Deficitul de cont curent a coborât de la peste 10% din PIB înainte de criză la 1% din PIB în 2013, iar investiţiile străine l-au finanţat integral doar în doi ani
Tendinţa în ultimii ani a fost de ajustare puternică a deficitului de cont curent, până la un minim de 1,1% din PIB în 2013, diminuându-se dependenţa de fluxurile externe, care au rămas la niveluri modeste.
Banii aduşi de investitorii străini în economia românească au oscilat puternic în ultimii 14 ani, evoluţia fluxurilor străine fiind corelată şi cu trendul economiei. După intrări de 1-2 mld. euro pe an între 2000 şi 2003, în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică, s-au înregistrat cele mai consistente fluxuri de capitaluri străine.
În anul de graţie 2008, economia creştea cu 7,3% şi investiţiile străine au atins un maxim de 9,5 mld. euro. Însă, ulterior au venit trei ani de declin al ISD-urilor. În 2012, investiţiile străine directe nete au crescut, surprinzător, pentru prima dată de la începerea crizei, avansul fiind de 18,7%, la 2,14 mld. euro. Anul trecut investiţiile străine au totalizat 2,7 mld. euro, în creştere cu aproape 27% faţă de 2012, atingând maximul ultimilor patru ani.
România este dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea deficitului de cont curent, a deficitului bugetar, dar şi pentru rostogolirea datoriei externe.
Contul curent reflectă relaţia economiei României cu exteriorul, incluzând intrările şi ieşirile de bunuri şi servicii, de venituri şi transferurile curente (banii trimişi de românii care lucrează în străinătate şi fondurile europene). Dacă în anul 2000 deficitul de cont curent era de 3,7% din PIB, în 2007 a atins un maxim de 13,4% din PIB. Deficitul de cont curent mare a fost până în 2008 una dintre cele mai importante vulnerabilităţi ale României, penalizată de pieţele externe şi de agenţiile de rating.
În ultimii ani deficitul de cont curent s-a ajustat puternic. România a înregistrat în 2009-2012, în medie, un deficit de cont curent de 4,3% din PIB, pentru ca anul trecut să ajungă la 1,1% din PIB. Aspectul pozitiv legat de această ajustare este dat de finanţarea mai uşoară, reflectând diminuarea dependenţei de fluxurile externe de capital. După ce în 2010-2012 investiţiile străine directe au reuşit să acopere mai puţin de jumătate din deficitul de cont curent, în 2013 nivelul ISD a fost aproape dublu faţă de soldul contului curent. Începutul anului 2013 a marcat chiar revenirea pe excedent de cont curent pentru prima dată din 1990, iar surplusul s-a menţinut în prima jumătate a anului. Evoluţia a reflectat îmbunătăţirea exporturilor de bunuri şi servicii, dar şi declinul consumului şi nivelul redus al investiţiilor.
Analiştii au arătat că ajustarea deficitului de cont curent a fost determinată mai degrabă de factori conjuncturali decât de o reechilibrare fundamentală a economiei.