Top 10 eşecuri în economia românească în 2013
Anul 2013 a fost marcat de o serie de evenimente ce pot fi considerate eşecuri economice: de la privatizări ce nu s-au mai finalizat până la insolvenţe sau fraude şi furturi de acţiuni. Tot 2013 a adus o creştere a încasărilor la buget la jumătate faţă de cât îşi propusese statul, dar şi o rată de absorbţie a fondurilor europene mult mai mică faţă de cât îşi asumase guvernul în urmă cu un an.
1) Privatizarea CFR Marfă
Anunţată cu surle şi trâmbiţe şi considerată unul dintre cele mai importante evenimente de anul acesta, privatizarea CFR Marfă, cel mai mare transportator de marfă pe calea feroviară, nu a mai fost dusă până la capăt.
Privatizarea a eşuat după ce firma desemnată câştigătoare a licitaţiei organizate de stat, Grup Feroviar Român (GFR), controlată de Gruia Stoica (desen), nu a plătit 170 mil. euro, suma pe care o mai avea de dat pentru preluarea pachetului de acţiuni de 51%.
2) Listarea AdePlast pe bursă
Oferta inţială de vânzare de acţiuni (IPO) derulată de producătorul de materiale de construcţii AdePlast pentru listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a eşuat, din cauză că investitorii au subscris mai puţin de 70% din acţiunile scoase la vânzare de companie, nivelul minim de închidere cu succes a operaţiunii.
3) Vânzarea eşuată a concentratului de cupru al Cuprumin
Vânzarea concentratului de cupru al Cupru Min a eşuat, cele două companii interesate, Trafigura (Singapore) şi Yildirim (Turcia), nedepunând oferte, iar Ministerul Economiei va schimba procedura de atragere a unui partener strategic la compania din Abrud.
În primăvara anului trecut producătorul de cupru a fost scos la vânzare, cu un preţ de pornire de 57,3 milioane euro, dar procedura a fost oprită din cauza neînţelegerilor cu Roman Copper, câştigătorul licitaţiei.
După eşecul privatizării, Ministerul Economiei a fost mandatat de Guvern să caute un investitor cu care să se asocieze pentru a finanţa activitatea Cupru Min.
Investitorul, trader sau producător din domeniu, urma să contribuie cu fonduri minime de 40-50 milioane euro.
4) Insolvenţa Oltchim
Combinatul chimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea, cea mai mare companie deţinută de stat din sectorul industrial, a intrat în insolvenţă la începutul anului 2013. Statul, care deţine prin Ministerul Economiei 54,7% din acţiunile Oltchim, a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza combinatul chimic. Oltchim a fost scoasă anul trecut la privatizare însă din cauza datoriilor foarte mari pe care le acumulase şi care depăşeau 700 mil. euro, nu a atras un interes suficient pentru a se concretiza o vânzare, la licitaţie participând doar nemţii de la PCC, acţionarul minoriar cu aproape 33% din acţiuni al Oltchim, Ştefan Vuza, proprietarul Chimcomplex Borzeşti şi Dan Diaconescu, care a transformat privatizarea Oltchim într-un circ după ce a licitat cea mai mare sumă, dar nu s-a prezentat cu banii.
5) Rezilierea contractului cu americanii de la Bechtel
Statul a reziliat anul acesta contractul de construcţie a Autostrăzii Transilvania, semnat cu americanii de la Bechtel. Eşecul constă în faptul că în cei 10 ani de contract, statul a plătit peste 1,4 miliarde de euro pentru doar 52 de kilometri de autostradă finalizaţi şi alţi 60 de kilometri care sunt doar pe jumătate construiţi. Contractul cu Bechtel, semnat în 2003 pentru construcţia a 415 kilometri de autostradă, se ridica la circa 2,2 miliarde de euro.
6) Venituri bugetare mai mici faţă de estimările iniţiale. Investiţii publice mai mici
Deşi veniturile bugetare aveau o rată anticipată de creştere de 8,4% în 2013 faţă de 2012, acestea au crescut cu doar 4,5% an la an în decursul primelor nouă luni ale anului, evoluţia încasărilor reflectând doar parţial ascensiunea economiei. În acest context, cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au scăzut cu 11% în primele nouă luni ale anului.
7) Fraude şi furturile de acţiuni
Frauda de la firma de brokeraj Harinvest, unde zeci de clienţi şi-au pierdut acţiunile şi banii din portofolii din cauza tranzacţiilor ilegale ale angajaţilor, şi furtul de acţiuni din contul şefei IFC România, Ana Maria Mihăescu, au fost evenimentele negative ale anului şi au lovit din nou încrederea investitorilor în piaţa de capital.
8) Absorbţia fondurilor europene
Ministrul fondurilor europene Eugen Teodorovici îşi propusese la preluarea mandatului, în decembrie 2012, o rată de absorbţie de 50% până la sfârşitul anului 2013, însă în realitate, până în octombrie rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune ajunsese la doar 24,56%.
9) Memorandumul dintre guvernul Ponta şi Rompetrol a picat
Legea de aprobare a Memorandumului de înţelegere între statul român - guvernul Ponta şi Parlament şi grupul Rompetrol a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională, în urma unei sesizări a preşedintelui Traian Băsescu. Legea, iniţiată de guvernul Ponta, privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013 a fost adoptată în octombrie. Memorandumul prevedea ca statul român, care controlează 44,6% din acţiunile Rompetrol Rafinare (RRC), să cedeze un pachet de 26% grupului Rompetrol, acţionarul majoritar al companiei, pentru 200 mil. dolari. Compania petrolieră de stat KazMunaiGas, din Kazahstan, care controlează grupul Rompetrol, se mai angaja să constituie un fond de investiţii kazah-român, în care Rompetrol să deţină 80% din acţiuni şi statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic.
10) Eşecul managementului privat în companiile de stat
Proiectul „CEO privat la stat” a fost lansat în anul 2011, iar de atunci şi până în prezent orice tentativă de a pune un manager cu experienţă de business la conducerea unei companii de stat a eşuat. Principalul motiv este presiunea politică, exercitată fie asupra consiliului de administraţie, care a refuzat aproape toate listele „private” întocmite de headhunteri, fie asupra managerului privat care s-a restras din „cursă” pentru că nu putea să ducă la îndeplinire lucrurile asumate în mandat. Prin urmare, în echipele de management privat au ajuns fie foştii şefi ai instituţiilor respective, fie oameni cu activitate în sfera politică sau chiar manageri care nu au experienţă în mediul privat. În acelaşi timp, firmele de executive search care au obţinut contracte cu statul au câştigat chiar şi câteva sute de mii de euro pentru o plasare, fie ea şi nereuşită.