EVENIMENT/ Ce spectacole poti sa vezi la FNT 2009? (II)
Autor:
Cristina Modreanu
28.10.2009
Ceea ce va propune evenimentul numit Festivalul National de
Teatru, singurul care a supravietuit tranzitiei, ajungând azi la
cea de XIX-a editie, este o colectie de creatii provocatoare, unele
neobisnuite, altele la limita riscului estetic. FNT 2009 are si
clasici ai teatrului de la noi, nume pe care le cunoasteti si
treziti din somn - Maniutiu, Tocilescu, Catalina Buzoianu, Tompa
Gabor, Dabija, Alexandru Darie, Dragos Galgotiu, Hausvater - dar si
nume care construiesc teatrul viitorului - Radu Afrim, Gianina
Carbunariu, Vlad Massaci, Cristi Juncu, Ada Lupu, Felix Alexa,
Theodor Cristian Popescu, Claudiu Goga, Alexandra Badea, Razvan
Muresan - precum si o selectie de "new entries", nume pe care nu
le-ati auzit poate niciodata, pentru ca sunt ale unor debutanti -
Alexandru Mihaescu, David Schwartz, Bogdan Georgescu, Felix
Crainicu - dar care s-ar putea sa va placa cel mai mult, fiindca
spectacolele lor, din teatre de stat sau independente (Green Hours,
Arca), sunt cel mai flagrant "in ton cu vremurile".
Va prezentam pe scurt fiecare spectacol:
1. "Lear" de William Shakespeare,
regia Andrei Serban; Teatrul Bulandra, Bucuresti
Lear-ul in versiune feminina semnat de Andrei Serban la
Bulandra surprinde printr-o lectura neasteptata - curajoasa si
justificata - a regiei, care vede in tara impartita de Lear
fiicelor sale chiar Romania, a carei harta e sfasiata la propriu si
oferita fiecareia dintre ele. Mariana Mihut construieste un Rege
Lear fara varsta, trecand credibil de la orgoliul orb la
intelepciune si iluminare tardiva, iesind din viata dupa ce a
inteles cateva adevaruri esentiale, ceea ce nu se poate spune
despre majoritatea oamenilor.
2. "Lucia patineaza" de Laura
Sintija Cernautski, regia Radu Afrim; Teatrul "Andrei Muresanu",
Sf. Gheorghe
Scriitura autoarei acestui text - cu alunecari poetice si
scene de evadare din realitate - se potriveste perfect stilului
regizoral afrimian, care ii adauga un plus necesar de comic
efervescent. Se remarca inca o data aici excelentul instinct al
regizorului, care stie unde sa se opreasca din fermecatoarele
alunecari pe panta lirismului, oprind o eventuala cadere in
patetism printr-un inspirat contrapunct comic. Rezultatul este, in
acest caz, un spectacol puternic, foarte tonic, in ciuda
subiectului sau si perfect capabil de a atinge cordul spectatorului
contemporan.
3. "Moartea lui Danton" de Georg
Buchner, regia Mihai Maniutiu; Teatrul Maghiar de Stat, Cluj
Regizorul Mihai Maniutiu isi ia ca pretext textul lui Georg
Büchner, "Moartea lui Danton" si revolutia franceza de la care
pleaca acesta, ca sa analizeze implicatiile revolutiei la nivelul
individului. Spectacolul lui are forta unui discurs ce "desparte
apele" intre jocurile puterii si intimitatea sfasiata de acestea,
cu concursul unei echipe de desavarsiti profesionisti ai scenei,
care se arunca in scena fara nici o rezerva si captiveaza
spectatorul.
4. "Omul perna" de Martin McDonagh,
regia Radu Afrim; Teatrul "Maria Filotti", Braila
Montarea nominalizata la Premiul UNITER pentru cea mai buna
regie e un spectacol dinamic, in care coregrafia si muzica au un
rol esential, dar caruia nu-i lipseste intensitatea si profunzimea,
data in primul rand de interpretarea actorului din rolul principal
- Eugen Jebeleanu - dar si de momentele de grup. Zbaterea tinerelor
trupuri aproape goale, inchise parca in cuburile asezate unul peste
altul, ca intr-un fagure, invaluit de o lumina albastra este
leitmotivul extrem de plastic - si de o frumusete cutremuratoare -
al spectacolului.
5. "Poimaine, alaltaieri" un
spectacol de Gianina Carbunariu; Teatrul Mic, Bucuresti
Alcatuit din scene separate tratand subiecte dureroase ale
lumii de azi, dar vazute prin lentila deformatoare a timpului -
campania acerba impotriva fumatului, inseminarea in vitro,
incalzirea globala, consumul de carne - spectacolul produce o
neobisnuita "punere in abis" a acestor subiecte, obligand in mod
subtil la o aplecare asupra lor a fiecarui spectator, in forul sau
intim. Regia cade pe locul doi din dorinta dramaturgului-regizor de
a atenua, prin ironia cautata a stilului de joc si a decorului
imitand copilareste vizualul productiilor SF, duritatea temelor
abordate.
