In ultima perioada, "Ziarul Financiar" a gazduit in paginile sale numeroase articole referitoare la hotararea Bancii Nationale a Romaniei de a adopta, incepand cu anul 2005, o noua strategie de politica monetara, si anume "tintirea inflatiei". De la bun inceput, trebuie sa mentionez ca aceasta dezbatere este salutara, daca plecam de la premiza bunei - credinte: toti criticii adoptarii "tintirii inflatiei" par a fi interesati de pastrarea si imbunatatirea credibilitatii BNR. In plus, luarile de pozitii diverse ilustreaza alte doua tendinte pozitive: a) faptul ca exista o masa critica de experti in afara bancii centrale cu o buna cunoastere a subtilitatilor politicii monetare; b) faptul ca exista un public suficient de numeros si de avizat pentru ca un ziar sa consacre o mare parte a spatiului sau unui astfel de subiect "tehnic". Nici una din aceste doua tendinte nu exista in urma cu numai cativa ani.
Referitor la promovarea dezbaterii pe aceasta tema, trebuie sa subliniem, de dragul obiectivitatii, ca ea a fost initiata de catre BNR, la inceput intr-un cerc mai restrans, dedicat specialistilor ("Iintele alternative in orientarea politicii monetare", prezentata de C. Popa la sesiunea stiintifica din 16 mai 2000 si aparuta in Caietul de studii nr. 9 al BNR; "Tintirea directa a inflatiei: o noua strategie de politica monetara - cazul Romaniei", lucrare colectiva aparuta in Caietul de studii nr. 10; "Tintirea directa a inflatiei in Republica Ceha, Polonia, Ungaria: implementare si performanta" documentar aparut sub forma de brosura), ulterior in cercuri din ce in ce mai largi, accesibile publicului. Merita mentionate in acest context sesiunea de comunicari stiintifice organizata de BNR in 10 septembrie 2003 si reunita intr-un volum cu titlul "Tintirea directa a inflatiei", publicat la Editura Enciclopedica si disertatia sustinuta in 17 octombrie 2003 de guvernatorul BNR cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Craiova, avand titlul "Spre o noua strategie de politica monetara: tintirea directa a inflatiei" si aparuta intr-un volum distribuit la principalele biblioteci si universitati din tara. Tot aici merita amintita dezbaterea care a avut loc la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj in martie a.c.
Scurt dictionar
Trecand acum la esenta subiectului, ce inseamna, de fapt, tintirea inflatiei? Intr-o forma super-simplificata, procesul de tintire a inflatiei presupune existenta unui model econometric, capabil sa prognozeze evolutia inflatiei peste n trimestre; ori de cate ori aceasta prognoza se abate de la valoarea dorita de autoritati, acestea vor interveni, prin intermediul ratei dobanzii, in sensul restrangerii sau relaxarii politicii monetare. Acest automatism al reactiei este caracteristic variantei "mecanice" a tintirii inflatiei. In practica, exista o infinitate de gradatii posibile intre automatism (dictat de rezultatele modelului) si discretionarism (dictat de judecata bancherilor centrali). La limita, putem afirma ca nicaieri in lume nu se aplica varianta "mecanica" a tintirii inflatiei, fara a fi trecuta prin filtrul judecatii subiective. Din contra, se poate afirma ca si Banca Centrala Europeana, care prin cuvintele guvernatorului sau, Jean-Claude Trichet, "refuza sa fie sclava unui model", isi ia deciziile tot pe baza unei variante "discretionare" a tintirii inflatiei, deoarece la baza dezbaterilor sta, totusi, un model econometric. Astfel, chiar daca BCE nu si-a propus in mod explicit sa urmareasca tintirea inflatiei, in practica utilizeaza o strategie foarte asemanatoare. La fel si BNR va practica o forma "discretionara" a tintirii inflatiei, astfel incat modelul econometric, oricat de imperfect ar fi el in stadiile initiale, va putea fi amendat de judecata subiectiva. In paranteza fie spus, chiar daca si in cazul Romaniei avem nevoie de un model care sa prezica cu un grad mare de acuratete inflatia de peste opt trimestre, ca in tarile dezvoltate, concentrarea in acest moment trebuie sa cada pe termenul scurt (2-4 trimestre), datorita particularitatilor mecanismului de transmisie de la noi. De altfel, merita mentionat faptul ca nici bancile centrale din Noua Zeelanda sau Republica Ceha nu au avut un model pe termen mediu pus la punct din primii ani de operare a tintirii inflatiei, ci respectivele modele s-au construit in timp.
