AVANPREMIERA / Mafalda
Nuvela se concentreaza in jurul unui personaj principal, Adina,
o "clarvazatoare" aproape perfecta, Mafalda zilelor noastre.
Destinul celorlalte personaje, momente-cheie din realitatea
postdecembrista romaneasca, ganduri ascunse si sentimente
nedefinite, tot ceea ce se poate sti din "viata" fictionala a celor
care intra in contact cu ea se dezvaluie pas cu pas cititorului.
Surpriza o constituie chiar destinul Mafaldei, o necunoscuta pentru
ea, dar pe care Cristina, nepoata care ii mosteneste "darul", il
poate descifra.
Ioana Dragan, scriitor si jurnalist, nascuta in 1969 la Bucuresti,
licentiata in Litere a Universitatii Bucuresti, este doctor in
Filologie (2001). Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din
1998. Din 1995 este jurnalist cultural la Televiziunea Romana, cu o
prezenta constanta in media culturala de televiziune si
radio.
A publicat volumele: Vietati si femei, Povestile Monei, Romanul
popular in Romania. Literar si paraliterar, Bibliotecile din
oglinda. Ex libris de scriitor.
- Si ai ramas si tu singura, Adina?
Saracul nenea Tibi, fost inginer in industria lemnului, la pensie
de cand il stia Adina si pe care, cand si cand, da' parca tot mai
des in ultima vreme, il mai invita la masa in cate-o duminica, era
cele mai singur om pe care il vazuse vreodata, atat de singur incat
nici macar el nu isi mai dadea seama. Nu fusese niciodata
casatorit, nu avea copii si nici nepoti, un frate din cei trei pe
care ii avusese murise tanar, altul in urma cu cativa ani, iar
altul, cel mai mic, disparuse pe vremea lui Ceausescu prin Africa
neagra, unde lucrase cu contract si se facuse pierdut in jungla
intr-o buna zi, nu mai stia de el nenea Tibi nimic nimic, iar Adina
care stia... ca hahalera asta de frate nu a pierit, vezi maiculita
draga, in coltii crocodililor, asa cum credea nenea Tibi, urmarind
filme de aventuri pentru copii la televizor, e mare om de afaceri
acum dupa Revolutie, cu cont serios in bancile somaleze ori
libiene, moas-sa pe gheata... nu vroia sa-l amarasca pe nenea Tibi
si sa-i spuna ca africanu' venise, sa fie el sanatos si sa nu ii
mai poarte de grija, de vreo trei ori prin Romania si nici macar nu
se obosise sa vada daca mai traieste ori daca mai are nevoie de
ceva bietu' nenea Tibi.
Care nu ducea lipsa de bani si nici de sanatate la cei aproape 80
de ani, se tinea foarte bine chiar, nu se plangea de nimic si ii
placea sa toace presedintele, ceva de spaima lumii! De la Ceausescu
incolo, unu' n-a scapat! Ca impuscatu' a fost un paronoic bolnav de
diabet, prostit de Elena, un cizmar smecher care avea el ceva in
cap, dar care-a innebunit si si-a meritat soarta cu varf si indesat
pentru anii de frig si de foamete cu care a chinuit poporul asta de
mototoli care nu s-a revoltat cu macar cativa ani inainte, sa fi
prins si el, nenea Tibi, o pensie mai de doamne ajuta, noroc ca nu
ii trebuie nimic de imbracat si mai cu seama nicio mobila, ca doar
pe toate si le facuse singur in fabricile in care a lucrat inainte
de asa zisa revolutie care ne-a procopsit si cu o banda de
presedinti, unu' si unu', pe toti mi ti i-a luat la refec, dar vezi
tu, Adina, dac-as fi avut ceva bani, as fi calatorit si eu, sa vad
macar Londra si Parisul! Ce noroc pe Cristinica, ce noroc!
Norocu lu' ala cu coarne, asta e norocul Cristinei, stii matale
vorba aia a noastra, fa-ma mama cu noroc si arunca-ma in foc!
