EVENIMENT/ Antonescu, intre extrema dreapta si extrema stanga
Autor:
Ziarul de Duminica
22.10.2009
La 9 octombrie, Fundatia Europeana Titulescu a gazduit un
eveniment de exceptie: lansarea volumului Ion Antonescu intre
extrema dreapta si extrema stanga, de prof. univ. dr. Petre
Turlea, volum aparut la Editura Semne. A participat,
alaturi de un numeros public, crema istoriografiei romanesti: acad.
Dan Berindei, presedintele sectiei de istorie a Academiei Romane,
acad. Dinu C. Giurescu, acad. Florin Constantiniu, prof. univ. Ioan
Scurtu, prof. univ. Gheorghe Buzatu, precum si multi alti istorici
de prestigiu.
Cei amintiti au tinut insa sa vorbesca despre carte si autor,
subliniind, la unison, ca este vorba despre o lucrare indrazneata,
bazata in totalitate pe documente, cele mai multe complet nestiute
publicului larg, o lucrare care arunca o lumina noua asupra
subiectului si fara amintirea careia nu se va mai putea cerceta
tema in discutie.
Dar s-au subliniat, tot la unison, alte trei
idei: in primul rand ca, oricat de dificila este tema in discutie
(sau oricare alta tema dificila), istoriografia trebuie sa se
bazeze pe documente si sa nu fie influentata de factorul politic,
cum s-a intamplat atatea decenii; in al doilea rand, ca exista o
uriasa deosebire intre cum vedeau evenimentele cei care le-au fost
contemporani si cum le vedem noi, dupa ce faptele s-au consumat si
cand, de regula, acceptam punctul de vedere al invingatorilor; in
al treilea rand, ca maresalul era vazut la acel moment ca omul
momentului, singurul capabil sa pastreze integritatea tarii si ca,
in mare masura, poate fi comparat cu maresalul Petain care, si el,
a preluat fraiele conducerii in Franta dupa o infrangere
rusinoasa.
Oricat s-a scris, spune Petre Turlea, despre perioada
1940-1944, mii de documente de arhiva zac inca neexploatate. Ele
trebuie aduse la lumina deoarece, uneori, prezinta date si
evenimnte necunoscute pana acum, intregind imaginea generala a
momentului respectiv, sau aduc argumente in plus pentru teze deja
existente in literatura de specialitate. Mai mult, sustine Petre
Turlea, datorita descoperirilor arhivistice, noile carti despre Ion
Antonescu pot fi mai putin tributare memorialistilor "doritori a-si
fauri un loc in Istorie, pe care nu l-au avut in realitate; sau mai
putin tributare directivelor - venite din Rasarit, o intinsa
perioada si, din Apus, mai recent - care nu urmaresc stabilirea
adevarului, ci exploatarea politica ori materiala a unei
epoci".
Tema volumului in discutie a mai fost atinsa de lucrarile de
specialitate, in primul rand de catre istoricul Gheorghe Buzatu,
dar Petre Turlea merge mai departe, prin studierea unui larg
evantai de documente. Autorul demonstreaza cum Ion Antonescu a fost
omul necesar Romaniei in acel moment si ca el si-a facut principala
datorie: salvarea fiintei statului roman. "In acel moment, mai
grava decat ciuntirea granitelor era posibilitatea disparitiei
statului roman. Antonescu a impiedicat aceasta disparitie". Cu
vecinul nostru de la nord, Polonia, nu s-a intamplat asa, iar
statul polonez a disparut vreme de cativa ani, reaparand la
sfarsitul razboiului in alte frontiere. Ca atare, aflat intre
extrema dreapta si extrema stanga, cele doua ideologii care divizau
continentul la acea vreme, Antonescu a ales singura solutie pe care
o avea: plasarea de partea Germaniei. In interiorul tarii s-a
petrecut acelasi lucru: Antonescu s-a plasat intre extrema dreapta
si extrema stanga, le-a combatut pe amandoua, drept care amandoua
nu l-au iertat nici decenii mai tarziu. Sintetizand, Antonescu a
dus o lupta dreapta pe trei fronturi: a luptat pentru refacerea
hotarelor, a luptat impotriva comunismului, a luptat pentru
salvarea statului. Daca toate acestea au fost lupte drepte, sustine
autorul, inseamna ca nedreapta a fost condamnarea la moarte din
1946, care este si astazi mentinuta, prin hotararea din mai 2009 a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Petre Turlea citeaza si o
extrem de lucida parere a istoricului Dinu C. Giurescu: "Maresalul
a fost, de fapt, omul tarii sale. A luat conducerea intr-un moment
cand niciunul dintre liderii politici ai Romaniei n-a voit sa preia
Guvernul. A condus echipa necesara imprejurarilor anilor 1941-1940.
Are meritul, in conditiile limita ale celui de-al doiela razboi
mondial, de a fi pastrat autonomia Statului roman cu intocmirile si
institutiile sle fundamentale. Are meritul de a fi salvat de la
<<Solutia finala>> viata a peste 300.000 de evrei din
Romania. Imparte raspunderea deportarii evreilor basarabeni si
bucovineni in Transnistria, din care, cel putin 108.710 au pierit.
Poarta raspunderea razboiului. A avut sprijinul covarsitoarei
majoritati a opiniei publice pentru intrarea in razboi si
eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei, invadate de URSS in
iunie 1940."
Un exemplu al acestui sprijin al populatiei citeaza Petre
Turlea: in mai 1946, dupa ce a Antonescu a fost condamnat la
moarte, Statul Major al Armatei a trimis cate un reprezentant in
fiecare garnizoana din tara pentru un fel de referendum in favoarea
condamnarii; rezultatul urma sa fie folosit de partidul comunist la
alegerile din noiembrie. Se pastreaza in arhive procesele verbale
ale discutiilor din fiecare garnizoana. La 22 mai, in Garnizoana
din Odorhei, una dintre cele mai sarace (prin urmare, de presupus
mai apropiata comunistilor), a fost adunat intregul efectiv caruia
un delegat al Marelui Stat Major, Sectia Propaganda, i-a expus
motivele condamnarii lui Antonescu. Apoi cei prezenti au fost
intrebati daca sunt pentru sau impotriva condamnarii. Raspunsul,
dat prin ridicare de maini, a fost impotriva condamnarii, nefiind
pentru condamnare decat delegatul M.St.M. S-a procedat la o noua
votare, insa si de data aceasta toti militarii prezenti au fost
impotriva condamnarii. La fel s-a intamplat in toate
garnizoanele.
"Luptand impotriva extremei drepte si a extremei stangi
comuniste - concluzioneaza autorul cartii -, aparent Ion Antonescu
a fost infrant, fiind asasinat in 1946. La scara Istoriei, insa,
Ion Antonescu a invins definitiv atat extrema dreapta, cat si
extrema stanga. El este cel care a ramas in inima Poporului roman,
iar nu adversarii sai."
Istoricul Petre Turlea a fost deputat intre 1990 si 2000. A
publicat mai multe volume despre activitatea lui Nicolae Iorga si a
ingrijit seria de "Scrisori catre Nicolae Iorga", pentru care a
primit Premiul Academiei Romane. A semnat mai multe volume precum
"Falsi martiri maghiari pe pamant romanesc", "Procesul Organizatiei
T", "Partidul National Liberal Tatarescu", "8 noiembrie 1945",
"Transilvania de Nord-Est 1944-1952", "Un partid regal: Frontul
Renasterii Nationale", "Studentimea romana din Cluj 1944-1946" si
altele.