Este deja o tradiţie: în fiecare toamnă, Institutul AspenRomânia abordează o temă de reflecţie economică care marcheazădefinitoriu anul curent pentru ţară, regiune şi Europa. Anul acestae însă special pentru că se suprapun un număr semnificativ deevoluţii majore. Criza financiară şi implicaţiile sale economicecare, în cazul crizei datoriei externe a Greciei, au pus într-olumină limitele şi dificultăţile de adaptare a mecanismelor sale desolidaritate. Noul tratat al UE e în vigoare şi va creşteaşteptările legate de coerenţa acţiunii comunitare europeneinclusiv în politica sa externă. Europa a lansat o versiunerevizuită a Agendei Lisabona prin Agenda UE 2020. Cu toate acestea,e mai dificil, nu mai simplu, să prevedem modul în care guvernanţaeconomică europeană are să evolueze şi ce impact are acest lucrupentru cetăţenii şi mediul economic din România. De aceea, încadrul recent încheiatei conferinţe "Europe competitive andresilient: the way ahead for economic governance in the EU",Institutul Aspen România a propus o dezbatere intelectuală care săanalizeze aceste evoluţii, inclusiv din perspectiva deciziilorfiscale, bugetare şi de prioritizare economică la nivelnaţional.
Lecţia învăţată din aceste adânci crize structurale, financiareşi economice, are în centru problematica de competitivitate amodelului economic european. Răspunsurile sunt delocalizate: înBruxelles, în marile capitale ale Uniunii şi totodată în reţeauacivică de dezbateri publice de pe întregul continent. ReţeauaInstitutelor Aspen este extrem de activă în a contribui ladezbaterea legată de noua guvernanţă europeană, în contextul mailarg al conversaţiei despre guvernanţa globală, în cadrul şidincolo de G8 şi G20.
Natura deciziilor pe care Uniunea Europeană le va lua înurmătoarele luni şi probabil în următorii ani va modela tipologiaUniunii. Trebuie să răspundem întrebării dacă vom avea o uniunemonetară într-o piaţă unică sau în viitor vom trece dincolo deasta, la o uniune economică. Aceasta este dezbaterea fundamentalăpentru viitorul Europei. Un model economic şi social mai competitivtrebuie să păstreze incluziunea socială şi solidaritatea în cadrulacţiunilor sale. În acest context, cel mai periculos lucru care sepoate întâmpla, şi sunt semne îngrijorătoare, este renaştereageloziei naţionale şi a dezbaterii tradiţionale între nord şi sud,vest şi est, în privinţa modelelor economice, sociale şi culturale.Consider, şi nu e prima dată când o spun, că participarea noilormembri ai Uniunii Europene la dezbaterile asupra viitorului Europeişi a guvernanţei economice şi sociale în Europa este fundamentalădacă vrem să avem o Uniune care va continua să fie puternică şirelevantă în mediul global de afaceri. Geo-politica şi geo-economiasunt neiertătoare şi asistăm la o rapidă ascensiune a noilor puterieconomice globale precum China sau India.
Iată de ce preşedintele Barroso a declarat în faţa Uniunii cucâteva săptămâni în urmă: "Fie vom înota împreună, fie ne vom înecaseparat". Este o metaforă extrem de elocventă asupra provocărilorşi riscurilor pe care le ridică faptul de a nu avea aceastăconversaţie europeană într-o manieră omogenă şi atotcuprinzătoare.Implicaţiile de natură economică accentuează diferenţele majoreîntre noile state membre ale UE şi ţările dezvoltate europene.Conştientizăm nevoia multor reforme structurale, însă nu avemsprijinul opiniei publice şi vedem mai ales semnul de întrebareasupra capacităţii ţării noastre de a se alinia la standardeleUniunii Europene într-o perioadă de timp rezonabilă. Avem maipuţine resurse pentru pachete de stimulare economică. Toateacestea, dublate de costuri sociale ale crizei care devininsuportabile şi de măsuri care ameninţă perspectivele de creştereeconomică şi scădere a şomajului, accentuează decalajele. Polonia,Cehia sau Slovenia au ajuns la stadiul de state dezvoltate.Convergenţa cu media UE şi atingerea statutului de ţară dezvoltată,modernă, competitivă şi solidară poate deveni Noul Proiect NaţionalRomânia 2020.
