Să anunţe cotaţiile negative ale petrolului apocalipsa industriei şistului din SUA? Ce s-a întâmplat cu preţurile „este emblematic pentru tot ce merge greşit în economie“
Prăbuşirea preţurilor petrolului american sub zero dolari este ceva neobişnuit, dar previzibil. Semnele că se apropie un astfel de declin existau: petrolul canadian a ajuns să fie tranzacţionat cu minus la un moment dat în ultimele săptămâni, la fel şi ţiţeiul rusesc. Însă colapsul pieţei americane spune multe despre situaţia celei mai mari economii a lumii, despre viitorul ei şi despre pieţe în general.
Cu preţuri negative ale petrolului, cu creştere economică negativă, cu piaţa americană a muncii în picaj, ce va mai intra pe teritoriul negativ? Până şi dolarul are perspective negative. Unii analişti se aşteaptă ca şi dobânzile americane să ajungă acolo pentru că Rezerva Federală nu mai poate merge în nicio altă direcţie. Cele europene sunt deja sub zero.
De asemenea, pentru că preţurile ţiţeiului sunt atât de mici, pesimiştii se aşteaptă la un val de falimente în industria petrolieră americană, unde multe companii, mari şi mici, sunt supraîndatorate şi se milogesc de guvern să le salveze cu banii contribuabililor. Aceasta înseamnă şi mai mulţi şomeri pe o piaţă a muncii deja în degradare rapidă şi o bombă a datoriilor gata să explodeze.
Pentru unii observatori, ceea ce s-a întâmplat luni cu cotaţiile ţiţeiului american este semnalul suprem că pieţele nu mai reflectă realitatea, că preţurile nu mai pot fi un etalon al valorii reale a unei companii cotate pe bursă şi „este emblematic pentru tot ce merge greşit în economie“, după cum spune Jim Cramer de la CNBC. Cotaţiile ţiţeiului destinat pieţei americane au ajuns luni cu 37 de dolari pe baril sub zero, semn că nu mai există spaţii de stocare pentru ţiţeiul pe care lumea îl produce, dar nu-l foloseşte. Traderii i-au plătit pe cumpărători să-i scape de petrolul pe care nu mai au unde să-l ţină. OPEC, organizaţia internaţională prin care iau decizii unii dintre cei mai mari producători şi exportatori de ţiţei, se laudă că acest combustibil reprezintă de fapt motorul economiei mondiale. Prăbuşirea fără precedent a pieţei spune multe despre gradul de paralizie al economiei americane şi mondiale sub şocul pandemiei de COVID, dar şi despre inflexibilitatea pieţei.
Preţurile în SUA au ajuns negative în parte din cauza modului în care petrolul este tranzacţionat, explică The New York Times. Contractele futures (pentru livrare în viitor) care cer cumpărătorilor să intre în posesia combustibilului în luna mai expirau marţi şi nimeni nu voia acest petrol deoarece n-ar fi avut unde să-l depoziteze. Contractele pentru iunie încă se tranzacţionau la cotaţii pozitive, de 22 de dolari pe baril, cu 16% sub preţul din ziua anterioară.
Rafinările nu mai vor să transforme petrolul în benzină, motorină sau alt produs de combustie deoarece prea puţini oameni fac naveta sau călătoresc cu avionul, iar comerţul internaţional a încetinit accentuat. Coronavirusul ţine la sol 90% din zborurile internaţionale din întreaga lume, arată OAG Aviation Worldwide. Aceasta înseamnă că nu mai există cerere pentru călătorii internaţionale, iar companiile aeriene sunt printre cei mai mari consumatori de combustibil. Petrolul este deja depozitat pe barje şi în orice poate îndeplini acest rol.
„Traderii s-au dus cu preţurile în sus şi în jos din motive ca specula, speranţa, mesajele pe Twitter şi autoamăgirea“, spune Louise Dickson, analist la Rystad Energy. „Acum s-au trezit la realitate.“ Experţii în energie spun că 60% din capacitatea de stocare a petrolului la nivel mondial este ocupată. Iar depozitele sunt aproape pline în Caraibe, Africa de Sud, Angola, Brazilia şi Nigeria. Preşedintele american Donald Trump a spus că guvernul ia în considerare posibilitatea creşterii rezervelor de petrol strategice, create după embargoul petrolier din 1973-1974. Pentru producătorii americani, perspectivele sunt sumbre în orice direcţie s-ar uita. Închiderea puţurilor de petrol şi repornirea lor când cererea îşi va reveni presupune forţă de muncă şi echipamente scumpe. Apoi, exploatările nu-şi revin întotdeauna la volumul iniţial de producţie. Unele companii nu-şi pot permite să oprească producţia, deşi funcţionează în pierdere, pentru că altfel n-ar avea cu ce să-şi plătească dobânzile.
Iar multe companii raportează deja pierderi substanţiale, experţii spunând că o parte dintre ele vor fi obligate să-şi ceară falimentul pentru a se proteja de creditori în următoarele luni. Halliburton, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii şi echi-pamente pentru industria petrolieră, a anunţat pierderi de un miliard de dolari pentru primul trimestru. Cererea scade atât de rapid încât companii care în urmă cu câteva săptămâni exportau petrol îşi diminuează acum producţia. Unele autorităţi locale iau în considerare reduceri ale producţiei obligatorii la nivel de stat, ceea ce ar ajuta companiile mici. Însă giganţi precum Exxon Mobil se opun unei astfel de măsuri care ar veni ca o noutate după anii 1970. Cele mai multe dintre aceste companii cu probleme îşi reduc personalul. În acest context, industria energiei din SUA a cerut într-o scrisoare semnată de mai multe companii Rezervei Federale să schimbe condiţiile unei facilităţi de creditare de 600 de miliarde de dolari pentru ca producătorii de petrol şi gaze naturale să poată folosi aceste fonduri pentru a-şi plăti datoriile în creştere, arată Reuters. Însă Fed a primit până acum circa 2.000 de astfel de scrisori în care i se cere să modifice condiţiile de finanţare ale programului prin care va achiziţiona 95% din creditele bancare eligibile ale afacerilor mici şi mijlocii.
În urmă cu trei săptămâni, când petrolul american se tranzacţiona cu 20 de dolari pe baril, iar lumea asista la un război al preţurilor între Arabia Saudită şi Rusia devastator pentru cotaţii, Whiting Petroleum devenea prima companie americană mare din industria şistului care intră în faliment în contextul actualei crize. Unii analişti estimau atunci că până anul viitor aproape 100 de producători de petrol şi gaze ar putea da faliment, cam tot câte companii s-au prăbuşit în total în 2015 şi 2016, notează CNN. Dar atunci cotaţiile erau la 26 de dolari pe baril. În medie, operaţiunile unui producător de petrol american sunt profitabile la 49 de dolari pe baril, potrivit unei analize a Dallas Federal Reserve.