STAMPE/ Al doilea Tepes
Autor:
Emanuel Badescu
03.02.2010
Dupa o tinerete zbuciumata, Nicolae Mavrogheni (? - 1790) si-a
spus ca a venit vremea cuminteniei. Va fi chiar un inger al
dreptatii pentru cei napastuiti de stapâni ori de soarta.
Cu sufletul plin de ura fata de grecii cei bogati si
asupritori din Fanar, impotriva carora faptuise acte de piraterie
prea blânde in raport cu ticalosia lor, ceru si obtinu, cu ajutorul
amiralului flotei otomane, tronul Tarii Românesti. Stia ca de acolo
izvorasc bogatiile si aroganta acelor asupritori.
Ajuns la Bucuresti, a fost inspaimântat de situatia
nevoiasilor, jefuiti atât de bogatasi, cât si de tâlhari. Vai de
fanarioti! Vai de tâlhari! Celor dintâi le-a confiscat averile pe
motiv ca nu erau mostenite de cinci generatii.
Pe boieri ii umilea
dinaintea taranilor chiar si când dreptatea era de partea lor, iar
in privinta tâlharilor a cerut ispravnicilor sa-i prezinte capul
hotului prins, ajungându-i la ureche vorbe de o ciudata conlucrare
intre acestia si hoti.
Orice fuga de sub escorta sau din beci a vreunui hot era
pedepsita prin tragerea in teapa a paznicilor! Mai mult, daca era
jefuit cineva si hotul scapa neprins, slujbasul care cerceta cazul
era biciuit ori, in caz de grava neglijenta, tras in teapa.
Dupa câteva luni de strasnica domnie, Mavrogheni a interzis
prin pitac ca oamenii sa mai incuie portile si usile, in caz de jaf
pierderea urmând sa fie suportata de el, iar slujbasul agiei sa fie
tras in teapa. Noaptea, imbracat in haine de calugar, Voda umbla
prin oras pâna la primul cântat de cocos, incercând usile sa vada
daca sunt inchise si pe cine prindea ca nu-i respectase ordinul
punea sa fie batut la talpi…
Jaful la drumul mare, tâlharirea, hotia, impilarea celui slab,
puterea celui avut ajunsesera atât de demonizate, incât pâna si
pronuntarea lor era urmata de o inchinare iute si de "Doamne
iarta-ma!" Relele naravuri disparusera din Tara Româneasca. Pentru
cât timp? Pâna la sfârsitul domniei lui, sfârsit obtinut de
fanariotii saraciti de la sultan, pe care l-au inselat cu vorbe
mestesugite.
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele "Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul de Duminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia - Bucureşti si Imnurile nationale la romani. Este şi coautor al volumelor Scurtă istorie a regalităţii in România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţia securităţii, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).