Sectorul bancar are un grad relativ ridicat de concurenţă, dar contează şi îndatorarea şi mobilitatea clienţilor
Creşterea restrictivităţii standardelor de creditare nu reprezintă în sine un element de îngrijorare privind concurenţa în sectorul bancar, dar combinat cu nivelul ridicat al gradului de îndatorare a clienţilor conduce la reducerea gradului de mobilitate a clienţilor. Iar efectul unui mediu concurenţial normal ar fi un nivel crescut al gradului de mobilitate a clienţilor, apreciază Consiliul Concurenţei.
Sectorul bancar are un grad mic spre mediu de concentrare, ceea ce indică un grad relativ ridicat de concurenţă. Însă, cu toate acestea, pentru o interpretare mai bună a gradului de concurenţă trebuie analizaţi şi alţi indicatori, cum ar fi mobilitatea clienţilor bancari, în viziunea Consiliului Concurenţei.
Situaţia sectorului bancar românesc din ultimii ani indică o evoluţie favorabilă din punct de vedere concurenţial.
„În ultimii patru ani se observă o tendinţă de reducere a diferenţialului dintre dobânda la credite şi cea la depozite. De asemenea, indicii de concentrare arată un grad mic spre mediu de concentrare în sector“, apreciază Consiliul Concurenţei.
Dintre cele 40 de bănci de pe piaţa românească, 10 deţin cote de piaţă de peste 3%, 10 au cote de piaţă situate între 1% şi 3%, iar restul de 20 au cote de piaţă mai mici de 1%.
Primele zece instituţii de credit au avut în ultimii ani cumulat o cotă de piaţă relativ constantă, în jurul a 78%.
Per ansamblu, cinci bănci au pierdut cotă de piaţă în anii de criză şi cinci au reuşit să câştige teren. Faţă de 2008, BCR, BRD, Alpha Bank, Bancpost şi Volksbank au pierdut cotă de piaţă, în timp ce Banca Transilvania, Raiffeisen, UniCredit, CEC Bank şi ING Bank au fost în ascensiune.
Consiliul Concurenţei aminteşte de diferenţa mare care există între primii doi jucători şi ceilalţi, susţinând că ecartul s-a erodat în timp. „Din punctul de vedere al gradului de concentrare, putem spune că principalii doi jucători au pierdut cotă de piaţă“.
Primele două bănci mari, respectiv BCR şi BRD, au avut în ultimii şase ani cote de piaţă cuprinse între 18 şi 20% (BCR) şi 14 şi 16% (BRD) şi domină mediul bancar românesc în fiecare categorie importantă (credite, depozite, active, capital).
A treia bancă din sistem este Banca Transilvania cu o cotă de piaţă de aproximativ 10%. Aceasta a achiziţionat, anul acesta, Volksbank România, bancă care se situa la momentul achiziţiei pe locul 9 în topul băncilor. Următoarele bănci din punctul de vedere al dimensiunii (Raiffeisen Bank, Unicredit Bank şi CEC Bank) au cote de piaţă aproape egale, situate între 7-8%, cote ce se păstrează relativ constante în perioada analizată. Cota de pia?ă rămasă este foarte fragmentată între celelalte 34 de bănci, susţine Consiliul Concuenţei în raportul „Evoluţia Concurenţei în sectoare cheie“, 2015
BNR consideră că sistemul bancar prezintă un nivel de concentrare moderat, reflectat atât de cota de piaţă în funcţie de activele deţinute de primele cinci bănci din sistem, cât şi de indicele Herfindahl-Hirschman calculat în funcţie de active. Evoluţia ascendentă a acestui indice arată o scădere continuă a gradului de concentrare a sistemului bancar şi, implicit, creşterea competiţiei între instituţiile de credit, potrivit celui mai recent raport anual al băncii centrale.