Opinie Marian Mocan, Vicepreşedinte AMCOR: Etica în afaceri. Ce nu se spune în anunţurile privind finanţările cu fonduri europene disponibile pentru companii

Conform lui PV Lewis, etica în afaceri este un set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, fie la nivel individual sau colectiv.

Cu alte cuvinte, printr-o definiţie mai realistă, etica în afaceri urmăreşte să evalueze şi să susţină cu argumente raţionale valorile şi normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic, este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale.

Vedem zilnic în diferitele mijloace de informare pe care le are la îndemână orice persoană fizică sau persoană juridică anunţuri şi informaţii despre diferite posibilităţi de finanţare, una mai atractivă decât alta. Cu litere şi cifre mari cu privire la banii pe care îi poţi accesa, cofinanţarea pe care trebuie să o pui la dispoziţie, faptul ca firma X sau firma Y este eligibilă, etc. Şi mai ales contracte pe care trebuie urgent sa le semnezi pentru ca să se poate începe lucrul la respectivul proiect, să ajungi mai repede la finanţare.

Ce nu se spune în aceste anunţuri ar fi următoarele:

• Că programul nu s-a lansat încă (în foarte multe cazuri) deşi el este cuprins într-o anumită listă de la un anumit organism sau minister
• Că suma cerută pentru cofinanţare este suma minimă pentru ca proiectul să fie eligibil dar că pentru punctaj suplimentar trebuie să pui bani într-un procent mai mare decât cel minim obligatoriu
• Că nu toate codurile CAEN sunt eligibile
• Că nu poţi să accesezi anumite sume de bani pentru orice fel de investiţie
• Că firma nu trebuie să fie în dificultate sau că trebuie să aibă profit operaţional
• Că unele programe aleg proiectele în mod competitiv (nu după regula „primul venit - primul servit”) deci nu trebuie să depui proiectul în prima zi dacă ai un punctaj foarte bun

Îndemnul pentru a semna un contract cu condiţii mai mult sau mai puţin corecte este foarte persistent, avansul ce trebuie plătit este diferit de la un caz la altul (de la cateva sute de euro la 1.000 euro sau mai mult). Şi la multe contracte nu se asigură şi implementarea proiectului (dacă va fi câştigător) asta rămânând în sarcina clientului.

Aceste exemple sunt tot mai frecvente în ultimul timp, mai ales după ce s-au lansat  finanţări prin Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) şi a început şi lansarea concretă a ciclului financiar 2021-2027 a fondurilor structurale primite de la Uniunea Europeană.

Aşa după cum se observă calitatea proiectelor a scăzut foarte mult în ultimul timp o dată cu creşterea fondurilor alocate şi apariţia a noi posibilităţi de finanţare la care se solicită condiţii minime de calitate şi „cantitate” în loc de „calitate”. Aceste programe au dus la posibilitatea digitalizării şi a înlocuirii (într-un anumit procent) a muncii consultanţilor cu sisteme „copy-paste” care pot fi făcute cu ajutorul unor programe informatice. Dar niciodată, un program informatic nu poate face un proiect complex, cu analiză cost beneficiu, cu estimări de fluxuri bine fundamentate, cu fluxuri tehnologice complexe.

O altă problemă care poate apărea este depunerea proiectului la programele care se evaluează după regula „primul venit - primul servit” şi care au punctajul minim necesar. Este de notorietate faptul că pe piaţă exista programe de inteligenţă artificială (aşa numiţii „roboţei”) care blochează numere de ordine şi de pe un singur IP de calculator se pot depune într-un interval de până la 1 minut zeci sau sute de proiecte, ceea ce nu este deloc etic şi corect. Acest lucru poate fi foarte uşor rezolvat daca sistemele de depunere ar introduce modelul CAPTCHA care se utilizează foarte frecvent dacă vrei să accesezi anumite site-uri sau blog-uri. Trebuie doar sa bifezi ca nu eşti robot şi să bifezi un număr de fotografii dintr-un total mai mare care arată anumite situaţii, vehicule, semne de circulaţie, etc. Prin utilizarea acestui sistem sau ceva asemănător s-ar elimina o posibilitate de acţiune incorectă a celor care utilizează programe de tipul celor amintite anterior.

Modelul consultanţei clasice a început să se schimbe. În prezent avem mai multe situaţii (eu am identificat 3):

• Linii de finanţare care cer proiecte simple, uşor de făcut, care pot fi lucrate în mare parte cu inteligenţa artificială (aş numi acest gen de finanţări - vânzări - modelul supermarket - adică cât mai multă cantitate la o calitate cel mult medie)
• Linii de finanţare la care se cer proiecte complexe, dificil de realizat, la care consultanţii trebuie să aibă experienţă mare şi la care inteligenţa artificială poate fi utilizată într-un procent foarte mic sau chiar deloc (aş numi acest gen de finanţări - vânzări - modelul boutique - adică un număr limitat de proiecte de valoare mare dar care necesită o calitate foarte mare).
• Linii de finanţare care cer proiecte medii ca şi complexitate şi la care există un mix între modelele anterioare.

Plecând de la situaţiile enunţate anterior firmele de consultanţă trebuie să îşi adapteze strategia conform necesităţilor pieţei, a resurselor disponibilede la fiecare firmă şi desigur funcţie de concurenţă.

Marian MOCAN - Vicepreşedinte AMCOR (Asociaţia Consultanţilor în Management din România), Director General Expert Consulting SRL Timişoara.