- Lasa, nenea Tibi, zau si matale, ca acum ne egalizeaza pensiile
astia si o sa putem calatori, vize nu ne mai trebuie, ne suim
amandoi in tren si descalecam pe sampelize! il incuraja razand,
Adina.
- Champs-Elysées! Te credeam fata desteapta, Adina, pronunta ca
lumea, nu ca toate toapele astea ajunse senatori si deputati!
- Da' ce, nenea Tibi, eu sunt parlamentar? - il impungea ca sa-l
intarate nitelus Adina, turnandu-i un paharel de visinata. Mosu'
atata astepta, nevorbit, saracu', cu zilele, se pornea pe o tirada
de zile mari la adresa presedintelui pe care il facea albie de
porci, cu tot trecutul lui de marinar si cu viitorul mandat pe care
Adina il dadea ca sigur de cand l-a vazut prima oara in campania
electorala.
- Da' tu de unde stii, mai Adina, ca il mai aleg astia inca o data
pe pisicheru' asta, de unde te pricepi tu la politica si cum de le
stii tu, femeie, pe toate? Ca mie mi-ai zis, acum cativa ani, ca sa
joc la loto si sa ma las de Caritas ca pierd banii si nu zici ca
te-am ascultat si am castigat in duminica aia de mi-am luat
televizorul asta la care acum scuip intruna la toate hahalerele
astea de ne conduc pe noi!
Statea cu drag de vorba cu nenea Tibi si n-avea nicio emotie cu el,
o s-o ingroape pe ea, Adina, si abia atunci o sa-i planga in pumni
de mila, ca nimeni nu o sa-l mai cheme la masa si o sa-l uite si
Dumnezeu in casa, singur pe lume, cum este, iar moartea il va ocoli
osandindu-l sa traiasca un record de varsta uitat de Guiness
Book!
- Da, nenea Tibi, mi-e greu fara asta mica, mi se rupe sufletul de
dorul ei si ma perpelesc ca un peste pe uscat cu gandul la ce-i e
dat sa sufere, atat de tanara, mai intai din cauza mama-sii care-o
s-o bage in necaz si apoi din cauza marelui actor care i-a pustiit
sufletelul ei de caprioara!
E grea afurisita asta de singuratate, grea precum lespedea
mormantului, de ce s-o uita asa la mine mosu' asta de pe alta lume,
ce? mi-a iesit vreun corn in frunte?!
- Esti obosita, Adina... ma duc si eu acum in cutia mea, saru' mana
pentru masa! N-am mai mancat un ostropel de nu mai stiu cand, sa
tot fie cinci ani, si cred ca tot la tine, sa-ti dea Dumnezeu
sanatate!
Arata groaznic, palida, nedormita, imputinata si lipsita de chef,
vezi, fetito, ce inseamna sa fii singur pe lume, eu m-am tabacit ca
un geamantan uzat, tot vorbind cu gandurile mele care prind viata
in fumul asta nenorocit de tigara si tot am zile cand innebunesc in
casa de singuratate, da' tu nu esti invatata ca n-oi fi avand tu
barbat, da' uite ca mai era fata asta langa tine, care s-a dus in
lumea larga si a uitat de tine...
Nu, nenea Tibi, nu a uitat, ii raspundea in gand Adina, e cu gandul
mereu la mine si imi poarta de grija, doar ea e singura care stie
ce o sa se intample cu mine si cand o fi sa ma duc si eu langa
Doru, acolo sus, unde ne e harazit poate sa ne mai intalnim
vreodata...
- Mai stai, nenea Tibi, hai sa vedem stirile impreuna, poate ne mai
mareste pensiile astea cu zece lei pe luna, sa ne imbogatim cu un
iaurt in plus... Iaurt cu fructe!