Acesta este momentul adevărului. Măsurile de austeritate luatepeste tot în Europa au afectat capacitatea de leadership politic.Este efectul coeficienţilor, adesea cu o cifră, ce marcheazăniveluri de susţinere publică a guvernelor şi personalităţilorprincipale, nu doar în România, ci pretutindeni. Cu atât maiimportant este să ajungem la un consens minim în jurul unor măsuride majoră importanţă. Acest lucru se aplică cadrului european şicelui naţional.
Nu cred că exagerez deloc dacă spun că aceasta este cea maitransformativă perioadă de la constituirea comunităţilor europene.Lumea se schimbă într-un ritm deosebit de alert. America afişeazămai mult interes faţă de Pacific din cauza numerelor mai mari carese joacă acolo. Ce va reprezenta Uniunea Europeană ca actor globalîn sec. XXI? Pentru o ţară mică precum România, o "nou-venită", cuproblemele noastre istorice, cu sistemul nostru guvernamental încăvulnerabil, discuţia este fundamentală pentru tipul de societate ceva exista în ţara noastră dar şi în regiune.
Sunt absolut convins că această discuţie în derulare privindguvernanţa economică va modela viitorul Uniunii, viitorul bugetuluiUniunii pentru următoarele perspective financiare. Va reprezenta,de fapt, începutul unei mai largi dezbateri asupra concluziilor şilecţiilor învăţate din această criză care va afecta modeleleeconomice şi sociale şi până la urmă bazele de competitivitate aleUniunii Europene în deceniile viitoare.
De aceea este o miză extrem de importantă pentru România şimediul de idei românesc. Prin Institutul Aspen am adus în discuţiela Bucureşti lucruri pe care în mod normal nu le abordăm la nivelde societate. Am încercat să deschidem o discuţie în România desprelucrurile ce se petrec în Europa şi la care ar trebui să neraportăm altfel decât reactiv. Fără nicio îndoială, schimbareastructurală în afacerile globale şi geo-economie va fi resimţită înEuropa, într-un mod dramatic. E cert că cele mai puţin competitivesectoare şi ţări au să-i sufere consecinţele imediate.
Nu ştim cum se va finaliza această "căutare sufletească" înEuropa şi Uniunea Europeană. Vom asista la o serie de măsuricentrate pe transparenţa şi predictibilitatea realităţilor şievoluţiilor financiare la nivel de ţară şi la nivelul zonei euro.La fel, în domeniul sectorului financiar european. În completareapaşilor recenţi şi deciziilor privind un instrument specific desusţinere a Greciei şi respectiv facilitatea de stabilizarefinanciară pentru zona euro, miniştrii de finanţe şi ConsiliulEuropean vor finaliza un nou pachet de reglementări financiare. Areloc o mare dezbatere la Frankfurt şi Bruxelles asupra introduceriiunui mecanism de clasificare, o agenţie de rating, astfel încât sănu mai depindem în aşa mare măsură de evaluările de pe Wall Streetcare se fac vinovate, împreună cu lăcomia unor bancheri, dedezastrul provocat în lume.
Să nu subestimăm capacitatea Uniunii Europene de a învăţa dinaceste lecţii. Iar concluziile acestei lecţii şi competiţia pentruproeminenţa globală cu SUA şi Asia vor determina probabil naturaUniunii Europene în sec. XXI. S-ar putea să avem o Uniune Europeană"mercantilă", în sensul bun al cuvântului, în care vom decide că numai putem avansa către integrare politică, ceea ce ar însemna paşispre o uniune economică efectivă, nu numai monetară, cu o piaţăunică. Sau, alternativ, ne-am putea îndrepta către o extindereagresivă incluzând nu doar Balcanii, ci şi Turcia, Ucraina. Ar fiprematur şi imprudent pentru România, un membru nou al Uniunii, săaibă idei preconcepute cu privire la eşecul proiectului european,întrucât este un proiect în continuă desfăşurare. De aceea, vociledin România care susţin integrarea în zona euro şi un program caresă includă politici de echilibru fiscal, măsuri de relansare acreşterii economice şi de stimulare a productivităţii muncii şipaşi concreţi de evoluţie spre convergenţa monetară cu zona eurotrebuie ascultate. Problema este mixul credibil dintre acestepolitici şi dublarea lor de o propunere de societate bazată pepromisiunea credibilă a dezvoltării garantată de bunaguvernare.
