Măsurile fiscale propuse de guvern pentru salvarea bugetului şi a viitorului României, ajunse în piaţă în vara aceasta „pe surse”, au creat posibilitatea oricui să-şi prezinte public soluţiile miraculoase pentru rezolvarea problemei.
Urmăresc de câteva zile articolele cu recomandări izvorâte din gândirea atotcuprinzătoare din punct de vedere macroeconomic a domnului Dragoş Damian din Cluj-Napoca. Întrucât domnul Damian îşi foloseşte imaginaţia şi îşi dă cu părerea şi despre sectorul construcţiilor, sector pe care nu are cum să-l reprezinte şi nici nu are cum să-l cunoască, doresc să-i clarific câteva lucruri despre această breaslă.
Stimate domnule Damian,
Pentru a fi credibil în ceea ce spuneţi public, este bine să vă referiţi doar la sectorul pe care îl reprezentaţi şi pe care, probabil, îl cunoaşteţi. Doar aşa veţi putea deveni un bun sfătuitor, cum se întrevede din articolele publicate că vă doriţi să fiţi.
Afirmaţiile şi atitudinea dumneavoastră despre sectorul construcţiilor trădează o frustare care nu trebuie să se reverse pe o breaslă întreagă care, de altfel, este o mare consumatoare a produselor dumneavoastră, că doar avem farmacii la fiecare colţ de stradă, televizorul ne este plin de reclame la medicamente, dar suntem ţara cu foarte mulţi bolnavi.
Referitor la facilităţile fiscale pe salariile constructorilor, ca participant la dialogul social ce a avut loc în 2018 alături de reprezentanţii sectorului care contribuie la realizarea bugetului ţării, pot să vă spun că, la vremea respectivă, chiar s-au făcut simulări, studiu de impact pe zece ani, analize SWOT. Apropo, constructorii nu îşi permit să nu plătească taxele şi impozitele, ei îşi iau contractele doar prin licitaţii, iar certificatul de bun platnic este obligatoriu, fie că este lucrare publică sau privată.
Vă mai precizez că, pentru relevanţă, activitatea de construcţii trebuie abordată pe perioade mai lungi de timp decât alte activităţi din economie. De aceea, facilităţile fiscale pe salariile constructorilor au fost acordate pe o perioadă limitată de zece ani. După primul an, s-au văzut primele rezultate care confirmă faptul că aceste măsuri au fost reale stimulente investiţionale: peste 60.000 de contracte noi de muncă au arătat că, prin aceste măsuri, a fost atacată piaţa neagră din construcţii pe care o recunoaştem că există, încasările la bugetul de stat per total sector de construcţii au crescut cu peste 12%, construcţiile au crescut în PIB de la circa 3,6% la peste 7% în prezent şamd.
Afirmaţi că forţa de muncă românească, pe care trebuie să o recunoaşteţi ca fiind cea mai mare avuţie a societăţii, este impozitată excesiv în comparaţie cu alte ţări. În plus, în această piaţă unică europeană, forţa de muncă românească este disputată de angajatorii români care oferă 700-800 euro/lună, în timp ce angajatorii din Occident oferă dublu.
Mai mult, trebuie să ştiţi că lucrătorii din construcţii care v-ar citi articolele nu ar înţelege de ce cineva care face aprecieri asupra muncii lor consideră „pensie specială” munca lor la temperaturi de 40 de grade vara sau minus 10 grade iarna. Aţi sta 15 minute lângă un sudor când temperatura aerului arată 35-40 de grade?
Per total, apreciez atitudinea de reacţie a dumneavoastră şi dorinţa de a veni în sprijinul factorilor decizionali cu sfaturi şi recomandări, dar buna intenţie poate degenera într-un mare eşec, într-o dezinformare cu urmări greu de reparat, dacă această atitudine nu se bazează pe o bună cunoaştere a tuturor problemelor.
Aş fi încântată dacă aţi accepta să cunoaşteţi real unele dintre detaliile acestei meserii care, pornind de la săpături şi noroi, dă în piaţă construcţii inteligente, de înaltă performanţă, în care se lucrează atât cu necalificaţi, cât şi cu tehnologii de înaltă calificare şi digitalizare.
Adriana IFTIME, Patronatul Societăţilor din Construcţii