Nenea Tibi doar atata asteapta, sa injure guvernul la televizor,
cea mai buna siesta dupa ostropelul asta fantastic al Adinei care,
ii e limpede acum lui nenea Tibi, o ia razna daca nu se intoarce
repede asta mica acasa.
- Iar se cearta astia ca la gura cortului, auzi, cica presedinte,
cica premier... cine a ajuns sa conduca tara asta, mai fata, ti se
face parul maciuca! Nenea Tibi se freca pe chelie si se perpelea pe
fotoliu.
- Ce-a zis ministrul sanatatii? Ca n-am auzit din bucatarie...
curgea apa tare, am pus de-un ceai... ne compenseaza sau nu
medicamentele luna viitoare?
- Mai Adina, asta, ministru', zici ca da coltu' maine, uite cum
arata, Doamne fereste! Le compenseaza doar pe unele, nu pe toate,
cum sa poata asa ceva, trebuie sa ia in calcul si spaga la
farmacista si cat castiga ei la licitatii, naiba sa-i ia de hotii
hotilor! Auzi, da' tu l-ai vazut pe asta cum s-a uscat? Ce-o fi
patit omul asta de s-a maruntit asa? Si daca e doctor, basca
ministru, de ce nu s-o cauta de sanatate?!
Cancer pulmonar si metastaza osoasa, nenea Tibi! Nu s-a declansat
nimic inca dar, la anu' pe vremea asta, parasuta pentru care si-a
lasat nevasta domnu' ministru ii face parastas de patruzeci de
zile... Adina isi aminteste ca prin ceata ca i-a zis boului asta de
doctor ajuns un ministru de toata jena ca sa nu mai fumeze atat, sa
fie ani buni deja de cand ii semnase el dosarul pentru pensie si
iata ca firul ajunsese la sfarsit, la sfarsitul ala pe care domnu'
doctor, actualmente demnitar, viitor locatar la Bellu nu il stie
deocamdata, preocupat de ce medicamente mai scoate si mai adauga pe
listele astea infernale cu care au zapacit populatia.
•••
Nenea Tibi nu-si putea reveni si parca intinerise, tot asteptand-o
cu nerabdare pe Adina sa plece si sa se intoarca de la Cotroceni.
Avea geamurile la strada si o pozitie de panda fantastica. Sa-l fi
vazut la revolutie cum comenta evenimentele din spatele perdelei,
nimic nu-i scapa, era un cetatean vigilent! De-aia se si opusese,
cu pretul platirii unei sume duble la intretinere, ca panoul urias
cu reclama aia stupida la nu stiu ce detergent te spala si te lasa
fara pete sa-i acopere lui vederea in intersectie. Se certase pe
chestia asta cu tot blocul care insista si cu vecinii de-o viata,
da-o-ncolo, nenea Tibi, din cauza matale sa sufere tot blocul, dar
nenea Tibi, nu si nu, nimeni sa nu-i acopere fereastra, ati
innebunit cu totul, v-a luat mintile pentru cateva milioane, sa
stam fara lumina ca la-nchisoare, o data cu capul! Cine sa vada
toate accidentele cu toti descreieratii astia si bolizii lor,
pentru care n-am mila Adina, sa se faca bors, mama lor de beizadele
vitezomane, cine sa vada, daca nu nenea Tibi, insomniac, bataile
intre gastile de cartier, auzi tu, cum le zice acum la toti
vagabonzii buni sa-nfunde puscariile, doar ca si asta e tot pe
banii nostri, cine s-o vada pe proasta asta de la opt cum se
giugiuleste cu altu' decat tampitu' de barba-su care cara la sacosi
si bate si covoarele dupa servici, iar parasuta se curvasareste
prin parcari, hai mai, nenea Tibi, acum vrei si matale sa le stii
pe toate?
- Adina, eu am nevoie de certitudini, la anii mei, sa vaz eu cu
ochii mei ce face populatia, ce, eu stiu ca tine totul far' sa ma
uit macar?! Tu n-ai nevoie, le ghicesti si le zici de toate se
potrivesc. Iata ca acum ai ajuns ce neam de neamul tau n-a visat,
oracol la Cotroceni! Hai ca ti-a venit masina, esti gata?
