Criza euro şi agonia băncilor greceşti continuă
Cu toate acestea există speranţă, iar pieţele au mizat pe aceasta. Noile propuneri cu care grecii au venit la negocierile de ieri – referitoare la creşterea vârstei de pensionare şi a TVA – vor fi baza discuţiilor şi întâlnirilor viitoare.
Ziua de ieri a debutat cu ştirea bulversantă că guvernul grec a trimis creditorilor un set greşit de propuneri, fapt negat de Atena, dar dat ca sigur de comentatori. Şeful Eurogroup a confirmat că au fost două seturi de propuneri. Discuţiile miniştrilor de finanţe din zona euro s-au terminat după doar o oră, posibil deoarece n-au avut destul timp să analizeze noua poziţie a Greciei.
BCE a intervenit din nou pentru a ţine în viaţă sistemul bancar grecesc punând la dispoziţia băncilor lichidităţi suplimentare de 2 miliarde de euro. Aceasta sugerează că retragerile din depozitele băncilor greceşti au crescut.
Premierul grec Alexis Tsipras trebuie să găsească o soluţie care să fie acceptată de partidul său, altfel va fi forţat să ceară alegeri anticipate sau un referendum cu scopul de a primi mandate pentru a încheia un acord cu creditorii, scrie The Guardian.
Atmosfera este tensionată şi în Germania, unde cancelarul Angela Merkel este presat din interiorul propriei coaliţii de guvernare să nu cedeze în faţa Atenei, chiar dacă aceasta înseamnă ca Grecia să iasă din zona euro. Şi jucătorii din industrie cer ieşirea Greciei din zona euro.
Zlotul şi forintul sunt în prima linie a frontului crizei greceşti
Pentru că drama Greciei încă nu s-a sfârşit, este bine de ştiut direcţiile în care se poate propaga criza. În timp ce costurile de finanţare ale Spaniei, Italiei şi Portugaliei, economii aflate la periferia zonei euro, au crescut din cauza temerilor că Grecia se apropie de default, economiile mai apropiate geografic ar avea cel mai mult de suferit, scrie Financial Times, care-i citează pe analiştii băncii elveţiene UBS.
„Într-un scenariu de exit, tensiunile din zona euro vor afecta rapid încrederea investitorilor, ceea ce se va vedea şi pe pieţele emergente. Cel mai puternic impact va fi la nivelul monedelor precum forintul maghiar şi zlotul polonez, care s-ar putea deprecia cu 5-10% faţă de euro şi cu 15-20% faţă de dolar”, se arată într-o analiză a UBS. La nivel de comerţ şi investiţii, cele mai afectate vor fi Cehia, Ungaria şi Polonia, pentru că aceste ţări au economii puternic dependente de exporturi.
William Jackson, de la Capital Economics, notează că turbulenţele din 2011-12 au împins o mare parte din regiune în recesiune. Acum multe dintre ţări ocupă poziţii mai bune decât atunci, însă vulnerabilităţile nu au dispărut de tot. „Întreaga Europă Centrală şi de Est are legături comerciale şi bancare foarte strânse cu zona euro. Celălalt culoar, care adesea este trecut cu vederea, este încrederea. Dacă situaţia din Grecia degenerează, companiile din Europa de Est vor amâna investiţiile, iar consumatorii îşi vor reduce cheltuielile”, spune Jackson.
Scenariu francez: creditorii au forţat retragerile din depozitele bancare greceşti
Toată săptămâna trecută, creditorii internaţionali şi BCE au făcut tot ce au putut pentru a-i zăpăci pe deponenţii greci şi pentru a pune guvernul elen în faţa unei alegeri imposibile, scrie publicaţia franceză La Tribune.
Confruntaţi cu refuzul încăpăţânat al Atenei de a trece peste anumite „linii roşii”, adică de a reduce pensiile şi de a majora TVA, Eurogroup şi FMI au pornit săptămâna trecută o nouă ofensivă pentru a „sparge” liniile greceşti.
Ofensiva a început luni cu un material publicat de ziarul german Süddeutsche Zeitung în care este schiţat un „scenariu cipriot” pentru Grecia. Articolul prezice închiderea băncilor timp de câteva zile, blocarea conturilor şi restricţionarea mişcării capitalului. Grecii nu puteau decât să se gândească la ce s-a întâmplat în martie 2013 în Cipru: confiscarea depozitelor pentru salvarea băncilor.
