Închinarea magilor/ de Ion Pillat

Fâlfâie steaua sus aripi de foc,

Stă peste ieslea cu sfântul noroc,

Intră in iesle craii grămadă,

Robii lor poartă pe braţe o ladă.

Cum craii-n aur erau îmbrăcaţi,

Boul şi-asinul se uită miraţi.

Şi Maicii Domnului, vezi, îi fu frică:

Feţe-aşa mari ea de când era mică

Nu mai văzuse şi s-a ruşinat.

Isus cămilei cu gât legănat

Cald i-a zâmbit. Trei crai lui Isus

Smirnă, tămâie şi mirt i-au adus.

Alb era unul; ca o momâie

Altul, sfrijit, cu obraz de-alămâie;

Cel de pe urmă, buzat şi arap,

Behăia când vorbea, dând din cap ca un ţap.

Micul Isus tot râdea făcând haz -

Iute îi trase Maria marama pe-obraz,

Pruncul să nu i-l deoache cel crai Baltazar,

Pe când cu ochi lacomi Iosif cântarea orice dar.