Când a apărut acum un an în Piaţa Universităţii, în mijlocul demonstranţilor, cu geaca lui roşie-creastă de cocoş, omenirea a înţepenit: vai ce vizibil e, daca-l împuşcă lunetiştii pesedei mascaţi în ulucele Facultăţii de Geologie?
Acuma golemul cu mâhnirea eternităţii reci înscrisă pe chip provoacă mari păreri de rău: “nu te mai votez!”; “m-ai dezamăgit!”, “era să mă îmbăt din cauza ta!”
Erau odată nişte farisei care trăiau cam prin vremea celui de-al doilea templu. Şi fariseii ăştia erau atât de pricepuţi în tălmăcirea scrierilor sfinte încât nu acceptau să fie contrazişi: dacă te duceai la ei cu o problemă de viaţă, de interpretare a scrierilor biblice, dacă aveai o mică îndoială asupra a ceea ce dictau ei, iţi dădeau imediat cu sulurile sfinte peste bot.
De aceea Matei, cumva uluit, în capitolul 5 din evanghelia lui, reproduce cuvintele lui Isus din “predica de pe munte”, predică ce face contemporanilor o recomandare de foarte mult bun-simţ: “Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”
Fariseii erau o elită a lumii iudaice vechi din vremea celui de-al doilea templu, foarte respectaţi în popor pentru că strămoşii lor spirituali, Macabeii, luptaseră pentru independenţa Iudeii de sub selucizi . Cunoşteau “învăţătura” ca nimeni alţii şi o interpretau strict, după cum zice istoricul Titus Livius, sau după cum voiau: un fel de PSD la butoanele ordonanţei 13 sub comanda lui Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Şerban Nicolae sau Steluţa Cătăniciu de la ALDE.
De aceea nici nu este de mirare că Isus, cel mai mare rebel din istorie lumii creştine, dacă nu a tuturor timpurilor, condamna aproape la fiecare pas comportamentul fariseilor. Capitolul 23 din Matei este deliciul imprecaţiei consemnate în scrierile sfinte. După ce subliniază că “stau pe scaunul lui Moise”, Isus porneşte o avalanşă de acuzaţii împotriva fariseilor pentru care acum Consiliul Naţional împotriva Discriminării sau chiar Justiţia ar da amenzi de mii, dacă nu de zeci de mii de lei: “pui de năpârci”, “nebuni şi orbi”, “călăuze oarbe”, cărora “le place locul întâi la petreceri” şi “mănâncă casele văduvelor în vreme ce de ochii lumii fac rugăciuni”.
Dând cezarului ce e al cezarului, “fariseul” era totuşi un mare învăţat, conducător de şcoli; Sfântul Pavel, cel mai mare dintre apostoli, o minte strălucită cu un dar al scrisului tulburător, a fost elev al unui astfel de mare cărturar, Gamaliel pe numele lui. Dar Fariseii au ajuns de ocara lumii – prin “mijlocirea” Evangheliilor - pentru că majoritatea membrilor acestei elite politico-religioase ar fi abandonat menirea de a învăţa poporul. Una ziceau şi alta fumau, cum am glumi noi azi.
Fariseismul a ajuns prin urmare sinonom cu mizeria morală, cu oportunismul cel mai jegos şi cu lipsa de cuvând cea mai dureroasă.
Nu este de mirare atunci că, pentru mulţi dintre cei care în iarna geroasă a lui 2017 s-au temut pentru geaca roşie-creastă de cocoş a domnului Klaus Iohannis, decizia şefului statului de a desemna fără murmur un candidat ciupercă-după-ploaie drept prim-ministru este o mizerie.
În situaţia politică de azi nu s-a pus problema serios ca PSD, oricâte greşeli ar face, să nu mai continue guvernarea. Chiar şi cei din stradă ştiu asta. În faţa unei opoziţii complet imbecile care face pact cu diavolul tocmai pentru că multe dintre anchetele Anticorupţiei lovesc şi în, odată, puternicii lideri ai PNL/PD/UDMR, preşedintele Klaus Iohannis părea singura opoziţie politică reală.