6. "Poveste de iarna" de William
Shakespeare, regia Alexander Hausvater; Teatrul National "Mihai
Eminescu", Timisoara
Spectatorii sunt instalati in centrul spatiului de joc, pe
scaune rotative, astfel incat pot alege ei insisi, in plina
desfasurare a spectacolului, ce scena urmaresc. De jucat, se joaca
pe toate cele patru laturi, care definesc si geografii diferite.
Plin de dinamism, de energie, de culoare si de solutii neasteptate
- precum anuntul happy-end-ului piesei printr-o ...conferinta de
presa sau song-urile pe care le canta corul ce joaca rolul
"timpului "- spectacolul cu "Povestea de iarna", in noua traducere
a unuia dintre cei mai buni dramaturgi tineri de azi, Peca Stefan,
se constituie intr-un eveniment al anului teatral in Romania.
7. "Psychosis 4.48" de Sarah
Kane, regia Mihai Maniutiu; Teatrul National "Lucian Blaga",
Cluj
Muzica este coloana de sustinere a spectacolului: corul de
nebuni canta cand un mars funebru, cand un cantec de leagan
sinistru, susurat parca de un pedofil, cand un standard de jazz
"happy hours", pe fondul caruia cele trei sinucigase danseaza.
Constructia in trei personaje gandita de Mihai Maniutiu muta
accentul de pe personajul principal pe grup, diseminand nebunia in
asa fel incat spectacolul devine o analiza distanta a
personalitatii psihotice.
8. "Psychosis 4.48", de Sarah
Kane, regia Razvan Muresan (ex-debut in FNT!); Teatrul
National "Lucian Blaga", Cluj
Citind textul in cheie realista, Razvan Muresan face astfel
incat personajul, dupa o lupta crancena cu proprii demoni, sa
evadeze poetic la final din aceasta realitate sufocanta prin
imaginea tinerei femei care canta la microfonul ce coboara din
tavan. Un cantec trist ca un epilog scris cu propria mana.
Impresionanta interpreta a rolului impartit in replici diferite,
venind parca de la voci diferite - efect al splitarii
personalitatii suferindei - tanara actrita Patricia Boariu se
transforma complet pe parcursul reprezentatiei.
9. "Sinucigasul" de Nikolai Erdman,
regia Felix Alexa; Teatrul National, Bucuresti
Rolul creat de Erdman este o oglinda perfecta pentru
personalitatea complexa a unuia dintre artistii-simbol ai scenei
romanesti de azi, actorul Dan Puric. Succesul de public al
spectacolului, incurajat si de micile compromisuri ce-l duc spre
zona comerciala - cum sunt cliseele muzicale folosite pentru
ilustratia sonora si desenul exagerat al unora dintre personaje -
se datoreaza in principal protagonistului, devenit un fel de efigie
expresiva a suferintei umane in care oricine se poate recunoaste
macar un pic.
10. "Trei surori" de Anton Pavlovici
Cehov, regia Ada Lupu; Teatrul National "Mihai Eminescu",
Timisoara
Regizoarea Ada Lupu a imprimat personajelor o stare de
exaltare, insistand asupra ei tocmai pentru ca este acea
trasatura proprie personajelor lui Cehov care le apropie cel mai
mult de contemporaneitate. Toate acele aspiratii care mor incet in
ei ii fac pe acesti oameni tineri si frumosi sa exalte, sa
straluceasca, dar nu sa arda cu adevarat, ci sa lumineze putin,
asemeni unor focuri de artificii, pentru ca in cele din urma sa se
stinga, inevitabil. Dincolo de spatiul de joc transformat, de
decorul si de costumele Velicai Panduru, punctul cu adevarat forte
al spectacolului sunt actorii si desenul precis al relatiilor
dintre personaje pe care il face regizoarea cu ajutorul lor.
11."Trei surori" de Anton Pavlovici Cehov, regia Tompa
Gabor; Teatrul Maghiar de Stat, Cluj
Un spectacol de o frumusete clasica, ce reface lumea
atemporala a celor trei surori cehoviene si universul lor
induiosator de perfect la inceput - comfortabil si cald, plin de
lucruri dragi si dominat de amintirea tatalui (intrupat in scena de
un manechin urias) - care e invadat inca de la sfarsitul primului
act de "corul soldatilor", ce va reveni obsedant in momente cheie
ale spectacolului. Meritul scenografului Andrei Both este acela de
a fi construit un decor viu, care se transforma de la un moment la
altul, avansand ideile despre sfaramarea continua a acestui mic
univers perfect.
