Unul dintre consilierii premierului Victor Ponta ne atrăgea recent atenţia într-o opinie publicată pe site-ul ZF că prim-ministrul ar trebui recompensat cu peste 6 milioane de euro de Ziarul Financiar pentru performanţele economice obţinute, menţionând creşterea economică din primul trimestru, creşterea fondului de salarii şi chiar finalizarea autostrăzii Comarnic – Braşov, obiectiv care “va fi îndeplinit până în 2016”. (Între timp, noul ministru al transporturilor ne-a anunţat că în toamnă va stabili dacă acest proiect va merge înainte sau înapoi, astfel că pentru a fi deschisă până în 2016 autostrada Comarnic – Braşov ar trebui realizată în photoshop sau cel mult din piese Lego).
La câteva zile, şi premierul Victor Ponta a prezentat într-un pdf cu 29 de pagini performanţele obţinute în cei doi ani de guvernare, document care nu cuprindea însă niciun cuvânt despre zecile de companii străine de calibru care s-au retras în ultimii doi ani sau sunt pe cale să se retragă din România, o piaţă care nu este chiar atât de roz pe cât pare din graficele frumos colorate în prezentare.
Trebuie spus din start că unele plecări se datorează şi deciziilor greşite luate la nivel de companie, local sau global, dar ţinând cont de potenţialul trâmbiţat şi de direcţia ascendantă pe care se află economia României, piaţa locală ar fi trebuit să rămână una dintre principalele surse de creştere în următorii ani pentru fiecare din aceste grupuri străine strategice.
Spre exemplu, principalele pieţe financiare – băncile şi asigurările – sunt văzute ca extrem de slab dezvoltate în România, cu un grad de intermediere financiară pe care Polonia îl atinsese în urmă cu şapte ani, dar acest lucru nu opreşte băncile Millennium, RBS, Credit Agricole, Volksbank sau MKB, alături de companiile de asigurări AXA şi Eureko, să plece din România. Iar la mezat mai sunt şi alte bănci cu renume internaţional, care aşteaptă doar o ofertă rezonabilă să îşi încheie socotelile pe piaţa locală.
În retail, sector pe care Statistica ni-l prezintă “pe val”, cu o creştere de 8,6% la semestru, nemţii de la Real au cedat 20 din cele 24 de hipermarketuri pe care le aveau în România, proprietarii reţelelor de bricolaj BauMax şi Bricostore au vândut şi ei operaţiunile locale, OBI a pus pur şi simplu lacătul pe cele şapte magazine, iar pe segmentul de supermarketuri şi alte reţele caută cumpărători. Şi nici francezii de la Cora nu sunt tocmai în cea mai bună formă.
În comerţul cu carburanţi, sector în care România se bate la preţuri cu marile puteri din Europa, italienii de la Eni, care deţin benzinăriile Agip, au decis şi ei să plece, iar un alt grup italian din domeniul energetic, Enel, şi-a anunţat recent planurile de exit ce includ şi operaţiunile din România.
Din imobiliare, cu excepţia a doi-trei investitori speculativi, doar cine nu a putut nu a plecat, în timp ce în industria de medicamente britanicii de la GlaxoSmithKline vor închide până la finalul anului viitor a doua mare fabrică din ţară, situată la Braşov.
Economia României se bazează în prezent pe trei sectoare care aduc creştere – producţia de maşini şi componente auto, industria IT şi centre de servicii externalizate şi agricultura – piloni care se pot dovedi de lut, fiind îngrădiţi de o forţă de muncă ieftină şi specializată limitată (ţinând cont de exodul populaţiei către pieţele vestice), în primele două cazuri, şi de capriciile meteorologice determinate de încălzirea globală, în ceea ce priveşte sectorul agricol.
Referitor la capitalul privat românesc, rezultatele obţinute de Gabriel Comănescu de la Grup Servicii Petroliere sau Dragoş Pavăl de la Dedeman pot fi considerate excepţii, ţinând cont că industriaşul Constantin Toma de la Buzău a trebuit să îşi lase combinatele Romet în insolvenţă pentru a se proteja de creditori, Gruia Stoica, cel care a vrut să cumpere mamutul CFR Marfă, este judecat în arest la domiciliu, Ilie Vonica, proprietarul grupului Polisano din industria farmaceutică, a decis să îşi pună capăt zilelor, iar din cele 1,6 miliarde de euro încasate de Dinu Patriciu din vânzarea Rompetrol au mai rămas doar câteva clădiri de birouri prin Bucureşti, mai mult goale, şi, poate cel mai important lucru, câteva milioane de cărţi verzi şi vişinii care s-ar putea constitui o bază de plecare pentru o resetare a valorilor pe baze reale. Graficele din slide-uri pot fi adesea înşelătoare.
