Din postura de lider al echipelor PwC de consultanţă fiscală şi juridică din mai multe ţări din Balcani, am avut ocazia să vizitez destul de des regiunea noastră. Unul dintre lucrurile care m-au frapat a fost că mai toate popoarele din Balcani au propria versiune a legendei Meşterului Manole. Practic, în această regiune în care deseori instabilitatea a fost la ea acasă, oamenii s-au obişnuit să ia de la capăt construcţii care păreau că nu se vor mai termina vreodată.
Dacă înainte de criză autorităţile începuseră să reducă nivelul contribuţiilor sociale şi aveau un calendar de reducere treptată a acestora, după 2009 acesta a fost repede abandonat pe măsură ce s-a încercat stabilizarea deficitului bugetar.
Mă bucur să văd că recentul episod tumultuos al reducerii contribuţiilor de asigurări sociale s-a încheiat cu happy-end şi că autorităţile îşi asumă o măsură clară de relaxare fiscală cu o viziune pe termen mediu şi lung.
Vestea reducerii CAS cu 5% pentru angajatori este una dintre cele mai bune pe care le-a primit mediul de afaceri în ultimii ani. Am spus în repetate rânduri că România are un nivel împovărător al impozitării muncii prin contribuţiile sociale, ceea ce inhibă crearea de noi locuri de muncă.
Într-o perioadă în care economia dă semne de decelerare, pe fondul unei conjuncturi externe dificile şi imprevizibile şi al scăderii volumului investiţiilor străine, această relaxare fiscală semnificativă, corelată şi cu alte măsuri luate recent cum ar fi, de exemplu, scutirea de la impozitare a profitului reinvestit, ar putea da impulsul atât de necesar pentru relansarea creşterii.
Pentru ca această măsură să-şi arate roadele însă este nevoie de o mai mare stabilitate şi predictabilitate a politicilor fiscale. Investitorii trebuie să aibă confortul că-şi pot face planuri de afaceri pe termen mediu care să nu fie afectate de modificări majore ale cotelor de impozitare. Nu trebuie să cădem în capcana de a crede că politica fiscală şi bugetară este un joc de sumă nulă în care dacă reduci cotele de impozitare dintr-o parte, trebuie să compensezi cu majorarea ratelor în alt domeniu sau să introduci noi taxe.
Trebuie să lăsăm timp economiei să reacţioneze şi să avem răbdare pentru că s-ar putea să avem un decalaj între creşterea volumului investiţiilor şi a angajărilor, majorarea consumului şi evoluţia încasărilor bugetare. Dacă vom aştepta rezultate chiar de la 1 octombrie, din momentul reducerii cotelor de contribuţii, s-ar putea să fim dezamăgiţi.
Spuneam cu ceva vreme în urmă că între începutul anului 2011 şi iunie 2014 economia a adăugat peste 300.000 de noi locuri de muncă, unele dintre acestea în sectoare cu valoare adăugată ridicată, aşa cum este cel IT sau al serviciilor externalizate. Prin urmare, o medie de mai puţin de 100.000 de noi locuri de muncă în decurs de trei ani şi jumătate. Dorinţa mea este să vedem în următorul an o dinamică şi mai accelerată a angajărilor ca urmare a acestei măsuri de reducere a CAS, presupunând că nu ne vom confrunta cu şocuri externe majore sau cu modificări fiscale care să anuleze impactul pozitiv al acestei reduceri.
Însă în Balcani suntem obişnuiţi mereu cu imprevizibilul. Dacă tot nu putem controla factorii independenţi de voinţa noastră, aşa cum este climatul geopolitic regional, măcar să ne facem bine temele şi să rezolvăm cât mai multe dintre problemele care ţin de noi. Poate aşa vom ieşi de sub blestemul Meşterului Manole.
Mihaela Mitroi, liderul Departamentului de consultanţă fiscală şi juridică al PwC România