În mod formal, preşedintele nu a greşit. Dna Viorica Dăncilă nu are dosare penale. Iar chestiunea de competenţă este atât de greu de definit încât nici nu merită adusă în discuţie. În fond, cel care conduce guvernul este Liviu Dragnea. Aşa se va întâmpla până la finalul guvernării PSD, dacă cumva dl Dragnea nu va păţi între timp vreo gripă prelungită. Nu este legal? Nici în vremea lui Traian Băsescu nu a fost legal/ilegal ca şeful statului să conducă guvernul şi s-a întâmplat, totuşi.
Nu e îndoială ca dna Viorica Dăncilă va conduce guvernul mai mult din genunchi decât din picioare, dar nici Mihai Tudose şi nici Grindeanu nu au făcut altfel. Nu l-aţi văzut pe Tudose în genunchi pentru că e mătăhălos, ficatul îl impiedică să se aplece armonis, dar revedeţi momentul desemnării: când îmi va zice “domnul preşedinte” să plec, voi pleca! Ceea ce a şi făcut. Nu e nimic de mirare: după ce ai supt 30 de ani la ţâţa PSD şi nu ştii altceva decât să sugi, e greu să devii rebel. Mai bine rămâi slugă.
Dna Dăncilă va fi aceeaşi plastelină amestecată cu apă. Nimeni din PSD care în acest moment nu are virtute de legumă nu ar fi putut fi desemnat drept premier. Dar Iohannis nu se pricepe la grădinărit, aşa că, măcar de formă, putea să se mire: domnilor, dar dvs numai legume gătiţi? De un an mă ţineţi pe zarzavat: morcov în iarna trecută, o ţelină în vară, iar acum mă puneţi să înghit ditamai conopida creaţă? Schimbaţi şi voi meniul!
Sigur, preşedintele a “cântărit”, “a citit”, a “apreciat” şi a “decis”, “să mai de o şansă PSD”.
Preşedintele nu avea ce să facă până în final, decât “să mai dea o şansă”. Dar, ca un client care plăteşte, putea să se revolte când chelnerul îi scuipă în farfurie.
Ce este de mirare e ca Iohannis a renunţat la prerogativa fundamentală a şefului statului: demersul critic!
Raportul meu, putea zice! Analiza mea, putea zice! Credinţa mea, putea zice!
Nimic din toate astea.
Îngrijorarea “fix albina” a şefului statului nu mai cântăreşte nici cât pojghiţa de gheaţă de pe talpa schiurilor lui.
Preşedintele i-a încredinţat dnei Viorica Dăncilă mandatul de a forma guvernul. În urmă cu un an, în Parlamentul European, dna Dăncilă îi acuza pe cei care protestau în pieţele Bucureştiului împotriva Ordonanţei 13 de albire a infractorilor politici că atacă poliţia şi destabilizează ordinea constituţională. Această femeie va fi prim-ministru cu binecuvântarea dlui Klaus Iohannis. Iar dl preşedinte nu a avut niciun cuvând de reproş, ieri, când a desemnat-o. Putea face multe, multe lucruri formale, desigur. Putea să o cheme, de pildă, într-o conferinţă comună şi să o întrebe direct: vă mai menţineţi declaraţiile de acum un an?
Dacă ar fi să judec după comentariile de pe Facebook, Iohannis a intrat de ieri în clanul fariseilor. De fapt a fost mereu acolo, doar fanii lui au crezut altceva. Mai mult pe la ski decât pe la slujbă, Klaus Iohannis a ales, în marşului spre rai, crucea cea mai uşoară. De ce să porţi povara unei cruci grele când poţi alege o cruce mică pe care să pui în buzunar şi să o arăţi hlizit ori de câte ori vreun prost îţi cere să împărtăşească cu tine credinţa în bun-simţ?