Debut in FNT
1. Alexandru Mihaescu:
"Pool. No water" de Mark Ravenhill,regia Alexandru
Mihaescu; Teatrul German de Stat, Timisoara
Vizual, spectacolul e foarte modern, decorul e o cutie alba cu
o usa pe peretele din fata si cateva taieturi paralele ce devin la
un moment dat mici ferestre-surpriza, iar costumele, machiajul si
coafura (Zsuzsann Bagoly), precum si muzica si proiectiile video
(elaborate de regizor impreuna cu Levente Kozma) te duc cu gandul
la podiumurile de moda sau la o realitate SF.
"Concretii", dupa Vladimir Sorokin, regia Alexandru
Mihaescu; Teatrul LUNI de la Green Hours
Atmosfera SF se pastreaza si este accentuata in montarea de la
Teatrul Luni. Parabola propusa de Sorokin si dramatizata de Alex
Mihaescu ne arata ceea ce am putea deveni, fara nici o intentie
moralizatoare - se poate foarte bine sa traiesti cele mai
palpitante "trip-uri" intrand in carnea fictiunii, plonjand in
actiunea cartilor ca si cum ai face bungee-jumping. Stilul de joc e
compus dintr-o suma de ticuri verbale si miscari robotizate care ii
transforma cu adevarat pe cei trei in reprezentantii unei specii
diferite de cea umana. Sau in expresia evoluata (involuata?) a
acesteia. Ar fi prea mult sa spun ca regizorul creeaza un nou
limbaj teatral, dar exista in amble spectacole, tipice teatrului
postdramatic, o serie de forme noi care ar merita explorate in
continuare.
2. Felix Crainicu - Hippioti si bolsevici,
Teatrul Arca, Club La Scena.
"Hippioti si bolsevici" de Amiel Gladstone, regia Felix
Crainicu; Teatrul Arca, Club La Scena
Nu e usor sa vorbesti limpede despre alegeri de viata, despre
cum e bine sa traiesti si cum sa fii tu insuti, evitand o lume si o
existenta planificata (laitmotivul spectacolului fiind "cum poti
sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? povesteste-i planurile tale"). Dar
Felix Crainicu reuseste sa puna corect si accentele dramatice si pe
cele comice, semnand un spectacol conectat la contemporaneitate,
echilibrat, miscator si pe alocuri jucat chiar exceptional - mai
ales in unele scene dintre Star (o asteptata, excelenta, revenire
face actrita Ela Ionescu, pe care teatrele ar trebui sa se bata) si
Jeff (Lari Giorgescu).
3. David Swartz
"Faceti loc!" de Mihaela Michailov, regia David
Schwartz; Teatrul LUNI de la Green Hours
O continuare firesca a preocuparilor regizorului pentru
teatrul comunitar, "Faceti loc!" este expresia revoltei unei
generatii fata de aparatul de stat incompetent si indiferent la
problemele oamenilor obisnuiti. In cazul de fata, problema grava a
pierderii locuintelor prin punerea in practica a Legii
proprietatii. Avand ca axa ordonatoare o serie de interviuri cu
actorii din distributie, carora li se pun aceleasi intrebari menite
sa-i dezvaluie in fata publicului asa cum sunt in viata
particulara, spectacolul devine un amestec uluitor de realitate si
fictiune. A avea sau a nu avea - este intrebarea pusa de regizor
impreuna cu dramaturgul, atat actorilor, cat si, indirect,
publicului, intr-un spectacol viu, plin de umor, dar de fapt extrem
de serios.
4. Bogdan Georgescu
"Romania! Te pup" de Bogdan Georgescu, regia David
Schwartz; Teatrul National "Vasile Alecsandri", Iasi
Scriitura lui Bogdan Georgescu este foarte proaspata si
curajoasa, ambitionand sa creeze forma spectacolului inca de la
nivelul textului. E vorba despre cativa actori care, dupa ce se
prezinta publicului, cu nume, prenume, locul nasterii si o
confesiune legata de prima tigara fumata (suntem in Romania, nu va
imaginati ca indrazneste cineva sa nu fumeze!) creeaza legaturile
dintre scene prin elaborarea unei coloane sonore pentru spectacol
cu sunete provocate prin lovirea unor obiecte casnice. Tot membrii
acestui "cor civil" pun umarul la schimbarea decorului constand in
cateva platforme mobile care trebuie deplasate la fiecare scena.
Prezenta acestei mici orchestre da o benefica senzatie de detasare
de povestea care ni se spune, o distanta critica de care
spectatorul modern are atata nevoie, incapabil sa mai creada pana
la capat vreo istorisire.
Festivalul National de Teatru are loc in perioada 31
octombrie - 1 noiembrie in Bucuresti. Biletele se gasesc la casele
de bilete ale teatrelor-gazda sau pe www.bilete.ro
(continuare din numarul
trecut)