Gata, cum nu, primise telefon de dimineata, sambata era o zi buna
pentru domnu' presedinte. O secretara, de fiecare data alta, o suna
sambetele mai cu seama si uneori si duminicile catre seara, doamna
Adina, puteti si astazi, da, pe la zece fara un sfert, trimitem o
masina, sa coborati dumneavoastra, sigur ca da, negresit, la fara
un sfert, nenea Tibi era in post de pe la si jumate, zarea masina
de cum facea coltul si imediat suna la usa ei, tremurand de emotie
ca o sa intarzie si nu se face, o grabea si o baga intr-un soi de
transa si cat lipsea nu se dezlipea de perdea decat pentru a se
plimba prin sufragerie ca leul in cusca. El ii deschidea usa la
lift cand o aducea inapoi masina si, dup-aia, instalat cu o
cafeluta cu lapte in fata, pe canapeaua Adinei, asculta povestea
zilei cu sufletul la gura.
Palpitant!
Ce-ai vrut sa zici ca totul se sfarseste, Adina, o intrebase primul
lucru presedintele la prima lor intalnire, la cateva zile de la
mitingul cu bucluc.
Tot asa primise intr-o dupa amiaza un telefon ciudat si neasteptat,
care asa de tare o emotionase si o daduse peste cap, de trebuise
nenea Tibi, intamplator invitat la un paharel de visinata, sa-i
aduca un extraveral de la el din farmacie, cum glumea, ca nefiind
bolnav de niciun fel, normal, avea medicamente pentru toate in trei
dulapuri din bucatarie, ce e Adina, ce-ai patit, fato, s-a-ntamplat
ceva cu Cristina, ce e? Nu, nenea Tibi, Cristina e pe Mediterana,
nici-o Cristina, ma cauta presedintele!
In septembrie sunt alegeri si presedintele alearga clar dupa inc-un
mandat, ca nu se potoleste neam, comenteaza nenea Tibi, sa mai lase
si pe altul, care altul, nenea Tibi, care, ca nu se profileaza, e,
nu se profileaza, nu se lasa dumnealui, ma, asta e-o tara in care
numai cu picioarele inainte se paraseste hardughia, sunt interese
mari la mijloc, nenea Tibi studia toate ziarele, sondajele si
compara analizele, ce-l intereseaza, tu, Adina, pe presedinte, daca
mai iese sau nu inca o data? Bai, io nu-s Casandra ca tine, da' bag
mana in foc ca iese, mai, ca suntem un neam de tampiti, ce el se
teme ca nu?
- Dar nu asta e problema, nenea Tibi...
Intalnirile decurgeau dupa acelasi protocol. Presedintele, vesel si
distractiv, intra pe usa si da-i cu amintirile de tinerete, ca ce
frumos se traia pe atunci, ca toate furtunile de pe mari si tari nu
se compara cu marasmul de azi, ca Bucurestiul de odinioara s-a dus
cu o generatie intreaga, si ce frumos mai canta, mai, Doru al tau,
cine-a pus carciuma-n drum, ala n-a fost om nebun, s-a terminat si
cu localurile alea faimoase de prin cartierele de casute mici cu
curte si veranda, va e dor de tinerete, domnu' presedinte, asta e,
s-a dus cum se duc toate, Adina, mai bine, zi ce ma fac cu astia de
la stanga si cu astia de la dreapta, ia zi, asta are coaie,
iarta-mi exprimarea, sa faca o grupare? Adina, care habar n-avea
despre cine e vorba, am nevoie de imagini, de fotografii macar,
presedintele dadea drumul la televizor, avea zeci de inregistrari,
si Adina incepea sa zica, nu stiu inca, e neclar, dar sa stiti ca
acasa nu e bine, are amanta in Parlament si-si bate joc de sotie de
ani buni, sta proasta si-l asteapta cu temele copiilor sa i le
arate ca sunt de nota zece, degeaba, are o duduie roscata,
consiliera ceva care nu se lasa pana nu-l vede divortat, o sa aiba
necazuri mari! si asta, nota presedintele, cum sta cu afacerile,
acu' bine, dar peste cateva luni, pierde tot, stiti si
dumneavoastra cum e cu jocurile de noroc, se duce naibii toata
averea, nu contati. Hai, nu-mi zice ca si asta falimenteaza ca ma
pui pe ganduri, ma, ce-a fost, mai, in capul baiatului ala saracu'
de s-a-nsurat cu tine, radea presedintele, io nu te-as fi luat de
nevasta ca mi se facea frica, asta n-are probleme cu banii si nici
cu familia, totul e sudat bine, da' transpira in exces si i se
usuca gura, coma diabetica nu peste multa vreme si-l vad intins la
pat, nu stiu daca scapa, nu cred!
