Cum se traduc măsurile luate de BNR: Dobânda de referinţă nu poate creşte peste 2,5%, iar operaţiunea masivă de tipărire de bani pentru a finanţa băncile şi statul a pornit; Dar guvernul şi băncile trebuie să găsească soluţii reale, nu birocratice, pentru ca firmele să nu se prăbuşească sub tsunamiul de panică şi economic care va veni

Suntem într-o situaţie de criză nemaîntâlnită niciodată, deci măsurile care trebuie luate trebuie să fie pe măsură: repet ceea ce spuneam săptămâna trecută - România, guvernul au nevoie de minim 20 de miliarde de euro, adică 100 de miliarde de lei, pentru a-i întoarce în economie, în business şi la angajaţi, astfel încât tsunamiul de panică şi economic să poată să fie ţinut sub control.

Guvernul, BNR şi băncile sunt singurele instituţii care pot susţine acest lucru, pentru că aici sunt banii, garanţiile, liniile de finanţare şi capacitatea de împrumut.

Nicio companie, indiferent de nume şi de putere, nu se mai poate împrumuta singură.

O economie deschisă, capitalistă, ca a României, nu poate trăi numai din firmele de stat, din instituţii publice, dacă nu vrem să ne reîntoarcem la o formă centralizată şi fără proprietate privată.

În această criză care de-abia s-a pornit, firmele private sunt cele mai afectate, cele mai lovite şi cele mai vulnerabile.

Deci principalii plătitori de taxe şi impozite, principalii finanţatori ai bugetului de stat, cei care angajează peste 2,5 milioane de oameni, vor fi loviţi în plin, asta dacă guvernul, BNR şi băncile nu acţionează imediat, punând pe masă nu garanţii de 5-10-15 miliarde de lei, ci lichiditate adecvată.

Uniunea Europeană a ridicat restricţiile bugetare şi fiecare ţară poate să acţioneze pe cont propriu.

România are nevoie de 10% din PIB, nu de 2% ca să iasă cât mai puţin avariată după acest tsunami economic care s-a pornit.

Toate băncile centrale din lume au pus în priză tiparniţele de bani pentru a injecta lichiditate în sistemele bancare.

Băncile centrale nu au o legătură directă cu firmele şi cu angajaţii.

Problema este cum aceşti bani ajung mai departe, cum sunt reinjectaţi în companii, în business şi în economie.

Acum banii stau efectiv în bănci; spre exemplu, în România depozitele bancare depăşesc cu 30% creditele acordate.

Ministerul Finanţelor se confruntă cu o situaţie care va deveni din ce în ce mai dramatică, respectiv dificultatea de a se finanţa prin vânzarea de titluri de stat.

Săptămâna trecută, Ministerul Finanţelor a avut nevoie de bani şi a reuşit să ia din piaţă de la bănci mult prea puţin, având în vedere că dobânzile au sărit.

Spre exemplu, pe piaţa secundară, dobânda la care se tranzacţionează - randamentul - pentru titlurile româneşti în lei pe zece ani, a crescut spre 6%, de la 4% în urmă cu o săptămână.

Ministerul Finanţelor, deci guvernul, va avea nevoie de bani încontinuu, având în vedere că încasările bugetare se prăbuşesc, iar firmele mici şi mijlocii, şi chiar mari, preferă să ţină banii, decât să plătească taxele şi impozitele, pentru că nu se ştie ce va fi mâine.

Pentru a introduce lichiditate în sistemul bancar, în speranţa că ulterior această lichiditate se va îndrepta către finanţarea statului şi pentru susţinerea companiilor (toate sunt şi vor fi lovite de criză), BNR a luat mai multe decizii: reducerea dobânzii de referinţă de la 2,5% la 2%, dar mult mai importantă este decizia de a îngusta coridorul între dobânda minimă şi cea maximă, respectiv între 1,5% şi 2,5%.

Asta înseamnă că o bancă, dacă are nevoie de lichiditate, se poate împrumuta de la BNR cu 2,5% fără probleme.

În aceste condiţii, ROBOR şi ulterior, IRCC - dobânzile de referinţă care sunt folosite în procesul de creditare - vor scădea, şi trebuie să scadă adecvat.

ROBOR-ul crescuse la 3,5%, iar acum trebuie să scadă la 2,5%, pentru că băncile au acces la o lichiditate imediată de la BNR, la o dobândă de 2,5% şi nu au de ce să mai coteze peste acest nivel.

A doua operaţiune pe care o va face BNR este de a cumpăra titluri de stat de pe piaţa secundară, adică de a printa bani atât cât este nevoie pentru a reduce dobânzile de pe piaţa titlurilor de stat, pentru a susţine cererea şi pentru a finanţa indirect bugetul de stat.

18 martie - Dacă Guvernul, BNR şi băncile nu acţionează financiar acum, se vor trezi în stradă cu 1 milion de şomeri şi zeci de mii de businessuri închise: avem nevoie de lichidităţi, de linii de credite, de garanţii, nu de amânarea taxelor sau a creditelor, pe care oricum nu aveam de unde să le plătim

15 martie - BNR va asigura stabilitatea cursului valutar, dobânzile la lei nu vor creşte, va da lichiditate cât este nevoie, dar băncile trebuie să amâne, să reeşaloneze creditele, astfel încât să scadă ratele de plată pentru firme şi persoane fizice nu pe 2-3 luni, ci pe 5-10 ani, să-şi susţină clienţii, pentru că altfel vor pierde cu toţii

