CONCERT/ Anul muzical 2009 in secţiune (II). Fenomenele muzicale ale crizei

Autor: Parau Oltea Serban 05.01.2010

Anul crizei!!! Primul an al crizei economice mondiale resimţit ca atare şi in România, subiect gras de presă şi motiv de griji şi privaţiuni in plus pentru cei mulţi, tăcuţi şi in continuare necuprinşi in sumarele mass-media sau in agendele politicienilor, a fost aproape insesizabil in viaţa muzicală a Bucureştilor, cel puţin.

Influenţat de alternativa diversităţii, antrenat de tendinţa mereu crescătoare in ceea ce priveşte prezenţa unor nume tot mai importante reprezentând zone muzicale tot mai diferite, publicul - chiar la nivelul populaţiei citadine din intreaga ţară - a devenit mai selectiv, tot mai greu de "prins" cu oferte derizorii.
Ca exemplu - păstrându-ne in zona genului clasic, aflat de altminteri nu tocmai in topul ofertei -, este de ajuns să menţionăm fenomene muzicale precum Festivalul Internaţional "George Enescu", Turneul Music On LG sau Stradivarius - susţinute de Alexandru Tomescu, Horia Mihail şi Răzvan Suma -, Festivalul "SoNoRo" sau Festivalul "Enescu şi Muzica Lumii" de la Sinaia, alături de toată activitatea concertistică a Orchestrei Naţionale de Tineret. Toate aceste exemple, nu singurele, dar nici mult mai multe ca impact real asupra percepţiei publicului larg, au inceput să modifice pragul de aşteptare a publicului in privinţa nivelului artiştilor români care urcă pe scenă (şi nu ne referim doar la nivelul artistic). Incet, dar sigur, o relaţie de respect reciproc incepe să se infiripe. O legătură pe care o dorim consolidată constant pe viitor, de preferat lacrimogenelor declaraţii de "dragoste eternă".
Prin propriul exemplu, oferit nu doar accidental cu ocazia unui concert singular, ci de-a lungul unor lungi şi istovitoare turnee prin toate colţurile ţării (cum este cazul efortului concertistic intreprins de Romanian Piano Trio), şi muzicienii români - chiar dacă incă in număr foarte mic - incep să se alinieze unei mentalităţi mult mai ancorate in realitate.
Este vorba despre exemplul dat de majoritatea covârşitoare a artiştilor importanţi din străinătate, prezenţi in număr foarte mare pe scenele noastre cu ocazia Festivalului Internaţional "George Enescu". Conform acestui model, prin intregul prezenţei sale scenice, de la nivelul artistic şi cel intelectual propus de interpretare şi până la modul in care empatizează cu felul cum răspunde publicul, "Artistul anului 2009" trebuie să creeze publicului impresia că primeşte mai mult decât plăteşte. Că se află, cu alte cuvinte, in faţa unei oferte intelectuale accesibile şi de nerefuzat. Această ofertă este atât de atractivă, incât spectatorul nu va rata nici data următoare ocazia de a plăti biletul şi de a se afla in sală, fiind mai dispus să se lase cucerit, sedus de arta celor pe care ii admiră şi ii respectă.
Per total, acest demers deloc simplu nu este deloc compatibil cu noţiunea de restrângere economică. In mod paradoxal insă, pe fondul unei astfel de situaţii, publicul românesc a avut ocazia de a veni in contact cu şi mai mulţi artişti de valoare faţă de "prosperul 2008".
In ceea ce priveşte muzica clasică, partea leului a revenit Festivalului Internaţional "George Enescu". Devenit fenomenul major al vieţii noastre artistice, acest festival işi ocupă cu tot mai mare forţă de convingere locul in cultura română de azi.
Ceea ce trebuie conştientizat este insă faptul că energia acelor artişti-promotori-organizatori ai celorlalte festivaluri şi turnee din România menţionate mai sus a fost aproape epuizată pe parcursul anului 2009. Intrebări grave, de genul "Oare sunt chiar singur?", incep să se pună la modul cel mai acut. Aceşti artişti români, care chiar promovează valori şi idei cu adevărat relevante pentru publicul de azi, sunt fără indoială incurajaţi - chiar dacă la modul indirect - inclusiv de oferta concertistică de valoare dedicată altor stiluri muzicale precum rock-ul, jazz-ul sau world-music. Numai că sprijinul material este singurul care contează cu adevărat pentru ca proiectele lor de valoare să poată fi continuate.
Parteneriatul public-privat, aşa cum este el dorit şi de artiştii-promotori din România, trebuie trecut in continuare pe lista marilor neimpliniri ale anului 2009. Fără resorturile care să motiveze acest mod de finanţare a culturii in general, educarea publicului doar prin artişti aduşi din străinătate va rămâne fără referent. Iar acesta este şi va rămâne artistul autohton.

OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si Adevarul literar. Activitatea ei publicistic" cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scrisa, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru Larousse - Dictionar de mari muzicieni, si responsabila cu sectiunea muzical" a Dictionarului enciclopedic. Este membra a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost distinsa cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistica al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.