in fiecare an de circa 30 milioane $." El afirma ca nu stie exact clauzele care au fost in contractul de privatizare. "Trebuie citit foarte atent contractul. Contractul de privatizare nu a fost la Ministerul de Finante, nu l-am citit niciodata, si cred ca nici dumneavoastra nu l-ati citit."
Fostul premier Adrian Nastase nu a putut fi contactat pentru comentarii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