De ce e nevoie de schimbare
Un alt subiect care merita discutat este: de ce a simtit BNR nevoia de a schimba strategia actuala care pare sa fi functionat si, in plus, sa-i fi adus un spor de credibilitate? La aceasta intrebare sunt posibile mai multe raspunsuri:
(i) - din punct de vedere tehnic, influentarea ratei inflatiei prin intermediul agregatului monetar M0 (singurul asupra caruia banca centrala are control) este foarte dificila, datorita impredictibilitatii multiplicatorului monetar (care face legatura intre baza monetara M0 si masa monetara in sens larg M2), precum si datorita volatilitatii vitezei de rotatie a banilor (care fac legatura intre M2 si rata inflatiei).
(ii) - din punct de vedere institutional, BNR avea in sarcina o multitudine de obiective, adesea contradictorii, cum ar fi: scaderea inflatiei, stimularea cresterii economice, cresterea rezervelor salutare, stimularea exporturilor, protejarea bugetului de plata unor cheltuieli prea mari cu dobanzile etc. Inconvenientul survenea din aceea ca, in mijlocul acestei multitudini de obiective, banca centrala era obligata sa-si schimbe conduita si obiectivele de 2-3 ori pe an, in functie de potentialele pericole ce surveneau intr-unul sau altul din indicatorii macroeconomici, iar aceasta la indemnul atat al factorilor interni (guvernamentali), cat si al celor externi (institutii financiare internationale). Rezultatul l-au constituit un mediu macroeconomic impredictibil si o intarziere in consolidarea credibilitatii BNR.
(iii) - din punct de vedere legal, trebuie sa avem in vedere ca ne indreptam spre modelul european, unde (spre deosebire de modelul american), bancilor centrale li se cere sa aiba grija de un singur obiectiv: rata inflatiei. Prin amendarea Legii Statutului BNR survenita in vara acestui an, banca centrala este obligata chiar prin lege sa puna obiectivul anti-inflationist cu mult deasupra tuturor celorlalte obiective. Acestea trebuie urmarite doar in masura in care afecteaza stabilitatea preturilor pe termen mediu/lung.
(iv) - din punct de vedere politic, nu trebuie omis faptul ca, alergand dupa "mai multi iepuri", am ajuns codasii Europei in materie de inflatie. Astfel, in iulie 2004, rata inflatiei pe ultimele douasprezece luni era de 9,9% in Ukraina, 10% in Turcia, 11% in Rusia si... 12,1% in Romania.
Fata de toate cele de mai sus, este clar ca se impune o abandonare a strategiei eclectice utilizate pana acum (cu toate meritele ei) si inlocuirea cu o strategie noua. Aceasta strategie noua nu putea fi decat fie o tintire a inflatiei (chiar daca intr-o forma "impura"), fie o tintire a cursului de schimb. In nici un caz nu poate fi avuta in vedere o combinatie a celor doua, deoarece in conditii adverse se poate intampla scenariul prin care a trecut Banca Nationala a Ungariei in anul 2002, cand nu a putut apara concomitent nivelul inflatiei si culoarul prestabilit pentru curs, in prezenta unor influxuri de capital speculativ si a unor politici fiscale si salariale laxe.
Ce asteapta BNR
In fine, un subiect care merita abordat este: ce asteapta Banca Nationala de la noua strategie? Aici este util sa distingem intre procesul propriu-zis si rezultatul procesului. Daca ne referim la procesul propriu-zis, sunt de asteptat, din perspectiva bancii centrale, o serie de castiguri evidente:
a) - o mai buna comunicare cu publicul , "fortata" intr-un fel asupra bancii de necesitatea unei mai mari transparente pe care o implica tintirea inflatiei;
b) - o perfectionare a capacitatii proprii de modelare, intr-un ritm mai rapid decat ar fi fost cazul altminteri;
c) - un mai mare rol acordat ratei dobanzii in transmiterea semnalelor de politica monetara, fapt care ne va face mai compatibili cu tarile membre ale Uniunii Europene;
d) - o mai mare flexibilitate a cursului de schimb, care va servi drept factor inhibitor pentru influxurile speculative in conditiile unei liberalizari depline a contului de capital.
Daca ne referim la rezultatul procesului, adica la cat de aproape se va situa banca centrala ex post fata de tinta de inflatie prestabilita, desigur ca aici lucrurile sunt mai putin clare, fiind vorba de un pariu. Si, ca orice pariu, si acesta poate fi pierdut sau castigat. De mentionat faptul ca si in Cehia, Polonia sau Ungaria, primii ani de aplicare a tintirii inflatiei nu s-au remarcat printr-o acuratete a atingerii tintelor, fara ca strategia sa fie socotita un insucces.
Sunt convins ca randurile de mai sus nu epuizeaza un subiect atat de vast. Ele sunt mai degraba o invitatie la o abordare multilaterala si la un dialog constructiv.
Valentin Lazea este economistul-sef al BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