Toţi ştiau că solvabilitatea băncilor greceşti nu este decât o ficţiune utilă doar pentru BCE. Iar garantarea europeană a depozitelor de până la 100.000 de euro este tot o ficţiune deoarece nu este asigurată de UE ci de statul respectiv. Grecia nu are resursele necesare pentru a acoepri această garanţie. Semnalul era clar îndreptat către deponenţii greci pentru ca aceştia să-şi retragă fondurile din bănci cât timp negocierile dintre Atena şi creditori sunt blocate.
În zilele următoare, retragerile de la ghişeele băncilor s-au accelerat, de la ritmul „normal” de 200 de milioane de euro pe zi la 400 de milioane de euro luni, apoi la 700 de milioane de euro marţi pentru a ajunge la un milliard de euro miercuri. Cifrele era făcute publice cu promptitudine în fiecare seară prin indiscreţia preşei greceşti. În felul acesta era creată în jurul grecilor o senzaţie de pericol. Cu toate acestea, Atena a rămas inflexibilă. Ministrul de finanţe Yanis Varoufakis a prevenit că nu va prezenta nicio propunere nouă reuniunii Eurogroup din 18 iunie. În aceste condiţii, tot ce puteau face creditorii era să mărească presiunile. Miercuri, 17 iunie, Banca Greciei a publicat un raport catastrofal despre efectele ieşirii Greciei din zona euro, o variantă pe care guvernul s-a respins întotdeauna dar considerat inevitabil în caz de default, adică în absenţa unui acord. Seara, când toată lumea ştia că retragerile din depozite s-au accelerat, Consiliul de Guvernatori al BCE a decis să majoreze cu doar 1,1 miliarde euro plafonul lichidităţilor disponibile pentru băncile greceşti prin programul de lichidităţi de urgenţă ELA. Nu se poate ca BCE să nu ştie că în felul acesta creează penurie de lichiditate în timp ce retragerile ating un maxim. Sceneta Eurogroup a fost cu atenţie pregătită. Deponenţii greci sunt perfect conştienţi de această penurie. Joi, 18 iunie, directorul general al FMI Christine Lagarde afirmă, aruncând în continuare gaz pe foc, că nu va exista vreo „perioadă de graţie” de o lună pentru Grecia dacă aceasta nu-şi plăteşte datoriile pe 30 iunie. Lagarde nu-şi poate justifica afirmaţia, contrară statutului şi istoriei FMI. Joi, ieşirile din depozite depăşesc un milliard de euro. În acest ritm, băncile vor ajunge curând la faliment.
La reuniunea Eurogroup, Varoufakis prezintă noi propuneri care, spune el, „nu au fost discutate”. Eşecul reuniunii este descries de Pierre Moscovici, comisarul European pentru afaceri economice, drept „un glonte tras de greci în propriul cap”. Însă Atena nu cedează în ceea ce priveşte pensiile, prin urmare trebuie crescută presiunea asupra guvernului grec. O ştire Reuters face aceasta. Aceasta relatează, citând „oficiali anonimi”, că a avut loc o discuţie între preşedintele Eurogroup Jeroen Dijsselbloem şi Benoît Cœuré, membru în consiliul director al BCE. Întrebat de olandez dacă băncile greceşti vor putea fi deschise vineri, bancherul răspunde: „Mâine, da. Luni, nu ştiu”. Astfel, BCE confirmă că scenariul prezentat la începutul săptămânii de Süddeutsche Zeitung este posibil. În toată această nebunie, ziarul grecesc Proto Thema anunţă că Banca Greciei cere majorarea plafonului ELA. Presiunile cresc. BCE a decis vineri să ridice limita liniei de lichiditate, dar cu 1,8 miliarde euro, în timp ce Banca Greciei a cerut 3,5 miliarde euro în plus. Altfel spus, BCE nu a acceptat să pună la dispoziţia băncilor greceşti strictul necesar. Scenariul cipriot rămâne de actualitate.
Reuters măreşte tensiunea scriind că vineri, dacă grecii nu vin cu propuneri noi, Eurogroup va examina consecinţele unui default al Greciei pe datoriile către FMI. Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), cel mai mare creditor al Greciei, a ameninţat deja că va cere Atenei rambursări anticipate.
Arma „fugii” capitalului este una formidabilă, căreia niciun guvern nu-i poate supravieţui.