CULTURA ORASULUI/ Cultura de apartament
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
20.01.2010
De ce ai nevoie ca sa faci cultura? De nimic. Decât de
cultura, fireste. De ceva talent. Si de ceva ambitie.
De ce spatiu ai nevoie, de pilda, ca sa faci un
spectacol? De niciun spatiu special. Poti juca pe strada, ca
Masca lui Mihai Malaimare sau Trupa pe butoaie a lui
Victor Ion Frunza. Sau intr-un subsol, ca Teatrul Act ori
Teatrul Luni. Sau intr-o casa, precum Project
House Armoniei, care functioneaza, in semi-anonimat, de un an
de zile, pe strada Armoniei, la numarul 16.
Fara cortina, fara gong, fara heblu, fara niciunul din
elementele conventionale ale teatrului. Actorii sunt gazde care-si
trateaza spectatorii cu fructe si ceai, iar spatiul restrâns, in
care incap ceva mai mult de o duzina de spectatori, creeaza o
comuniune spirituala intre public si interpreti.
E un laborator artistic din zona underground.
Recent, s-a reprezentat acolo scenariul experimental "Piscina
fara apa" al britanicului Mark Ravenhill, in regia Mirunei Dinu si
cu participarea unei echipe formate din Laura Misosniky, Costin
Calugaru, Catalina Moga si Paul Dunca.
Autorul este o figura emblematica a performance-ului,
care a facut valuri cu textul "Shopping and Fucking", inscris in
miscarea "In-Yer-Face Theatre" din anii '90. Aceeasi Miruna Dinu
l-a mai pus in scena pe britanic cu "Fotografii explicite", in
2007.
"Piscina fara apa" este un puzzle de secvente care se vrea
definitoriu pentru lumea in care traim, in care evolutia
individului se ciocneste violent de determinarile si limitarile
sociale. Piesa se poate si povesti (obsesia celebritatii determina
patru artisti sa transforme corpul unei prietene, aflata in coma
dupa caderea intr-o piscina fara apa, in material de lucru… pe
calculator), dar e pacat. Spectacolul trebuie vazut si - in spatiul
dat - trait, nu povestit.
Dincolo, insa, de valoarea textului si a montarii, esential este
altceva: criza-necriza, arta si cultura supravietuiesc si razbat cu
bine, indiferent de mijloacele (financiare, materiale, logistice,
de spatiu etc.) avute la dispozitie. Exista oricând varianta de a
te plânge din cauza insensibilitatii oamenilor, a zgârceniei sau
chiar ne-simtirii autoritatilor, a soartei crude. Dar exista
oricând si varianta ca, in loc sa te vaieti, sa faci ceva.
Jos palaria!
TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit sectia
de Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti,
cu lucrarea de licenta "O privire matematica asupra piesei «Romeo
si Julieta»", publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12
ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toate
tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa:
cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutat
editorial cu volumul de proza scurta "Viata ca troleibuz" (1992,
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia
"Viata lui Corneliu Coposu" (1996, editia a doua 2005), romanele
"Reluare cu incetinitorul" (1997) si "Sfarsitul lumii" (2005),
culegerea de proza scurta "Copiii asfaltului" (2007). In prezent
lucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului "In spatele
usilor deschise", si este colaborator permanent al Ziarului de
Duminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.