12 martie - Transportatori, hotelieri, comercianţi şi antreprenori români, sunteţi pe cont propriu: În loc să vină deja cu un pachet de măsuri economice pentru criza ce va urma, Iohannis şi PNL v-au lăsat să vă descurcaţi singuri, în timp ce se joacă de-a guvernarea. Şi voi le plătiţi salariile! Ultimă oră: Iohannis a ieşit la ora 19:30 să ne spună că trebuie să ne spălăm pe mâini

10 martie - Reducerea comenzilor interne şi externe, prăbuşirea vânzărilor, criza de lichiditate şi scăderea economică sunt o certitudine, dar cum să nu ajungem din nou în insolvenţă şi în recesiune? Reeşalonarea creditelor, facilităţi pentru cei care consumă şi îşi plătesc taxele, nu dau afară oameni şi nu reduc salariile, facilităţi pentru cei care fac acum investiţii

Băncile pot cumpăra titluri de stat şi a doua zi le pot revinde pe piaţa secundară la BNR.

BNR poate printa bani (de fapt, creează bani prin calculator) şi va finanţa tot sistemul bancar, pentru ca apoi sistemul bancar să finanţeze statul şi economia.

Acum depinde de Ministerul Finanţelor cum va gestiona această situaţia şi cum îşi va evalua, realist, necesarul de finanţare, având în vedere că economia şi businessul încep “să se infecteze“ de la COVID-19.

De partea cealaltă, guvernul a dat anumite stimulente companiilor şi angajaţilor, dar este mult prea puţin faţă de tsunamiul economic care vine.

Finanţarea salariilor la un nivel maxim de 3.000 de lei net este foarte bună, dar este birocratică.

Cu excepţia HoReCa, de exemplu, foarte puţine companii se vor încadra în criteriile stabilite de Ministerul Economiei, pentru că fluxurile de venituri şi de încasări au o anumită întârziere.

În martie companiile au mai avut încasări în primele două săptămâni. Dar din aprilie urmează dezastrul.

Garanţiile pe care vrea să le ofere guvernul prin intermediul Fondului de Garantare se vor izbi de incapacitatea umană a acestei instituţii de a procesa şi administra cererile care vor veni din partea băncilor.

Bancherii spun că îi era greu fondului să administreze garanţii de 100 de milioane de euro, nu acum, când poate ajunge la garanţii date de guvern de 15 miliarde de lei, adică peste 3 miliarde de euro.

Guvernul trebuie să dea garanţiile direct băncilor, pentru că băncile sunt în prim contact cu firmele care vor fi afectate de criză.

Băncile nu-şi dau seama încă de amplitutinea tsunamiului de panică şi economic care urmează să vină, şi încă vor să facă amânări, reeşalonări şi restructurări de credite, caz după caz, pentru firmele care sunt afectate de criză.

Toate firmele vor fi afectate: spre exemplu, Dacia şi Ford au închis deja liniile de producţie, iar pierderile pe lanţ ajung până la micii furnizori; un distribuitor de apă, de exemplu, intră deja în criză, având în vedere că nu mai are cui să livreze şi are angajaţi pe statul de plată.

Spre deosebire de criza trecută, de acum 10 ani, băncile sunt mult mai bine echipate şi pot acţiona mult mai puternic şi direct, având în vedere că resursa lor principală este leul, moneda naţională, şi se pot refinanţa imediat la BNR.

Bineînţeles că băncile au nevoie de garanţie, iar acest instrument trebuie să vină de la guvern, indiferent cât ar însemna acest lucru.

De-abia peste un an se vor putea face primele evaluări de sume, dar până atunci liniile de finanţare şi garanţiile sunt “infinite”.

Dacă România va ajunge în situaţia Italiei, sau pe aproape, din punct de vedere al infectării oamenilor cu COVID-19 şi ulterior chiar a deceselor, toată economia şi toate businessurile vor intra în carantină.

Iar în această carantină oamenii trebuie să stea liniştiţi acasă, iar antreprenorii să ştie că au o susţinere din partea băncilor şi a statului.

Guvernul, BNR şi băncile au la dispoziţie două săptămâni pentru a veni mult mai puternic cu măsuri de sprijin şi de susţinere, astfel încât businessul şi economia să poată înfrunta tsunamiul de panică şi ulterior economic măcar cu un colac de salavare.

Celelalte state au recurs la soluţia de a finanţa angajaţii direct (SUA şi Marea Britanie) şi dacă este nevoie, guvernul trebuie să se pregătească pentru acest lucru.

De asemenea, guvernul trebuie să susţină prin comenzi directe şi indirecte economia astfel încât, imediat după tsunami, companiile să revină la viaţă şi să înceapă să muncească din nou.

Dacă măsurile de susţinere a economiei vor fi la fel de birocratice, garanţiile putând să dureze luni de zile, iar banii prin şomaj tehnic sau alte forme de şomaj tot atât, nimeni nu va mai sta în picioare.

Companiile din retailul alimentar, telefonia mobilă, utilităţile, farmaciile au bani, dar restul nu.

Înainte să se ajungă la măsuri extreme, guvernul, băncile şi BNR tebuie să gândească şi să pună pe masă soluţii mult mai simple de susţinere a businessurilor până trece acest tsunami economic şi de panică.

Nu aş vrea să fiu în pielea celor de la putere când oamenii vor ajunge să iasă în stradă din această carantină - care va ţine mult mai mult decât ne aşteptăm acum - şi să-şi îndrepte furia spre cei care sunt la putere şi au banii.

Guvernul trebuie să evite ca acest tsunami de panică şi economic să nu se transforme peste câteva luni într-o revoltă, şi apoi o pierdere a autorităţii statului.