Eveniment

Dragoş Damian, Terapia Cluj: Sistemul sanitar este motivul numărul 1 pentru care românii pleacă din ţară. Doar două măsuri pentru repornire

Dragoş Damian, Terapia Cluj: Sistemul sanitar este...

Autor: Dragos Damian

07.01.2020, 00:05 1985
În 2016 s-a ivit o o situaţie oarecum bizară, când Ministerul Sănătăţii a returnat la buget 1 miliard lei, astfel încât, deşi toată lumea se plângea de deficitul de finanţare în sistem, aparent exista un excedent de bani. Deci, 2016, un an cu o alocare de 30 miliarde lei pentru sănătate, rămânea cu bani neconsumaţi.

Situaţia s-a repetat într-un fel anul trecut. În 2019 au fost alocaţi Sănătăţii 40 miliarde, cu 33% mai mult decât în 2016, din care o parte nu a fost utilizată - acesta este şi motivul pentru care bugetul propus pentru 2020 pare redus cu aproape 23%, pentru că se raportează la execuţie şi nu la buget: Ministerul Sănătăţii nu a consumat banii alocaţi, la fel ca în 2016, iar legea (?) nu permite re-alocare între centrele de cost. Asta a ajutat la reducerea deficitului la sfârşit de an,  dar nu a ajutat speranţa de viaţă a românilor, care rămâne cu 6 ani mai mică decât media europeană conform ultimul raport OECD.

Avem rapoarte doar de la UE privind starea de sănătate a românilor, pentru că după raportul Comisiei Prezidenţiale din 2008 şi analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române din 2012, instituţiile statului s-au ferit să ne arate cum stăm cu sănătatea la nivel de ţară. Dar finalmente toate trei rapoartele indică spre un numitor comun: România nu poate fi „o ţară că afară“ dacă cetăţenii ei mor cu 6 ani mai repede decât restul europenilor. Nemaivorbind de calitatea vieţii ultimilor 10 ani înainte să mori cu 6 ani mai devreme.

De ce nu se utilizează banii? Poate că estimările bugetare sunt prea optimiste, poate se creează dinadins o rezervă, poate se amână proiectele pentru care s-au alocat bugete. De ce se utilizează ineficient şi toată lumea ţipă că se fură? Să dăm doar un exemplu: se cumpără un echipament la preţ dublu pentru o secţie din spital şi al doilea apare la clinica privată care aparţine şefului de secţie din spital. Această suveică este bine cunoscută, funcţionează de minune în special pe finanţările din bugetele locale şi, dacă vreţi, este varianta vârf de gamă la rapoartele de acum 10 ani că într-un spital se cumpără o mănuşă chirurgicală cu 1 leu şi în altul cu 10 lei. Orice este posibil. Însă toate acestea pot fi evitate prin informatizarea întregului sistem sanitar şi prin liberalizarea completă a competiţiei între public şi privat, inclusiv a sursei de finanţare, adică introducerea asigurărilor private de sănătate.

Numai din acel moment se va putea vorbi de furnizarea de servicii având pacientul (sau, în fine, asiguratul, sau, şi mai corect, plătitorul) în centrul sistemului sanitar.

Pentru 2020 deocamdată, fără strategii savante de sănătate sau reconstruirea infrastructurii. Doar două proiecte care să taie ineficienţa sistemului şi principala cauză a acesteia, controlul unei „elite“ asupra resurselor. Informatizare şi competiţie stat-privat. Uşor de ţinut minte şi liber de politic. Şi s-ar putea ca 40 miliarde de lei să ajungă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO