CRONICA DE TEATRU/ Ce spectacole poti sa vezi la FNT 2009 (I)

Ceea ce va propune Festivalul National de Teatru, singurul care a supravietuit tranzitiei, ajungând azi la cea de XIX-a editie, este o colectie de creatii provocatoare, unele neobisnuite, altele la limita riscului estetic. FNT 2009 are si clasici ai teatrului de la noi, nume pe care le cunoasteti si treziti din somn - Maniutiu, Tocilescu, Catalina Buzoianu, Tompa Gabor, Dabija, Alexandru Darie, Dragos Galgotiu, Hausvater -, dar si nume care construiesc teatrul viitorului - Radu Afrim, Gianina Carbunariu, Vlad Massaci, Cristi Juncu, Ada Lupu, Felix Alexa, Theodor Cristian Popescu, Claudiu Goga, Alexandra Badea, Razvan Muresan - precum si o selectie de "new entries", nume pe care nu le-ati auzit poate niciodata, pentru ca sunt ale unor debutanti - Alexandru Mihaescu, David Schwartz, Bogdan Georgescu, Felix Crainicu - dar care s-ar putea sa va placa cel mai mult, fiindca spectacolele lor, din teatre de stat sau independente (Green Hours, Arca), sunt cel mai flagrant "in ton cu vremurile".

Va prezentam pe scurt fiecare spectacol:

1. "Casa Zoikai" de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu; Teatrul de Comedie, Bucuresti

Cel mai nou spectacol al regizorului, "Casa Zoikai" de Bulgakov, la Comedie, continua seria "cercetarilor" teatrale dedicate efectelor comunismului asupra umanitatii. Tocilescu intelege sa trateze ranile trecutului cu o buna doza de umor, stiind in acelasi timp cum sa faca trecerile de la episoadele comice - uneori chiar grotesti - la momente care te pun serios pe ganduri. Cu participarea unor excelenti actori - Virginia Mirea, George Mihaita, Gelu Nitu.

2. "Cantareata cheala" de Eugene Ionesco, regia Alexandru Dabija; Teatrul German de Stat, Timisoara(IONESCO EVENT)

Dabija se intrece pe sine cu aceasta cronica a absurdului vietii de cuplu - citita in cheia policier-ului. Decorurile, costumele si muzica "vintage" si stilul de joc al actorilor plaseaza montarea intr-o fermecatoare zona retro, insa numai pentru a spori cinismul textului. O echipa foarte tanara, a unui teatru ambitios de limba germana intra in jocul regizorului pentru a-l redescoperi pe Ionesco pentru publicul anului 2009.

3. "Cantareata cheala" de Eugene Ionesco, regia Tompa Gabor; Teatrul National "Lucian Blaga", Cluj (IONESCO EVENT)

Acum mai bine de un deceniu, o "Cantareata cheala" produsa in Romania, dar vorbita in limba maghiara cutreiera Europa, fiind invitata peste tot si punand bazele carierei internationale a regizorului Tompa Gabor. Acum, directorul Teatrului Maghiar din Cluj semneaza la Nationalul clujean un remake in limba romana al celebrei sale "Cantarete...", la o suta de ani de la nasterea dramaturgului de a carui opera e pasionat.

4. "Cum traverseaza Barbie criza mondiala" de Mihaela Michailov; regia Alexandra Badea, Teatrul National "Mihai Eminescu", Timisoara

Nu avem de-a face cu personaje, nici cu scenarii, conflict, dialoguri sau climax. Dar textul are umor si ironie, iar solutiile scenice sunt foarte moderne, asa incat ai de-a face cu o confruntare de idei cat se poate de contemporana din toate punctele de vedere. De ce sa ne facem ca "ne jucam" de-a teatrul, ca inventam personaje care sa spuna ce gandim noi sau sa ne facem ca nu vedem cat de invechite sunt pattern-urile de gandire ale unor regizori care tot incearca sa-i reinventeze pe clasici - par sa spuna tinerele autoare. Intr-un fel de laborator hipermodern are loc un experiment ce are in centrul sau tipologiile lumii de azi.

5. "Epopeea lui Ghilgames", scenariul si regia Dragos Galgotiu; Teatrul Odeon, Bucuresti

Pe scena e construita o intreaga lume, cu tot cu atmosfera ei de legenda: personaje arhetipale apar si dispar, prind viata coborand din amintirile de la lectiile de literatura universala, dandu-ti sentimentul ca participi la intamplari marete. Spectacolul poate fi numit fara rezerve o "superproductie", iar intrebarea care se pune este "poate teatrul sa concureze filmul?". Dragos Galgotiu si echipa sa alcatuita din Andrei Both (decoruri), Doina Levintza (costume), Alexandru Radvan (sculpturi), Silvia Calin (coregrafie) raspund cu un categoric "da" - care se vede din contributia cu adevarat remarcabila a fiecaruia in parte.

6. "Frumos" de Jon Fosse, regia Vlad Massaci; Teatrul "Toma Caragiu", Ploiesti

O reluare a unor teme vechi de cand lumea, intr-un fel ce poarta amprenta celui mai mare dramaturg norvegian, dar nu mai putin amprenta unui cuplu de realizatori - regizorul Vlad Massaci si scenograful Andu Dumitrescu - carora nu le place "aglomeratia" de mijloace si idei, ci cred in puterea lucrurilor spuse simplu si direct -, "Frumos" e un spectacol care face sa ti se stranga inima cu forta unei tragedii antice.

7. "Furtuna" de William Shakespeare, regia Cristi Juncu; Teatrul "Toma Caragiu", Ploiesti

"Furtuna" lui Cristi Juncu este o furtuna de camera, niciun sens peiorativ nefiind implicat aici. E ca un concert de camera, acustic, in care sunetele sunt elaborate "la vedere", iar trucurile sunt servite deschis, pe fata, fara pretentia ca magia vine de undeva de sus. Dar magia chiar vine, pe aceasta cale, asa cum ar putea (eventual) veni si pe altele. Pentru ca spectacolul cameral al lui Juncu are tensiune, are suspans, are surprize si are, mai ales, umor.

8. "Ioana si focul" de Matei Visniec, regia Catalina Buzoianu; Teatrul de Comedie, Bucuresti

Piesa lui Visniec este o mostra tipica de teatru in teatru, in mijlocul trupei de actori care se pregateste sa faca un spectacol despre Ioana d'Arc aterizand, nu se stie cum, insasi Ioana. Firescul si simplitatea sunt cheile jocului tinerei actrite Dorina Chiriac care devine astfel cea mai autentica intrupare a fecioarei din Orleans. Actrita a fost nominalizata pentru acest rol la Premiul UNITER pentru cea mai buna actrita si are in spectacol un excelent contrapunct scenic in hiperenergeticul Marius Manole, interpretul regizorului spectacolului din spectacol.

9. "Krum" de Hanoch Levin, regia Cristian Theodor Popescu; Teatrul National, Tg. Mures

Povestea ratarii nedureroase a lui Krum e spusa intr-un spatiu de joc surprinzator, care se joaca inteligent cu perspectiva, sugerand ca depinde de unde te uiti atunci cand judeci pe cineva pentru nereusitele sau reusitele lui. Echipa Theodor Cristian Popescu - Andu Dumitrescu implica spectatorul prin incalcarea vechilor reguli privind distanta dintre scena si public, declarandu-se implicit in favoarea teatrului-dezbatere care are nevoie de feedback de la spectator.

10. "Lapte negru" de Vasili Sigariev, regia Claudiu Goga; Teatrul Dramatic "Sica Alexandrescu", Brasov

Lumea contemporana se degradeaza - auzim spunandu-se tot mai des in jurul nostru. Dar acest spectacol ne poate ajuta sa vedem cu adevarat si cat de jos poate cobori fiinta umana si cum anume mai poate fi ea salvata. Plecand de la piesa realista, cu accente mistice, ale unuia dintre cei mai apreciati dramaturgi rusi ai momentului, regizorul Claudiu Goga face o pledoarie pentru scoaterea la suprafata a ceea ce a mai ramas uman in noi.

CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.