Harry Meintassis, fondator şi managing partner, Meintassis partners: Proiectul Academia Umană - următoarea frontieră în dezvoltarea Umană
„Sensul unic al vieţii este să slujim umanitatea.”Lev Tolstoi
Trăim vremuri paradoxale. Cu cât urmărim mai mult fericirea, cu atât suntem mai puţin fericiţi. Astăzi, avem mai multe resurse şi confort, dar 80% dintre oameni îşi găsesc viaţa lipsită de sens. Suntem mai conectaţi, dar în acelaşi timp mai separaţi. Dubai are un ministru al inteligenţei artificiale, în timp ce Marea Britanie şi Japonia au un ministru al singurătăţii... Suntem hiper-axaţi pe traumă, „siguranţă” şi terapie, dar devenim mai slabi, mai fragili şi mai puţin în siguranţă. Noi ne modelăm cu grijă imaginea publică promovând valorile empatiei şi compasiunii, dar îi atacăm neiertător pe alţii pentru opiniile lor diferite.
Copiii noştri sunt cei mai liberi, cei mai privilegiaţi copii din toată istoria. Sunt şi cea mai tristă, mai anxioasă, deprimată şi medicată generaţie înregistrată. Noi „pedestalizăm” conştientizarea de sine, până când primim feedback pe care nu-l agreăm. Îi numim pe alţii „dificili”, toxici sau narcisişti, uitând să vedem persoana din oglinda noastră. Dorinţa noastră de a aparţine unor triburi şi de a fi plăcuţi (accelerată de social media) creează conformitate şi asemănare, înlocuind originalitatea şi excelenţa. Pentru a alunga plictiseala, căutăm stimulare constantă, care distruge atenţia, energia preţioasă şi vitalitatea. Purtăm lumea în buzunarele noastre (smartphone-urile), dar nu devenim mai ignoranţi şi amăgiţi? Ce se întâmplă?
Am atins un Punct de Inflexiune
Cauza fundamentală a acestei metacrize este modul în care ne gândim la noi înşine şi la lume. Am fost antrenaţi şi educaţi într-un anumit mod care nu mai corespunde nevoilor noastre. Şcolile şi universităţile noastre injectează „cunoştinţe”, dar nu reuşesc să cultive gândirea critică, creativitatea sau dialogul. În programele de leadership din organizaţii nu se învaţă curajul, colaborarea sau inteligenţa emoţională. 80% dintre lideri nu sunt pregătiţi să gestioneze complexitatea. 2 din 3 angajaţi se simt lipsiţi de putere şi copleşiţi din cauza schimbărilor continue. Cea mai mare provocare în transformarea organizaţiilor este inovarea şi co-crearea de culturi angajante, spargerea „silozurilor”. Albert Einstein a spus odată: „Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea raţională este un servitor credincios. Am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul”. Ne închinăm „facerii”, dar neglijăm „existenţa”. Trebuie să ne reconfigurăm modul în care gândim despre afaceri, oameni şi cum conducem. În secolul al XXI-lea, trebuie să câştigăm bătălia conştiinţei umane.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