- Stii ce nu-nteleg eu, Adina? - se intriga nenea Tibi. Ce-l
intereseaza pe presedinte toate astea, ca pe cutarica il insala
sotia si ca pe neica nimeni asta ajuns ministru il paste
reanimarea, el nu vrea sa stie, de fapt, ce-i cu el si cu
campania?
Nenea Tibi murea de curiozitate, ca, spune, tot asa degajat e si in
particoler, rade mult, nu, hai mai Adina, zi-mi si mie, te trateaza
cu ceva, fumeaza, ce face, sta picior peste picior si te asculta
cum ii indrugi tu una alta, ii trage si el cate una mica? Ce face,
domnu' presedinte? Ce sa faca, nenea Tibi, zau daca nu mi-ai facut
capu' calendar cu intrebarile matale, esti mai curios ca o fata
mare, sta pe scaun, fumeaza ca un sarpe, de face nor in jurul lui,
nici nu-i vad bine fata, eu imi spun povestea si el ba rade, ba
se-ntristeaza, mai vorbim de Doru, apoi, multumesc, Adina, asa o fi
cum zici tu, da', tot n-am inteles, ce se termina la mine, mandatul
asta, domnu' presedinte, atat, ca ce sa-i mai zic si de altele? Ca
mi-e si frica, nenea Tibi, acolo totul e ascultat, inregistrat,
nu-i scapare, da' ia, zi, mai femeie, mai ies o data, ca doar vezi
asta, m-alege populatia inca o data, e complicata viata asta, nu
stiu ce sa zic, azi e mare ceata, vedeti ce faceti si cum le
aranjati pe toate, da mai uitati-va cu atentie de jur imprejur si
chiar si-n propria casa, e multa incalceala, dar sa aveti
incredere, domnu presedinte, in popor... adica, fa-ma sa-nteleg,
Adina, tu i-ai spus presedintelui pe ocolite ca se termina totul cu
mandatul asta, esti nebuna, nenea Tibi era revoltat. Pe ce te
bazezi tu ca nu mai iese, si-apoi, chiar daca o fi sa fie asa, desi
eu nu cred odata cu capul, de ce i-ai spus, las sa aiba el
revelatia la votul prostilor astora de se duc si pun stampila de
fiecare data, far' sa gandeasca, eu cred ca ne mai joaca dumnealui
intr-o hora infocata, cu tot neamul, inca patru ani, daca nu chiar
cinci... Daca te-aresteaza si te gaseste Cristina la mititica? Si
daca te ia pe tine, o sa ajunga si la mine, ca doar astia stiu ca
suntem in vizite, nenea Tibi, ai inceput sa fabulezi, te crezi
Bond, astea sunt consultari inofensive, hai ca m-ai facut sa si
rad.
- Consultari la Cotroceni! Esti pericol national, Adina! Parerea
mea e ca te joci cu focul...
Din volumul cu acelasi titlu in pregatire la Editura
Allfa.