După intervenţia dură a Jandarmeriei în cadrul protestelor organizate în data de 10 august în Piaţa Victoriei, toată presa internaţională comentează modul în care s-a desfăşurat situaţia, ce înseamnă din punct de vedere al legii şi al luptei anti-corupţie şi cum se aşează în perspectiva europeană.
Tony Barber, editorialist şi specialist în politică, economie şi business pentru Financial Times, este unul dintre editorii şefi ai publicaţiei americane şi analizează Europa de peste 30 de ani.
Acesta notează într-un editorial publicat astăzi în Financial Times că „în România, lupta pentru dreptate este câteodată, la propriu, o bătălie”.
„În zona rurală din sud-estul României se află unul dintre cele mai mari monumente care simbolizează triumful din toată lumea. Structura din calcar alb creează o impresie de deja-vu celor care sunt familiari cu Columna lui Traian din Roma. Versiunea românească este Tropaeum Traiani, sau Trofeul lui Traian. Aceasta comemorează victoria împăratului roman în faţa dacilor din anul 102, şi absorbţia regiunii respective în Imperiul Roman”, scrie Barber, referindu-se la monumentul de la Adamclisi din judeţul Constanţa şi la însemnătate acestuia.
Acesta continuă susţinând că „majoritatea românilor îmbărţişează ideea unei moşteniri mixte romano-dacice, celebrate prin situl Trofeului lui Traian. Vorbitorii de limbi romanice, precum franceza, italiana sau spaniola, se mândresc cu modul în care monumentul îi conectează la originile civilizaţiei vest-europene”.
„Cu toate acestea, chiar vestul Europei este cel care se îngrijorează cu privire la România modernă”.
Evenimentele recente, în frunte cu violenţa poliţiei de săptămâna trecută utilizată împotriva protestatarilor anti-corupţie din Bucureşti aruncă noi dubii printre guvernele din Vestul Europei şi autorităţile europene cu privire la puterea legii în România şi independenţa instituţiilor democratice. Acţiuni similare sunt aplicate şi în alte zone ale Europei Centrale şi de Est, în special în Ungaria şi Polonia, notează jurnalistul.
Principala grijă este aceea că, sub guvernarea Social Democraţilor, România se îndepărtează de valorile UE pe care ar trebui să le promoveze, încât se pregăteşte să preia preşedinţia blocului european în luna ianuarie, pentru şase luni.
„Elitele României se uită spre acest moment cu onoare: Va fi prima oară când naţiunea preia preşedinţia de când ţara a intrat în UE în 2007. Mai mult, preşedinţia începe exact la o lună după un moment care ar trebui să aducă unitate naţională: Centenarul, sărbătorit în data 1 decembrie, al unirii de la 1918”, scrie Barber.
Lipsurile din anumite sectoare precum reformele judiciare şi lupta împotriva corupţiei înseamnă că România, ca Bulgaria, este încă sub mecanismul de monitorizare specială al UE, la aproape 12 ani după ce s-a alăturat blocului.
„Miniştri guvernului din România resping cu amărăciune această procedură. Însă şansele ca UE să renunţe această monitorizare s-au spulberat în luna iulie când Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA, a fost concediată după ceea ce ea a descris ca pe o campanie motivată politic de a-i neutraliza eforturile în lupta cu corupţia. Klaus Iohannis, preşedintele României, admirat în Europa de Vest pentru curajul său de a vorbi în favoarea legii, nu a reuşit să o protejeze pe Kovesi din cauza deciziei Curţii Constituţionale, conform căruia el nu are puterea să prevină acest lucru”.
În timpul celor cinci ani de mandat, Kovesi a făcut progrese considerabile în campania sa anti-corupţie, obţinând condamnări pentru zeci de miniştri, foşti miniştri şi membri ai camerelor parlamentare.
Din perspectiva UE, presiunea pe Kovesi şi pe agenţia anti-corupţie face parte dintr-o startegie amplă a guvernului de a proteja politicienii de rang înalt prin domolirea Codului Penal şi prin sancţiuni mai blânde pentru faptele de corupţie.
„În această situaţie, figura centrală este Liviu Dragnea, liderul Social Democraţilor, care nu deţine nicio poziţie în cabinet însă este omul din spatele guvernului. Dragnea a fost găsit vinovat de abuz în serviciu în luna iunie, şi are o condamnare anterioară pentru fraudă electorală, însă neagă ambele acuzaţii. Un rival ferm al lui Iohannis, Dragnea pare determinat să evite sentinţa de închisoare, pentru că asta i-ar încheia cu siguranţă ambiţiile politice”.
Nici UE, nici Iohannis, nici guvernul nu vrea să vadă preşedinţia de şase luni a României începând cu stângul. Însă demonstraţiile anti-corupţie care erup din când în când în oraşele României reamintesc guvernului că există limite pentru răbdarea generală a publicului. În România, lupta pentru dreptate este câteodată, la propriu, o bătălie, încheie editorialistul.