Pentru aceasta, în România ar trebui să facem trei lucrurisimultan. În primul rând, să profităm la maximum de piaţă internă,lucru pe care nu îl facem în prezent. În al doilea rând ar trebuisă exploatăm poziţia pe care o avem în Europa şi Nato. Să devenimnet beneficiari. Să ne asigurăm că obţinem fondurile europeneexistente, că negociem viitoarele perspective financiare cu un ochiprivind către viitor şi către "noua economie" bazată pe modele deinovare şi competitivitate antreprenorială. În al treilea rând,trebuie să înţelegem că lumea nu mai este exclusiv dominată de Vestşi că ar trebui să abordăm cu energie, fără ezitări, alţipotenţiali parteneri, păstrându-ne intacte şi întărind ataşamentulnostru la valorile şi interesele comunităţii euro-atlantice. Chinaeste probabil oportunitatea care trebuie dezvoltată real. Când vinevorba de Rusia, e important să nu reprezentăm un factor iritant.Astfel ajutăm Moldova, Ucraina, Caucazul de Sud şi ne ajutăm pe noiînşine. În politica de "reset" între SUA şi Rusia au să fieinfluente vocile convingătoare, nu cele stridente. Polonia îşijoacă bine cartea. Germania creşte în influenţă.
Se spune că asistăm la sfârşitul Vestului în formula pe care noio cunoaştem. Se mai spune că istoria face o întoarcere completă şică practic ne regăsim în era în care Asia domină economiile globale- aproape 17 dintre ultimele douăzeci de secole. Din punctul devedere istoric şi statistic acest fapt este adevărat. Însă, trebuiesă spunem că inovaţia şi leadership-ul global se duc acolo undetalentul este la el acasă, acolo unde există calitatea vieţii, aeducaţiei, un loc bun de muncă şi o şcoală de calitate pentrucopii. Cred că va exista o mare competiţie pentru idei, iareconomia lumii se va uita spre ce aduce valoare adăugată şi avantajcompetitiv. Nu ne îndreptăm către economie globalizată, ci cătreeconomia bazată pe înalta cunoaştere şi idei. Consider că osocietate deschisă va continua să fie un loc mai atractiv pentru acultiva talentul decât un capitalism de stat cu accente autocraticeprecum China sau Rusia. Un alt beneficiu al modelului european estecel al unui spaţiu al echităţii şi justiţiei sociale.
Combaterea segregării şi izolării sociale inclusiv prinabordarea directă a problematicii sărăciei face parte din viitoruldezbaterii, iar România are interese precise în acest sens. Deaceea, discuţii legate de demografie, educaţie şi formarepermanentă, sisteme de pensii şi reforma sectorului medical suntrelevante, dar abordarea simplistă doar din perspectiva costurilore greşită.
Aşadar, modelul predominant nu este încă definit. Cred că Europaşi SUA deţin încă ingredientele succesului dacă vor juca cărţilecum trebuie, însă jucându-le într-un mod eronat şi continuând să nufim coerenţi în ceea ce facem este foarte posibil ca în următoriiani producţia globală să fie dominată de alte puteri şi un declinrelativ al Vestului să devină realitate. Consider că acesta nu esteun scenariu pe care noi ar trebui să îl încurajăm, întrucât nu esteîn interesul României. O dezbatere aparte merită şi trebuie făcutăîn România privind poziţionarea sa în raport cu proiectul secoluluiXXI, aşa-numitul Nou Drum al Mătăsii construit în Asia Centrală. Desuccesul acestuia depinde viitorul Vestului, iar bunăstarea şirelevanţa de mâine a României se joacă pe aceeaşi axă.
Este şi motivul pentru care Institutul Aspen România continuă săpropună spre dezbatere teme prioritare. În 26 noiembrie, InstitutulAspen organizează la Bucureşti următorul element propunând deaceastă dată dezbaterea legată de guvernanţa economică la nivelnaţional, în cadrul proiectului România 2020. Vă invit să văalăturaţi unei dezbateri fundamentale.
Mircea Geoană este preşedintele Senatului şi alInstitutului Aspen România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
